Uriașul de care nu ai auzit ajuns la un pas de Balonul de Aur. Povestea incredibilă a fotbalistului cumpărat de Juventus cu doar 65 mii de lire sterline

Într-o zi de februarie tipic britanic, Omar Sivori, Jack și Sir Bobby Charlton, Norman Hunter, Denis Law, John Toshack și Sir Alex Ferguson s-au întâlnit la o biserică din Leeds. Cel care i-a adus împreună a fost John Charles, care decedase cu câteva zile înainte.

Incomparabil. Pele, Maradona, George Best, în acea galerie. John nu a fost doar unul dintre cei mai mari fotbaliști care au trăit vreodată. A fost unul dintre cei mai mari oameni care au jucat vreodată acest sport Sir Bobby Robson

Sivori zburase special din Argentina pentru a-i spune adio prietenului său. Alături de Charles și de Boniperti, cei trei formaseră “Tridentul sfânt” care aducea săptămânal bucurii torinezilor.

Nu știm când a văzut John Charles prima dată lumina zilei. Născut în Cwmbrwrla, lângă o mină de cărbune, cerul trebuie să fi fost mereu acoperit de fum și praf. Iar atunci când era lumină, pe albastrul de deasupra se profilau avioanele Luftwaffe, care bombardau orașele din Marea Britanie în timpul celui de-al doilea război mondial.

Leeds i-a schimbat viața lui John Charles

Pentru că în Swansea nu se prea mai organizau meciuri de fotbal, John Charles s-a mutat la Leeds. Frank Buckely a văzut potențial în puștiul de 1,88 metri și l-a înfipt în centrul apărării echipei de tineret.

În 1949, a sosit momentul ca John să debuteze pentru prima echipă a celor de la Leeds. “Păunii” au jucat un amical cu Queen of the South pe Elland Road, iar galezul s-a aflat în teren, pentru Leeds.

John a fost unul dintre cei mai loiali și cinstiți oameni pe care i-am întâlnit vreodată, o persoană cu totul specială. A reușit să țină întreaga echipă unită și orice ceartă se termina de îndată ce apărea pe teren sau în vestiar Giampiero Boniperti, căpitan Juventus

Apoi, într-o mutare genială, Frank Buckely l-a transformat pe Charles într-un atacant central. Primul sezon? 26 de goluri, o nimica toată. Al doilea sezon, 1953/1954? 42 de goluri, cele mai multe marcate de un jucător de la Leeds în istoria acestui club!

Doar doi ani mai târziu, Leeds obținea promovarea în Prima Divizie, iar o bună parte din merit îi aparținea lui John Charles.

Cluburi ca Arsenal, Manchester United, Real Madrid, Milan, Juventus îl voiau pe ”uriașul”, pentru acele timpuri, de 1,88 metri care putea juca și fundaș, și atacant, și mijlocaș. Aproape toate înaintaseră oferte pentru galez, refuzate de Leeds.

Cum destinul lucrează prin amănunte, pe 18 septembrie un scurt circuit produs la arena Elland Road a iscat un incendiu care s-a propagat și a înghițit zona vestiarelor, a birourilor clubului, echipamentele fizioterapeuților și chiar tricourile de joc.

Cel mai eficient jucătorul pe care l-am văzut vreodată, cel care a făcut cea mai mare diferență în performanța întregii echipe, a fost fără îndoială John Charles Jack Charlton, campion mondial 1966

Leeds se afla la o răscruce. Trebuia să-și vândă “uriașul” pentru a repara stadionul. Umberto Agnelli, președintele celor de la Juventus, fiul lui Edoardo, acționar majoritar la Fiat, s-a suit în avion și s-a oprit la Belfast. 10.000 de lire sterline, bonusuri, iar constructorul italian ar fi putut să-și deschidă o fabrică la Leeds.

În august 1957, la hotelul Queens, tratativele s-au încheiat cu succes. Agentul lui John Charles, Teddy Sommerfield, l-a convins pe Agnelli să plătească 65.000 celor de la Leeds, transformându-l pe galez în cel mai scump fotbalist britanic din acel moment. Englezii nu avea nevoie de fabrica Fiat, așa că au preferat banii.

Consacrarea mondială a venit la Juventus

Primul meci, primul sezon. Juventus – Hellas Verona 3-2, cu John Charles marcator al golului victoriei. Dar fanii, coechipierii, oficialii era uimiți nu neapărat de calitățile sportive ale galezului, ci de cele umane.

John Charles nu se certa cu nimeni. Adversarii îl loveau, îl scuipau, îl înjurau, iar el le zâmbea și le dădea goluri. Mai mult, dădea mingea afară dacă unul dintre jucătorii echipei adverse era la pământ și necesita îngrijiri.

În Italia ajunsese fair-play-ul, iar torinezii nu știau ce să facă cu el. La un meci cu Inter, Benito Lorenzi a făcut-o albie de porci pe regretată Regină Elisabeta. După ce l-a lăsat să înjure 3 minute, John Charles s-a întors către italian și i-a spus:

Nu este Regina mea, pentru că eu sunt galez! John Charles

28 de goluri în primul sezon pentru britanic, iar Juventus câștiga campionatul italian. Cota lui John Charles ajunsese la 140.000 de lire sterline, iar Agnelli glumea spunând că Fiat trebuie să vândă din ce în ce mai multe mașini pentru a-l ține pe galez la club.

1958/1959 a fost sezonul în care atacantul torinezilor a obținut locul 3 în ierarhia pentru Balonul de Aur, acordat celui mai bun fotbalist european. Pe primele două locuri s-au clasat celebri Alfredo Di Stefano și Raymond Kopa, ambii jucători ai celor de la Real Madrid.

În spatele lui John Charles a venit Luis Suarez, atacantul legendar al celor de la Barcelona și Inter.

Din 1957 până în 1962, britanicul din atacul celor de la Juventus a fost în primii zece jucători ai lumii. Cu el în echipă, torinezii au luat trei titluri de campioni și două Cupe ale Italiei.

Dorința de mai juca pentru Leeds, precum și faptul că în Anglia nu mai exista limită de salariu, l-a făcut să se întoarcă în 1963. Britanicii au plătit 70.000 de lire sterline pentru a-și aduce idolul acasă. Însă fotbalul englez evoluase enorm, iar John Charles nu a mai fost starul din urmă cu jumătate de deceniu. Regretând că a plecat prea repede din fotbalul italian, după numai 11 meciuri și trei goluri, a semnat cu Roma.

Pentru romani a jucat doar un sezon, pentru că magia se sfârșise. “Il gigante gentile” s-a întors acasă, la Cardiff, sperând că pământul natal îi va oferi din nou puteri deosebite. După trei ani la Cardiff, au urmat Hereford și Merthyr Tydfil, echipa cu nume de tărâm din Stăpânul Inelelor.

În 1997, la centenarul celor de la Juventus, John Charles, un copil al cărui destin era să lucreze în mină, a fost desemnat cel mai bun străin din istoria clubului. Unul la care a jucat și un anume Michel Platini.

Când eram la Juve, cei mai importanți doi oameni pentru cei mai mulți fani erau Papa și Il Gigante. Pentru cei 40% din fani care erau comuniști, erau Stalin și Il Gigante Omar Sivori, câștigător Balonul de Aur 1961

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google