exclusiv Derby-ul etapei prin ochii unei legende. "Luni vreau să bată U Cluj, dar țin pumnii Stelei să câștige titlul!". Amintiri fabuloase cu "somnambulul Sameș" și cu Țețe Moraru: "Trage în dreapta, e blat!"

Numele lui? Septimiu Câmpeanu. Sau Tim Câmpeanu, cum era alintat de colegi și de fani. Ori Câmpeanu II, cum apărea în cronicile din "Sportul", ca să nu-l confunde lumea cu ilustrul său unchi, regretatul Remus Câmpeanu.

Stabilit în Germania încă din 1988, bărbatul ajuns la 66 de ani vorbește rar cu presa din România. Nu pentru că n-ar avea ce spune. Dimpotrivă.

Însă nu-i place să se bage singur în seamă, "așa cum atât de mulți o fac, indiferent dacă au sau nu ceva de transmis". Educația primită și o fire mai închisă îl țin departe și la figurat de fotbalul nostru, deși mărturisește că urmărește tot ce mișcă prin Liga 1, în special în viața "studenților" clujeni și a roș-albaștrilor.

Septimiu Câmpeanu: "Pe Neluțu Sabău l-aș transforma într-un Alex Ferguson de Cluj!"

Domnule Câmpeanu, să începem cu actualitatea: cum se vede un meci U Cluj - FCSB din Germania?

Așa cum s-a văzut întotdeana un duel între cele două echipe: cu o favorită certă și cu una gata oricând să dea lovitura.

Favorita ar fi FCSB, nu?

Categoric! Însă permiteți-mi să-i zic Steaua!

Puteți să-i spuneți cum vreți, dar știți că pe aici controversele pe tema asta...

Domnule, în cazuri din astea continuitatea trebuie să fie cel mai important argument. Deci, pentru mine, FCSB este Steaua, fără discuție!

În fine, să depășim momentul.

Poate că deranjez pe unii sau pe alții, dar întreaga tevatură creată în jurul acestei false probleme nu produce decât un mare rău fotbalului românesc. Mai ales că discuții similare sunt și pe la Craiova, și pe la Dinamo... Apropo de Craiova, recent U Cluj a făcut 2-2 în Bănie. Un fost coleg, Victor Căpușan, stabilit și el prin Germania, m-a întrebat cu care Craiova am remizat. Sincer, nici n-am știut ce să-i răspund. Și acolo ar trebui să fie o singură Universitatea. Aia a lui Oblemenco, a lui Ștefănescu, a lui Cămătaru.

În jocul de luni care credeți că ar fi principalul atu al lui U contra liderului?

Chiar dacă sunt mare fan Nistor și Chipciu, mereu mi-au plăcut jucătorii inteligenți!, consider că șansa lui U este Sabău. Îl știu pe Neluțu de când avea 17-18 ani, era încă de atunci un profesionist desăvârșit. Este cea mai bună soluție pentru funcția de antrenor al "șepcilor", soluția ideală! Dacă aș fi conducător la U, contract pe viață i-aș face. L-aș transforma într-un Alex Ferguson de Cluj.

Cum vă explicați că un tehnician dedicat, care are și experiența formidabilă de fotbalist la nivel uriaș, a putut să stea 8 ani pe tușă, fără să i facă vreo ofertă?

Păi, poate că e și asta o explicație a nivelului slab pe care-l are fotbalul nostru în acest moment. Cum să ai o asemenea comoară de om, de antrenor, și să-l uiți aproape un deceniu?! Și-apoi ne mai plângem...

Încercați un pronostic?

N-am fost bun niciodată la așa ceva. Totuși, sper din toată inima să apară supriza. Adică U să scoată măcar un egal.

Asta ar însemna că FCSB va începe să tremure cu adevărat, Rapid și CFR apropiindu-se tot mai mult. Nu mai simțiți nimic pentru culorile roș-albastre?

A, nu așa se pune problema. Doar luni aș vrea să bată U. În rest, Steaua poate câștiga liniștită campionatul. Și cred că o va face.

Dumneavoastră n-ați reușit să-l câștigați în cele două stagiuni petrecute în Ghencea, '82-'84. De ce oare?

Deși Steaua era, și este!, cel mai mare club din România, nu putea câștiga întotdeauna. Să zicem că am nimerit într-un context dificil. Se schimbau un pic și generațiile...

Antipatie reciprocă Halagian - Câmpeanu

Jucători de calitate încă erau acolo.

