exclusiv Alexandru Maxim, reacție dură după ceea ce a pățit la națională: "M-a jignit teribil. Am plâns din Mogoșoaia până pe Nordului. Eram șocat"

Invitat în cadrul podcast-ului I AM ȘTUCAN, moderat de directorul editorial al iAMsport.ro, Costin Ștucan, Alexandru Maxim a vorbit deschis, fără ocolișuri, despre momentul care i-a lăsat probabil cea mai adâncă rană din cariera de fotbalist: excluderea din lotul României pentru Euro 2016, în ciuda unei campanii de calificare în care a fost om de bază.

Campania de calificare a început în 2014 cu Victor Pițurcă pe banca tehnică, dar la jumătate acesta și-a dat demisia și a fost înlocuit de Anghel Iordănescu. Campania respectivă a început foarte bine pentru ”tricolori”, însă au tremurat pe final, în ciuda celor 10 meciuri consecutive fără înfrângere.

Alexandru Maxim: ”Nu știu nici azi de ce nu am fost la Euro. Nu am primit nicio explicație”

Alexandru Maxim: Din păcate pentru mine, nu am reușit să am evoluțiile pe care mi le doresc eu în primul rând de la mine. Am avut momente bune.

Costin Ștucan: Care e cel mai bun moment al tău? Meciul în care te-ai simțit cel mai bine și ai considerat că ai jucat cel mai bine la națională?

Alexandru Maxim: Nu știu, sincer. Au fost meciuri în care cred că am jucat bine. Nu că am marcat sau nu am marcat. Fiecare antrenor îți cere ceva diferit. De exemplu Nea Piți îmi cerea ceva diferit. De exemplu la meciul cu Ungaria, când am câștigat 3-0, consider că am jucat foarte bine la cerințele lui Nea Piți, pentru că până la urmă tu ca jucător ai calitățile tale și trebuie să le expui pe teren, dar trebuie să și respecți tactic ce îți cere antrenorul, asta contează foarte mult.

Sunt momente în care m-am simțit foarte bine. Și la început cu Nea Piți am avut evoluții foarte bune și după aceea au fost momente și momente, ca să zic așa. Uite, de exemplu, pentru mine a contat foarte mult, chiar dacă nu am jucat cu Finlanda acasă (n.r. 1-1, gol Hoban, în urma căruia România s-a calificat la Euro-2016), am intrat în minutul 80, am dat pasa de gol, bine, până la urmă a fost pasa de gol, că i-am dat scăriția lui Andone și cred că a fost un gol decisiv pentru calificarea la Euro, iar pentru mine a fost un moment senzațional, chiar dacă am jucat doar zece minute, pentru că am simțit că am făcut diferența, ceea ce lumea vrea de la mine în momentele sub presiune.

Au fost multe momente în care m-am simțit bine la echipa națională, dar au fost și momente când nu m-am simțit apreciat, în multe momente.

Nea Piți m-a ajutat enorm în carieră. Și când m-am transferat la Stuttgart era la echipa națională și după aia m-a debutat la echipa națională. Erau momente poate când nu înțelegeam. Eram titular în Bundesliga și nu jucam la echipa națională. Lucrurile astea, copil fiind mă bulversau. Băi, frate, eu joc în Bundesliga meci de meci, joc cu Robben, cu Ribery, cu Lahm, cu echipe bune, cu Dortmund, când a jucat finală de Champions League, și vin la echipa națională și sunt rezervă. Dar nu puteam, îl respectam atât de mult pe Nea Piți, e un antrenor senzațional, are un fler la fotbaliști fantastic, chiar dacă are metodele lui de antrenament, dar ca om și șmecheria de fotbal... Nu puteam să mă duc la Nea Piți și să-l întreb de ce nu mă bagă, că eu sunt Maxim, dar în interior mă afectau.

Maxim: ”M-au plimbat la vizite medicale toată ziua, iar seara mi-au spus să plec acasă”

Costin Ștucan: Da...

Alexandru Maxim: Nu numai la Nea Piți, pentru că nu pot să spun că mi-a făcut rău, mi-a făcut mult bine, dar lucrurile alea psihic se adună. După aia cu toți antrenorii am avut perioade în care jucam în titular, veneam din Bundesliga și în capul meu aveam impresia că trebuie să joc mult mai mult. Mă bulversa un pic faptul că nu jucam la echipa națională, pentru că am avut o perioadă bună în străinătate.

Am avut o perioadă bună cu toată campania de calificare la Euro-2016. Am avut o evoluție bună. Din zece meciuri în nouă am jucat, iar într-unul am fost suspendat. Cred că am jucat cinci sau șase titular cu Nea Piți la început.

