INTERVIU | Florin Prunea: “Nu aș vrea să umbresc evenimentul, dar...” Fostul portar al naționalei dezvăluie ce a simțit la meciul de adio al <Generației de aur>

Florin Prunea a avut prima intervenție salutată cu aplauze de cei 55.000 de suporteri prezenți în tribunele Arenei Naționale. Un șut al lui Candela, la colțul lung, dar portarul tricolorilor a respins în corner.

Apoi, când a auzit vuietul de bucurie de pe stadion, parcă pe chipul lui Florin s-a văzut aceeași bucurie ca la Mondialul american. Unul pe care, probabil, îl păstrează în vitrina cu lumini și, simultan, în cutia cu întuneric.

Florin Prunea: “Plângeam și noi, plângeau și suporterii...”

Fostul portar al primei reprezentative a acordat un interviu, în exclusivitate pentru iAMsport, în care a dezvăluit trăirile pe care le-a avut la meciul de adio al <Generației de Aur>.

Bună ziua, domnule Prunea. Dumneavoastră nu sunteți un om care lasă să se vadă ușor emoțiile pe față. Dar am senzația că acestea s-au văzut sâmbătă. Poate ați fost un pic surprins de dragostea fanilor, intactă chiar și după 30 de ani. Greșesc?

Nu, nu greșești. Sigur că noi, indiferent de unde mergem, că e vorba de Oltenia, Banat, Muntenia, lumea se manifestă frumos. Dar ce s-a întâmplat sâmbătă seară a depășit absolut orice așteptări.

Emoții foarte puternice. Plângeam și noi, plângeau și suporterii. Incredibil...

Plângeau și cei de acasă.

Da, cred. Dacă era un stadion de cinci ori mai mare, sunt sigur că ar fi fost plin. Un eveniment care nu aș fi vrut să se termine niciodată.

Eu m-am trezit ieri dimineață, bine, nu era chiar dimineață... pe la ora 01:00 și am zis <aoleu, am pierdut antrenamentul>. Uitasem, îmi venea să mă duc la teren.

Apropo de antrenament. Cum vă simțiți din punct de vedere fizic?

Ieri a fost problematic rău. Îți dai seama, avem o vârstă. Dar azi sunt mai bine. Astă-seară bag o alergare. Am traseul meu prin cartier și merg la mișcare.

Dorinel Munteanu a alergat enorm. La un moment dat îl fluiera pe Ilie Dumitrescu și îi cerea să vină în apărare...

Bine, Ilie nu venea în apărare nici când putea (n.r. - râde). Glumesc. Fiecare dintre noi a alergat cât a putut. Unii mai mult, alții mai puțini. Ne-a ajuns vârsta din urmă.

Ne-am strâns bine la un moment dat și am dovedit din nou că ne putem autodepăși. În momentul în care suntem uniți, putem trece peste toate dificultățile. Grupul ne-a dat forță mereu.

Florin Prunea: “Nu vreau să umbresc cu nimic acest eveniment”

Karagounis ar prinde un contract la Dinamo? Grecul a fost la fel de determinat ca în finala Europeanului câștigat în 2004.

Eu le-am zis, dar nu l-a prins niciunul ca lumea. Au încercat Ionuț (n.r. - Lupescu), o dată, și Gică Popescu. <Băi, dar dați-i una!> Dar am fost băieți valabili. Chiar m-am enervat teribil.

Însă fotbalist. Cred că poate să joace și acum, părerea mea. Poate prinde un contract în SuperLigă. Și Maicon? Păi la noi în campionat ar fi Pele. Cred că joacă fără probleme în echipa națională.

Dar măcar el și-a dat seama, după vreo zece minute, că e, totuși, un meci festiv.

Așa e. Și Rivaldo? Fotbaliști mari, ce să mai. Dar și mai tineri decât noi.

Acum, că s-a încheiat complet acest ciclu al naționalei, regretați ceva? Poate o semifinală de Mondial cu Brazilia?

Nu, nu regret nimic. Nu am ce. Da, o semifinală cu Brazilie rămâne cumva... să zicem ca un regret. Al tuturor. