EXCLUSIV | Gică Craioveanu, răscolit de cuvintele lui Răducioiu: “Nea Puiu a luat foc atunci!” Ce l-a făcut să plângă pe fostul atacant al naționalei
Galerie foto (1 fotografii): EXCLUSIV | Gică Craioveanu, răscolit de cuvintele lui Răducioiu: “Nea Puiu a luat foc atunci!” Ce l-a făcut să plângă pe fostul atacant al naționalei
Cristian Munteanu | Publicat: 16.06.2024 14:48 | Actualizat: 19.06.2024 08:01
Prezent la live-ul “Hello, Euro”, realizat de Costin Ștucan pe contul iAMsport.ro de TikTok, Florin Răducioiu (54 de ani) a declarat că Gică Craioveanu (56 de ani) merita să fie în lotul României pentru Mondialul din SUA. <Grande>, așa cum cu afecțiune este numit, a dezvăluit, în exclusivitate pentru iAMsport.ro, ce emoții l-au încercat atunci și acum.
Când l-am sunat pe Gică Craioveanu nu știam două lucruri. Cât va dura conversația și cât e de <Grande>. Am crezut că vorbim 5 minute, jurnalist – fost fotbalist, și am dialogat 1 oră și 20 de minute, precum doi amici în fața unei cerveza, lângă Prado.
Nu i-am uitat pe Messi și pe Scaloni, ce scriitori spanioli sunt în vogă, Tommy Lee Jones, cum a fost la concertul lui Andrea Bocelli, situația precară a Barcelonei, cinematografie, Arturo Perez Reverte, povești cu Dobrin și Balaci. Am râs. Mult. Din suflet.
Sigur, multe nu pot fi scrise sau spuse, rămân prinse într-un chihlimbar <grande> făurit într-o zi de iunie.
Gică Craioveanu: “Atâta ranchiună pentru o persoană”
Vorbind, inevitabil, despre Messi, îmi spune: “Fratello, mă uitam la meciurile Barcelonei și parcă trăiam senzațiile de la un concert al lui Bocelli”. Tac și eu, tace și el, ca după o mărturisire care înghite hulpavă distanțele dintre oameni.
Trec secunde bune și-mi zic că s-a întrerupt conexiunea, că SRI-ul ne-a tăiat minutele, că oamenii lui Franco au dat buzna peste Grande. Se aude, de hăt departe, vocea lui Gică: “Mă emoționai, îți jur”. Acesta este Craioveanu. Atât.
Nu, mint. Mai e ceva. Îmi spune în fugă faptul că a refuzat cetățenia spaniolă, deși puțină lume știe asta, pentru că i s-a cântat imnul României.
Ziua bună, domnule Craioveanu! V-au emoționat cuvintele lui Răducioiu de la podcastul lui Costin Ștucan?
Nu vreau să-mi amintesc ce s-a întâmplat înainte de Mondialul din SUA. Pentru că redevin trist. Nu vreau să bănuiesc pe nimeni. Dar eu cred că am avut un comportament foarte ok, educat. Eu cu Didi Prodan, Dumnezeu să-l ierte, eram responsabilii cu buna dispoziție în vestiar.
Mi-a plăcut foarte mult ce a spus Radu, pentru că e singurul, alături de Lupu, care a avut o reacție frumoasă. A avut <cojones> să spună ce a fost și de ce nu am fost luat la CM ’94.
Vreau să-i mai mulțumesc o dată lui Radu, lui Lupu și altora. L-am și sunat și m-au cuprins emoțiile la telefon. Cred că mi-au dat și câteva lacrimi.
Întotdeauna s-a vorbit de jucătorii care... întotdeauna au fost polemici, și la noi, mulți jucători nu aveau ce să caute atunci (n.r. la Campionatul Mondial din 1994). Nu văd de ce Craioveanu nu a meritat să vină cu noi... Florin Răducioiu
La meciul Generației de Aur ați fost invitat? Lăcătuș, Filipescu, Sabău au fost, de exemplu. Poate era un fel de reparație morală.
Fără comentarii. După 32 de ani să ai acea ranchiună... Nu mi se pare normal. Dacă eram un om fals, jigodie, pervers, cu polemici, înțelegeam. Dar nu am avut treabă cu nimeni, nu am vorbit urât de nimeni.
Nu înțeleg de unde până unde atâta ranchiună pentru o persoană. Repet, după 32, 33 de ani de ani. Și pentru ce...
- Motivul “discordiei” dintre Gică Popescu și Craioveanu a fost Oana Deselnicu. Fiica fostului fotbalist, ulterior președinte al Universității Craiova, a fost logodită cu “Baciul” atunci când acesta juca la PSV Eindhoven, în 1990. După ce Oana și Popescu s-au despărțit, și s-a întors la Craiova, ea a început o relație cu Gică Craioveanu. Cei doi s-au căsătorit în 1991 și au și un copil împreună. Foști colegi și prieteni, cei doi Gică nu și-au vorbit timp de șapte ani după această poveste
Gică Craioveanu “Am suferit mult...”
Ai fost și la Cardiff, în noaptea calificării.
Debutez cu Feroe, sunt la meciul cu Belgia, la cel cu Țara Galilor, la toate partidele de pregătire și apoi, paradoxal, nu sunt la Mondial. Nu înțeleg. Îți jur, nu vreau să mă cert cu nimeni și nici nu e bine să-mi aduc aminte pentru că am suferit mult...
Iar apoi, după SUA ’94, mă chemi din nou la națională. Am jucat șapte meciuri, apoi ne-am calificat la EURO ’96. M-am accidentat în ultimul meci din campionat, cu Bilbao. Am ratat europeanul din vina mea.
Apoi sunt chemat în 1998, la Mondial, unde joc o jumătate de oră în optimile cu Croația.
- Surse din anturajul echipei naționale au susținut că Gică Popescu a fost unul dintre cei care s-au împotrivit selecționării lui Gică Craioveanu în lotul pentru SUA ’94, din cauza faptului că acesta s-a căsătorit cu Oana Deselnicu
Mai contează acum, după 30 de ani, care adevărul?
Nu știu care e și nici nu cred că mai contează. Dar mi-a plăcea să aud de la nea Puiu, din gura lui, de ce nu m-a luat în SUA. Măcar așa aș înțelege.
Sigur, dacă ai fi sigur că îți spune adevărul. Pentru că există și o altă versiune, pe surse, a motivului pentru care nu ai fost covocat.
Mi-o zici off the record, cum spuneți voi, ziariștii? (n.r. - râde). Îți mai spun ceva, ca să vezi că nu-i port ranchiună lui Iordănescu. Sunt unul dintre puținii oameni de fotbal care vorbește frumos despre băiatul lui, Edi. Dacă ar fi fost altcineva în locul meu, l-ar fi făcut harcea-parcea.
Mie mi se pare un tip foarte ok, educat, pregătit. Am vorbit cu el la Madrid și mi s-a părut deosebit. Edi e un antrenor capabil. Știe să țină un vestiar în frâu, face atmosferă bună când e cazul, vorbește pe limba jucătorilor.
Ai fost golgheterul campionatului în ’94. Apoi și în ’95. Deci forma te recomanda.
Da, doi ani la rând. Dar aveam și echipă foarte bună. Și antrenori pricepuți. Și Marian Bondrea, și nea Piți. Le mulțumesc. Iar Bondrea m-a pus căpitan și erau jucători mari, veterani la Craiova, dar a știut să mă motiveze, să mă responsabilizeze. N-am fost cel mai bun jucător al României, dar cred că meritam să fiu în SUA.
Dar ai avut vreun conflict cu Anghel Iordănescu? Ceva care să strice lucrurile?
Îmi amintesc că, în 1994, am plecat într-un turneu cu o selecționată divizionară. Stranierii nu fuseseră convocați. Și am pierdut un meci cu Sion, scor 4-2. Iar eu i-am spus lui 'nea Puiu atunci că eu nu sunt vârf de careu.
<Nea Puiu, eu mă simt mult mai bine când vin cu fața la poartă, pe spații, din linia a doua. Nu sunt un fotbalist care să mă bat cu fundașii, să sar la cap, să dau coate>. Și s-au supărat rău pe mine, a luat foc. Îmi place să cred că ăsta este motivul, nu vreau să mă gândesc la altceva.
Partea a doua a interviului poate fi citită mâine, 17 iunie.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