Costin Ștucan: Stai că mă uit.

Alexandru Maxim: După aia, cu Nea Puiu am jucat așa și așa, nu prea mă băga Nea Puiu. Consider că m-am simțit important în calificarea aia.

Maxim: ”Nu știu de ce nu am prins lotul. Întreabă-l pe Nea Puiu”

Costin Ștucan: Nu mai știu, tu ai prins lotul?

Alexandru Maxim: Nu.

Costin Ștucan: De ce nu l-ai prins?

Alexandru Maxim: Nu știu, întreabă-l pe Nea Puiul. Nu știu nici în ziua de astăzi.

Costin Ștucan: Deci ai așa: calificarea la europene. Meciurile cu Grecia, Ungaria, Irlanda de Nord și Feroe. Și tu ai jucat în nouă meciuri din zece. Nu ai fost la turneul final, deși ai jucat și la meciurile amicale de dinaintea turneului final, cu Italia, Congo și Ucraina.

Alexandru Maxim: Nu știu de ce, nu am primit nicio explicație nici în ziua de azi.

Costin Ștucan: Dar ai cerut-o?

Alexandru Maxim: Înainte de Euro a venit Nea Puiu în Germania, la Stuttgart. A rămas foarte impresionat de ce a văzut acolo, antrenamente, atitudine, intensitate, la meci la fel a fost foarte impresionat de stadion, de cum sunt privit de cei din club. A avut discuții cu directorul sportiv, cu președintele, apoi am avut un prânz cu el și a spus că a fost foarte impresionat de tot ce a auzit de mine. Asta cu o lună înainte de Euro și mi-a spus să mă pregătesc bine că are nevoie de mine la Euro, să am grijă să nu mă accidentez. După ceva s-a stricat, dar nu știu unde, pentru că eu nu m-am mai văzut cu dânsul. În finalul acela de campionat chiar am jucat foarte bine, m-am simțit bine, aveam minute, apoi m-am dus în cantonament și la antrenament am simțit ceva care nu e ok.

Maxim: ”Simțeam că mi se caută motive să nu fiu în lot”

Costin Ștucan: Ce ai simțit că nu e ok?

Alexandru Maxim: Nu știu, simțeam că mi se căutau ceva motive sau scuze sau greșeli.

Costin Ștucan: La antrenamente, la pregătire?

Alexandru Maxim: La tot.

Costin Ștucan: Serios?

Alexandru Maxim: Ca fotbalist simți lucrurile astea și simt că undeva s-a căutat într-un fel sau altul.

Costin Ștucan: Deci în cantonamentul final.

Alexandru Maxim: Două săptămâni. Poate să-mi zică oricine, Nea Puiu nu a luat decizia atunci, cu o săptămână înainte sau în cantonamentul ăla. Fără să fiu lipsit de bun simț, cred că acea calificare a fost meritul lui Nea Piți în proporție de 70-80%, că vezi și tu ce se întâmplă, dacă nu începi bine campania de calificare e groasă și în cinci etape am câștigat vreo trei meciuri. După aia ne-am chinuit pe final să ne calificăm, iar după aia nu am primit nicio explicație.

Maxim: ”M-au plimbat pe la toate spitalele, iar seara m-au anunțat că nu e nevoie de mine”

Alt lucru care m-a deranjat, nu cred că trebuie să te comporți așa cu un jucător al echipei naționale. Am fost în cantonament, ne-am întors din cantonament. Eram lot mai mare, ne-au ținut în București, au zis așteaptă, așteaptă, așteaptă.

În ziua în care au anunțat lotul, m-a trimis la vizita medicală de la 7 dimineața până la 4 după-amiaza. Prin toate spitalele din București ne-au plimbat să fac vizita medicală și la ora 7 m-a chemat și mi-a zis: ”Pleacă acasă”.

Costin Ștucan: Te-a chemat?

Alexandru Maxim: Da, am ajuns la Mogoșoaia, dar eu știam deja. Îmi aduc aminte când am intrat la Mogoșoaia era Cornel, domnul Cornel magazinerul care era și la Rapid. Făcuseră costumele, tot, eu aveam mulți ani la echipa națională și o relație fantastică cu tot staff-ul. Mă refer la fizioterapeut, medici, toată lumea. Îmi aduc aminte că era la intrare și se uita la mine.

Costin Ștucan: El știa.

Alexandru Maxim: ”M-am blocat când mi-a zis că nu sunt în lot”

Alexandru Maxim: Da, îți dai seama, că el face pregătește tot. Bine, nu vreau să dau nume, jucătorii erau deja schimbați prin camere și deja se știa. Doamne ferește, nu am nimic cu jucătorii.