O, da! Păi, să-i amintim doar pe Vasile Iordache, pe Sameș, pe Tudorel Stoica, pe Florin Marin, pe Anghelini... Apăruseră și mai tinerii Iovan, Belo, Balint, Lăcă, trupă grea de tot!

Plus antrenori cu greutate, Constantin Cernăianu și Emeric Ienei. Cu toate acestea, clasări sub așteptări. Un loc 5, în primul sezon, și un loc 2, în al doilea.

Trebuie ținut cont că pe atunci Craiova și Dinamo aveau loturi extrem de valoroase și de bine închegate, făceau performanță și prin Europa. În plus, mai existau și alte formații bune și foarte bune, ca FC Argeș ori Sportul. Așa a fost să fie!

La Steaua cel mai mult m-a dorit nea Ion Alecsandrescu. Un președinte uns cu toate alifiile, dar și un om de cuvânt, de omenie Septimiu Câmpeanu

Regretați vreun moment că ați dat liniștea de la Cluj pe agitația din Capitală? Chit că Bucureștiul nu era ce este acum.

Nici măcar o secundă! Mai ales în vremurile alea, era aproape imposibil să refuzi o asemenea oportunitate.

În ciuda faptului că Steaua a traversat doi ani dificili, dumneavoastră ați marcat 21 de goluri doar în campionat.

V-am zis, eu m-am simțit bine acolo. Cum - Doamne, iartă-mă! - să nu te simți bine cu asemenea coechipieri?!

Cu toate acestea, în vara lui '84 aventura în Ghencea a luat sfârșit. Cine a decis să plecați? Halagian, care tocmai fusese adus de la FC Olt?

Hala nu mi-a spus niciodată în față că nu are nevoie de mine, însă am simțit din tot ce făcea că nu eram pe placul lui.

Favoritul lui era Pițurcă.

Piți, Radu II... Nu știu exact ce favoriți avea, cert e că eu nu mă număram printre ei.

Halagian e singurul antrenor cu care nu m-am înțeles în toată cariera. Nu spun că era slab, că nu era deloc. Doar că era prea șmecher, cum se mai zice pe la noi. Poate prea șmecher! Am multe povești cu el, dar mă opresc aici, n-are rost. Omul a plecat dintre noi, Dumnezeu să-l ierte! Septimiu Câmpeanu

Ofertă faraonică de la FC Olt

Și ați ales să vă întoarceți la U, deși alb-negrii erau în "B"! Nu ați găsit nimic convenabil să continuați în prima divizie?

Aveam unde mă duce, nu asta era problema. Steaua, de exemplu, voia să mă trimită la Scornicești, de unde Halagian îl dorea pe Bumbescu.

Și de ce n-ați mers la FC Olt? Era o echipă de locurile 6-7 în "A", cu putere financiară mare...

Oho, și ce putere! Dacă v-aș spune ce mi-au pus pe masă ca să accept propunerea lor...

Vă ascultăm!

Păi, în primul rând, două case. Una la Cluj, alta la Scornicești!

În al doilea?

Două mașini, un ARO și o Dacia!

În al treilea?

Se obligau să-mi asigure transportul cu elicopterul la Cluj o dată pe săptămână!

Există și un al patrulea element al ofertei?

Salariul. De departe cel mai mare pe care l-aș fi încasat vreodată!

Totuși, ați refuzat și v-ați întors la U, în eșalonul secund? Pare ilogic!

Pentru orice om, da, pare ilogic. Pentru mine, nu. Pentru mine a fost cea mai logică decizie pe care puteam s-o iau.

Cum a ajuns să doarmă în cameră cu somnambulul Sameș

Puteți detalia?

În anii petrecuți la București, soția mea, Liliana, s-a îmbolnăvit grav. A fost dorința ei să revenim la Cluj, unde erau și părinții ei, și ai mei, toate rudele noastre. Efectiv, nu puteam să o las singură în acele clipe extrem de dificile!

Tot boala soției v-a făcut să și plecați din țară, în 1988. Dar până să vorbim despre asta, am vrea să ne istorisiți o anecdotă din anii petrecuți în Ghencea, ca să încheiem oarecum capitolul Steaua.

