Di Stefano, primul dintre argentinieni. Disputat de Real Madrid și Barcelona, câștigător a cinci Ligi ale Campionilor, răpit, aceasta este povestea starului anilor ‘50

Din 1870 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, mai bine de 2 milioane de italieni au imigrat în Argentina. Țările sud-americane erau bogate și fără o populație densă, iar sudul Italiei, cel puțin, era foarte sărac. Părinții lui Di Stefano, Alfredo și Eulalia, au sosit în Baraccas, Buenos Aires, după primul război mondial, din Nicolosi, Italia. Deși tatăl său era italian, mama avea descendențe franceze și irlandeze.

Poate că acest mix de naționalități l-a făcut pe Di Stefano atât versatil în cariera sa. Avea tehnica unui argentinian, simțul tactic al unui italian, inventivitatea unui francez și determinarea unui irlandez.

Di Stefano ajunge din Barracas ajunge pe Monumental

Ca orice fotbalist al acelor vremuri, primii pași pe care i-a făcut Di Stefano pe străzile din Barracas au fost lângă o minge de cauciuc. Cum părinții săi scăpaseră de grija zilei de mâine, îl lăsau pe Alfredo să-și înfrățească fotbalul și copilăria. Iar cel mic, șugubăț, îi supăra pe colegii săi de isprăvi, atunci când îi dribla în repetate rânduri. Numai seara, cu nuiaua ei de stele, îi alunga de pe străzi.

Însă asta nu înseamnă că Di Stefano nu muncea. Făcea mici comisioane comunității de italieni din zonă și se ocupa de treburile mărunte ale fermei părinților. Visul său era, însă fotbalul.

La 12 ani, Alfredo a început antrenamentele la Los Cardales, o echipă de cartier. Înainte să împlinească 17 ani, Di Stefano face pasul spre River Plate. Tatăl său le scrisese celor de la River, rugându-i să-i dea o șansă lui Alfredo.

“Întotdeauna am simțit că am avut o treabă de făcut și asta înseamnă că trebuie să tinzi spre perfecțiune” Alfredo Di Stefano, dublu câștigător al Balon’Or

După trei ani la echipa din cartierul Belgrano, argentinianul a fost împrumutat la Atletico Huracan. Legenda spune că primul meci la noua echipă a fost tocmai împotriva fostei sale formații, River. Iar Di Stefano a marcat după doar 20 de secunde, uimind spectatorii de pe “Monumental”. Mitul Alfredo avea prima cărămidă.

Di Stefano pleacă în exil, la Millionarios Bogota

Întors la River, atacantul a fost golgheterul sezonului 1946/1947, iar echipa sa a câștigat titlul de campioană. Așa că nu a surprins pe nimeni convocarea sa în lotul Argentinei pentru Copa America din 1947. Iar Di Stefano a luat în stăpânire competiția, marcând de șase ori în șase partide. Albiceleștii au câștigat trofeul.

Un an mai târziu, fotbaliștii din Argentina au făcut o grevă masivă, protestând împotriva salariilor mici, iar Alfredo a trebuit să plece ca să joace. Oferta cea mai bună, deloc surprinzător, a venit de la Millionarios Club de Bogota.

Atacul “milionarilor”, format din Di Stefano, Adolfo Pedernera și Franco Reyes, era supranumit de fani “Baletul albastru”. Grația și ușurința cu care găseau drumul spre poartă a reprezentat și modul în care suporterii se puteau detașa de războiul civil din Columbia, care a curmat aproximativ 280.000 de vieți.

În extrasezon, Millionarios a făcut un tur în Europa, pentru a juca împotriva celor mai puternice echipe ale “bătrânului continent”. Era una dintre puținele formații sud-americane care-și permitea acest lucru. Una dintre echipele pe care urmau să le întâlnească, pe Nuevo Estadio Chamartin, era Real Madrid.

Barcelona și Real Madrid s-au luptat pentru Di Stefano

Di Stefano a fost imperial. În fața unei echipe care avea, câțiva ani mai târziu, să cucerească prima Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor), Alfredo a dat măsura talentului său. A marcat de două ori în victoria cu 4-2 a echipei columbiene.

“Era extraordinar. Apărea în apărare, la mijloc, în atac. Di Stefano alerga cât trei jucători. Iar când avea mingea, nu i-o putea lua nimeni. Sperai doar să o paseze” Miguel Munoz, fost antrenor Real Madrid

Vrăjiți de abilitatea argentinianului, cei de la Real Madrid au început negocierile pentru el. Președintele Santiago Bernabeu a declarat presei că “Di Stefano este jucăria pe care ne-o dorim de Crăciun”. Numai că rivalii eterni ai los blancos, Barcelona, demaraseră și ei negocierile pentru transferul lui Alfredo.