Costin Ștucan: Am înțeles, am înțeles.

Alexandru Maxim: Am o relație bună cu ei și nu o să vorbesc niciodată de rău foștii colegi. Nu știa ce reacție o să am. Am intrat și am început să rând, dar râs din ăla... Și m-a chemat Nea Puiu la el în birou și mi-a spus că ”Îmi pare rău, nu am nevoie de tine la Euro, nu vii cu noi, dar ca să îți fac un cadou, pot să te invit pe tine și pe familia ta la primul meci”. M-am blocat.

Costin Ștucan: Și ce i-ai zis?

Alexandru Maxim: Sincer am vrut să-i zic ceva de genul: Dacă vreți, vă invit eu și pe familia dumneavoastră la meci sau ceva de genul ăsta. Voiam să am o reacție din asta nasoală, dar m-am abținut. Îl respect, că e mai în vârstă ca mine. M-am ridicat efectiv...

Costin Ștucan: Nu l-ai întrebat de ce?

Alexandru Maxim: Nu avea ce să mai zică. M-a și blocat, sincer. M-am ridicat, i-am zis succes și am plecat. Știu că aveam o mașină mai diferită atunci, m-am urcat și am plâns de la Mogoșoaia până pe Nordului am plâns. Și nu doar până pe Nordului. Am stat și am plâns mult, cred că vreo două-trei ore, eram șocat, efectiv am fost șocat. Părinții mei mă sunau. Eu am trecut ușor până la urmă, vorba vine ușor, te resemnezi până la urmă, dar ai mei au suferit mult din punctul ăsta de vedere.

Pentru ce mi-a făcut ca antrenor, prefer să nu am, fără să fiu lipsit de respect, dar consider că m-a jignit teribil prin chestia asta, dar nu că mă cheamă pe mine Maxim, ci prin ce am arătat în toată campania și la echipa de club în perioada respectivă, eu meritam să fiu în lotul echipei în perioada respectivă. Sută la sută, poate să zică cine o vrea.

Nu poate să vină acum nea Puiu și să zică că a făcut lotul pe ce a văzut în Italia în cele două săptămâni sau la meciurile amicale. Una e să joci două meciuri amicale și una e cum reacționează jucătorul sub presiune, la un anumit nivel. Până la urmă acolo se văd fotbaliștii la presiune, nu la amicale. În amicale poate juca oricine. Am văzut la antrenamente jucători incredibili, dar când îi pui sub presiune, cu 50.000 în tribune, nu mulți reușesc să-și păstreze calmul. Mulți sunt diferiți, mulți la antrenamente zici că nu prea are nivel, dar la meciuri oficiale se transformă.

Maxim: ”Sunt dezamăgit și acum”

Costin Ștucan: Zi-mi unul.

Alexandru Maxim: Rudiger la antrenamente era agresiv, dar nu îl vedeai, nu îl vedeam nici când a plecat la Roma, dar când începea meciul oficial era alt om, era transformat total.

Costin Ștucan: Mă uit la tine, ți s-au aprins ochii. Ți s-a transformat fața.

Alexandru Maxim: Sunt dezamăgit și acum, dar mai mult sunt dezamăgit pentru cât au suferit părinții mei și familia mea.

Costin Ștucan: Te-a lăsat inima să te uiți la meciuri?

”Am avut casă închiriată pentru ai mei la Paris. Am pierdut tot”

Alexandru Maxim: La primul meci, cu Franța, când am văzut că au ieșit echipele, m-am urcat în mașină și am plecat prin oraș. N-am putut. Gândește-te că eu, poate că a fost și o chestie arogantă din partea mea, eu aveam o casă închiriată pentru ai mei, în Paris, bilete de avion, bilete la meciuri luate, totul. Gândește-te că am jucat nouă meciuri din zece, am lipsit doar că eram suspendat, jucam meci de meci la echipa de club, nu eram accidentat, cu trei săptămâni-o lună înainte, antrenorul venise să îmi spună să mă pregătesc că urmează Campionatul European. În capul meu nu exista să nu fiu, era cursul logic. Nu exista în capul meu să nu fiu în lot.

În schimb, când am ajuns în Italia, în cantonament, am simțit că ceva nu e ok. Dezamăgit, foarte dezamăgit.

Costin Ștucan: Ai tăi s-au dus la meciuri?

Alexandru Maxim: Nu, nu, am pierdut tot. Nu am nimic personal cu Nea Puiu, îl respect, e mai în vârstă, a avut performanțe, dar prefer să nu mă intersectez cu dânsul.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!