Păi, chiar din prima zi am trăit una bună de tot. Când m-au transferat, era prin iulie 1982, steliștii erau în cantonament la Bistrița, iar eu am mers direct acolo. Mă știam cu mulți dintre ei de la loturile naționale, m-au primit foarte bine. La un moment dat, cineva îmi zice: "Hai, Tim, că Fane ți-a păstrat și loc în cameră, o să dormi cu el!". Fane era Sameș, un fotbalist și un om cu totul aparte. I-am mulțumit, apoi m-am antrenat, iar noaptea m-am băgat la somn. A doua zi, la micul dejun, toți mă întrebau cum am dormit: "Toate bune?", "Ai apucat să închizi vreun ochi?". Eu, care dormisem buștean, nu pricepeam ce vor. Abia apoi mi-au spus că Fane e somnambul și se ridică noaptea din pat, se plimbă prin cameră, vorbește, face gălăgie. Ăsta era și motivul pentru care nu avea coleg de cameră!

La Steaua n-am reușit cu adevărat poate și din cauza firii mele mai retrase. Eu nu mă duceam cu ei la șpriț, nici nu rămâneam după antrenamente la șuete cu conducătorii clubului, cu generalii, cum mai făceau Piți și alții Septimiu Câmpeanu

Și, ați mai rămas cu Sameș?

Sigur că da. Nu vă închipuiți că dărâma tot ce era prin cameră. Și nici în fiecare noapte nu se manifesta. Fane mi-a fost ca un frate mai mare în jumătatea de an pe care am petrecut-o împreună în Ghencea. Din păcate, în iarna lui '82 el a fost detașat la Farul, apoi s-a dus la Rapid. Pierdere mare pentru Steaua!

Au urmat patru campionate la U, cu o promovare, trei clasări decente în Divizia A, alte zeci de goluri înscrise și, brusc, în 1988 "dezertarea" în Germania. RFG, cum era atunci, că Zidul Berlinului era încă în picioare. Cum de v-a venit ideea să rămâneți acolo?

Păi, tot boala soției ne-a determinat să facem acest pas. Din păcate, starea ei se tot agrava, în străinătate nu aveam voie să mergem să se trateze și am decis să facem pasul ilegal.

Cum de ați reușit?

În vara lui '88 am plănuit o vacanță în Franța. Încă aveam grad de locotenent, de când jucasem la Steaua, și am primit vize. Am plecat cu mașina personală, o <Lădiță>. Când tranzitam RFG-ul, am hotărât să nu ne mai continuăm drumul și să rămânem acolo.

O singură dată am fost într-o discotecă. Și nu în România, ci aici, în Germania. M-am dus într-un club să verific unde se distrează fiică-mea! Septimiu Câmpeanu

Ați cerut azil politic?

Nu, n-a fost cazul. Liliana avea cetățenie germană și nu am cerut decât recunoașterea acesteia. Apoi, chiar a doua zi, am primit și eu cetățenie și am putut rămâne acolo legal.

Nu v-a fost teamă?

Un pic n-are cum să nu-ți fie. Mai ales că, așa cum v-am spus, eram locotenent în Armata Română, dar faptul că nevasta era nemțoaică ne-a ajutat mult.

Securitatea nu a venit pe urmele dumneavoastră?

Ba da. M-au căutat niște băieți cu ochi albaștri, cum li se spunea, și m-am dus de multe ori să vorbesc cu ei. Asta deși eram sfătuit să am grijă, să nu-mi vină de hac.

Și?

Și nimic. Le-am explicat de ce am rămas, că nu am nimic cu țara mea, doar că soția nu putea fi salvată numai cu tratamentele din România.

Trei săptămâni s-a antrenat cu Borussia Mönchengladbach

Și a fost salvată?

Slavă Domnului, da! E și acum alături de mine, de bucurăm împreună alături de cei doi copii și de patru nepoțele minunate.

În '88 aveați doar 31 de ani. N-a fost greu să renunțați la o carieră importantă de fotbalist? Bănuim că în RFG n-ați putut găsi nimic convenabil la nivel profesionist.

Mi-aș fi găsit eu, că nu eram cel mai fraier. Am și fost vreo trei săptămâni să mă pregătesc cu Borussia Mönchengladbach. Din păcate, întrucât am plecat ilegal, am fost suspendat un an, la solicitarea Federației nostre. Cei de la Gladbach mi-au spus că, dacă aș fi fost mai tânăr, m-ar fi așteptat. Așa, la 32 de ani și după 12 luni fără jocuri... Plus că trebuia să-mi găsesc ceva de muncă, ceva din care să-mi asigur traiul.

În țară ați terminat o facultate atipică pentru un jucător de fotbal, cea de Geologie, care probabil nu v-a ajutat prea mult acolo.