Argentinianul voia să joace la Barcelona, River Plate își dăduse acordul, așa că rămăsese de convins doar clubul din Bogota. Fargas, un avocat din Barcelona, era responsabil de negocierile pentru Di Stefano. Până la urmă, acesta ajunsese la o înțelegere cu columbienii. 10.000 $ pe loc, 5.000 $ plata datoriilor pe care Alfredo le avea la Bogota, plus un amical între Millonarios și Barcelona, cu toate încasările mergând în contul columbienilor.

Președintele catalanilor, Carreto, a refuzat. Voia să plătească numai 10.000 $ pentru Di Stefano. Federația Spaniolă de fotbal, în acel an, introdusese o lege care nu permitea cluburilor să transfere jucători sud-americani. Însă, paradoxal, Di Stefano fusese ocolit de această decizie. Iar Federația voia să împace cele două cluburi mari ale Spaniei.

Pe 15 septembrie 1953 s-a decis ca Alfredo să joace patru sezoane în peninsula iberică, două la Real Madrid și alte două la Barcelona. Însă hotărârea a aprins Catalonia. Fanii, mass-media, oficialii clubului au acuzat Federația că face jocurile Realului. Carreto, președintele Barcei, și-a dat demisia în câteva zile.

Noul board al catalanilor a fost de acord ca Di Stefano să joace numai pentru Real Madrid, dacă cei din urmă plătesc. 5.5 milioane de pesetas au ajuns la Barcelona și 1.3 milioane de pesetas la Di Stefano, ceea ce reprezenta 40% din încasările Madridului pe cele două sezone în care argentinianul ar fi jucat la Barcelona. Pe 23 septembrie 1953, argentinianul a semnat cu Real Madrid.

Primul titlu de campioană după 21 de ani

Sezonul ‘53/’54 a însemnat și primul titlu de campioană a Spaniei pentru Real Madrid, venit după o pauză de 21 de ani. În mare măsură, performanța a fost influențată de prezența lui Di Stefano în echipa los blancos. A marcat de 27 de ori în cele 28 de meciuri jucate.

Lângă argentinian venise și Paco Gento, de la Santander. În 1956, Real Madrid ajunge în finala primei ediție a Cupei Campionilor Europeni. Reims, cu Michel Hidalgo și Raymond Kopa printre titulari, a condus cu 2-0 și 3-2. Di Stefano, care marcase primul gol al madrilenilor, a făcut un meci extraordinar, iar Real a revenit și a câștigat, scor 4-3, pentru prima data, cel mai important trofeu al fotbalului European inter-cluburi.

În următoarele 4 ediții ale Cupei Campionilor Europeni, Real Madrid a câștigat de fiecare dată acest trofeu, iar Alfredo a marcat în toate aceste finale. Perechea Gento - Di Stefano avea să se transforme în trio, odată cu venirea lui Puskas, în 1958.

Una dintre cele mai spectaculoase finale ale CCE s-a disputat în 1960, între Real Madrid și Eintracht Frankfurt, scor 7-3. Di Stefano, o triplă, și Puskas, cu patru goluri, au marcat toate golurile madrilenilor.

”Să fii un geniu nu va face nicio diferență dacă nu te înțelegi cu coechipierii tăi. Eu asta am vrut, în primul rând” Alfredo Di Stefano, dublu câștigător al Balon’Or

Di Stefano nu a jucat niciun meci la Campionatul Mondial

Unul dintre marile regrete ale carierei lui Alfredo a fost legat de Campionatul Mondial. Argentinianul nu a putut merge la ediția din 1950, pentru că albicelești au refuzat participarea. În ’54, Argentina nu s-a calificat. Di Stefano și-a primit cetățenia spaniolă în 1956, dar Spania nu a mers la CM 1958. În sfârșit, în 1962, argentinianul cu cetățenie spaniolă a mers în Chile, locul desfășurării turneului final. Din păcate, din cauza unei accidentări musculare, Di Stefano nu a jucat niciun minut.

Di Stefano era un star de dimensiune mondială, iar cel mai bine ilustrează acest fapt o întâmplare mai puțin obișnuită. Real Madrid a făcut un turneu în Venezuela, în 1963, și au fost cazați la Hotelul Potomac, din Caracas. Pe 24 august, patru oameni au intrat în camera argentinianului, l-au legat, și l-au răpit.

Grupul de gherilă FALN (Fuerzas Armadas de Liberación Nacionale) îl “săltase”, dar nu pentru a cere rescumpărare, ci pentru a atrage atenția. Voiau ca lumea să afle despre corupția guvernului și a președintelui Betancourt. 8 mii de polițiști l-au căutat, două zile, pe Di Stefano. Liderul grupului, Maximo Canales, l-a eliberat, nevătămat, pe Alfredo.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google