Așa este. Eu am făcut Geologia pur și simplu pentru că eram pasionat, voiam să învăț lucruri noi. Nu mă visam geolog nici dacă aș fi rămas în țară. În Germania e clar că nu m-a ajutat diploma asta. Am trăit din contabilitate.

Acum aveți pensie de contabil?

Încă n-am pensie, chiar dacă am trecut de 65 de ani. Întrucât cică aș fi chiar bun, cei de la firma la care lucrez m-au rugat să-mi amân cu un an pensionarea. Sunt contabil șef până în iulie, apoi gata, mă retrag.

Știu că v-ați stabilit la Düsseldorf. Prin ligile inferioare n-ați încercat să mai jucați?

Oh, cum să nu?! Am și făcut-o, încă vreo 6-7 ani după ce am rămas aici. Dar la nivel mic, de amatori. Apropo de asta, prin '93 sau '94, când aveam 36-37 de ani, am disputat un amical cu Fortuna Düsseldorf. Ne-au bătut cu 7-2, însă eu am marcat ambele goluri ale echipei mele. După meci, antrenorul Fortunei, Aleksandar Ristić, a venit la mine, m-a felicitat și mi-a spus ceva ce m-a lăsat fără cuvinte.

Ce?

"Mâine dimineață îți iei geanta și te prezinți la antrenamentele Fortunei!". Am zâmbit, i-am mulțumit, însă i-am zis că nu se poate: "Am aproape 37 de ani, timpul meu a trecut!". A zâmbit și el uluit, "păcat că nu ești mai tânăr!", după care ne-am despărțit. Am rămas amici.

"Avem alții mai buni decât Moldovan și Drăgușin?!"

Despre calificarea României la Euro ce părere aveți?

E un progres. Totuși, să nu ne păcălim. Suntem încă departe de fotbalul adevărat. Iar cea mai bună dovadă e că încă n-avem jucători care să impresioneze la marile cluburi.

Recent s-au transferat Drăgușin la Tottenham și Moldovan la Atletico. E puțin?

Nu e puțin, însă nu prea joacă. Horațiu deloc, Radu aproape deloc.

Nici Ianis Hagi nu intră prea des la Alaves, Rațiu nu mai prinde primul 11 la Rayo Vallecano și tot așa. Va fi un dezavantaj la turneul final?

Ca să glumim amar, avem avantajul că vom alinia cea mai odihnită echipă la Euro!

Dacă ați fi selecționer, i-ați chema pe Moldovan, pe Drăgușin ori pe alții care nu evoluează la formațiile lor de club?

Slavă Domnului că nu-s! Apropo de ce m-ați întrebat, cred că problema se pune altfel: avem ceva mai bun decât băieții ăștia?! Probabil că nu. Atunci, o să-i selecționăm pe ei, n-avem de ales.

Dumneavoastră ce ați fi ales între Bayern München și Tottenham?

Pentru mine, Bayern este maximum în fotbal. E la același nivel cu orice club uriaș de pe planeta asta. Totuși, de ceva vreme, acuză niște probleme pe care nu prea le-a avut de mult. Mai ales în ceea ce privește conducerea. Cumva e și explicabil. Franz Beckenbauer tocmai a decedat, însă era ca și retras de mai multă vreme. Uli Hoeness are și el o vârstă, stă mai mult în expectativă. Rummenigge e cam în aceeași situație. Ei bine, fără acești trei monștri sacri, Bayern nu mai e Bayern.

Cum l-a păcălit Țețe Moraru

Pentru final, am păstrat o întrebare mai delicată: în câte blaturi ați jucat?

Poate mă credeți, poate nu, în niciunul de care să fi știut! Eu nu pot susține că n-au fost și din astea, însă, dacă s-au făcut, s-au făcut fără știrea mea!

Nici măcar în ultima etapă din sezonul '79-'80, când ați înscris de patru ori în victoria cu FCM Galați, 5-3, adică exact câte goluri aveați nevoie ca să-l devansați pe Marcel Răducanu în fruntea clasamentului golgheterilor?

Nici măcar atunci! OK, în acel meci toți colegii au jucat pentru mine, recunosc asta. M-au ajutat să marchez cât a fost nevoie și le mulțumesc și acum pentru asta.

Eu mulți ani am jucat mijlocaș. Cel care a avut ideea să mă reprofileze a fost Gigi Staicu. Când mi-a zis prima oară că mă vede atacant, am crezut că vrea să scape de mine și nu știe cum. A avut dreptate! Septimiu Câmpeanu

A părut un pic, așa, cam ca pe vremea în care Cămătaru, Mateuț și alții înscriau pe bandă rulantă ca să ia "Gheata de Aur".

Hahaha, nu știu cum au marcat ei, știu cum am făcut-o eu. Și sunt mândru de acel titlu de golgheter al României, câștigat în niște circumstanțe deosebite.

Adică?

Păi, m-am luptat atunci cu niște atacanți fenomenali. Și îi amintesc doar pe Cămătaru, Marcel Răducanu, Puiu Iordănescu sau Terheș. Toți de la echipe extrem de puternice, din fruntea clasamentului. În plus, în acel campionat am lipsit în vreo 7-8 etape deoarece am participat la Universiada din Mexic. Să dai 24 de goluri în 26 de partide, jucând pentru o echipă care abia s-a salvat de la retrogradare, nu pentru Steaua, Craiova sau Dinamo, cred că e o performanță!

Nimic de obiectat aici. Deci încheiem dialogul cu ideea că...

Stați că am un meci și din ăsta de vă place dumneavoastră, ziariștilor!

Păi, nu ziceați că...?

O clipă, că o lămurim. N-a fost chiar ce vă închipuiți. Jucam acasă cu Dinamo. Dominam, dominam, dar scorul era 1-0 pentru ei, ne-au dat gol pe un contraatac. La un moment dat, dominarea noastră se concretizează printr-un penalty pe care îl primim. Iau mingea în brațe, mă duc să execut, când apare lângă mine Țețe Moraru, portarul lor, care-mi șoptește: "Să tragi în dreapta mea, că eu o să mă arunc în stânga! E aranjat, trebuie să se termine 1-1!".

Și, ce-ați făcut?

Uluit, în tensiunea jocului, n-am putut gândi logic în secundele alea. Am tras în dreapta lui Țețe, iar el bineînțeles că s-a dus acolo și a apărat lejer penalty-ul!

Am fost un jucător fair-play, o singură dată am fost eliminat. Și atunci pe nedrept. La un derby cu CFR, portarul advers a simulat că l-am lovit, iar arbitrul, care era cu spatele, m-a trimis aiurea la vestiare Septimiu Câmpeanu

Și nu i-ați reproșat?

I-am zis după meci că n-a fost corect, însă ce mai conta? Ei au și câștigat atunci, eu am fost marele perdant al acelui "blat". Mi-am luat revanșa în sezonul următor, când U s-a impus, iar eu i-am dat două lui Țețe. Două goluri, să nu se înțeleagă altceva!

Mulțumim pentru timpul acordat, domnule Câmpeanu!

Eu vă mulțumesc că v-ați amintit de mine! La final, deși am spus că nu-mi plac pronosticurile, o să fac totuși câteva previziuni: U Cluj nu pierde luni cu Steaua, Steaua devine campioană, iar România trece de grupe la Euro! Știu, sunt mai degrabă speranțe ale mele, dar ce-ar fi viața fără speranță?!

Septimiu Câmpeanu CV
# S-a născut pe 12 iulie 1957, la Cluj-Napoca
# Înălțime/greutate la maturitate: 1,79m/69kg
# Junioratul l-a făcut la U Cluj (1970-1974)
# În România, a evoluat, ca mijlocaș ofensiv sau atacant, la U Cluj (1974-1982, 1984-1988) și la Steaua (1982-1984)
# A debutat în primul eșalon pe 18 august 1974, în partida Steaua - U Cluj 4-2
# Meciuri/goluri în Divizia A: 277/117
# În stagiunea 1979-1980, Câmpeanu II a marcat 24 de goluri și a devenit golgheterul României. I-a devansat atunci pe Marcel Răducanu (Steaua, 23 de reușite), pe Rodion Cămătaru (U Craiova) și pe Mihai Costea (Poli Iași), ambii cu câte 17 goluri
# A disputat ultimul meci în A pe 22 iunie 1988, U Cluj - Oțelul 2-1
# În RFG/Germania, în perioada 1988-1994, a jucat pentru mai multe formații de amatori, precum VfB Langenfe, DSV 04 Düsseldorf sau Wersten 04
# Meciuri/goluri la echipa națională: 4/1

Un regret ar fi că la prima reprezentativă am numai patru selecții. Dincolo de faptul că am avut o concurență teribilă, marea mea șansă am irosit-o în remiza albă cu Ungaria, de la București, când pe final am ratat o mare ocazie să înscriu golul victoriei. Dacă învingeam atunci și ne calificam la Mondialul din '82, cinci-șase ani nu mă scotea nimeni din națională! Septimiu Câmpeanu

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.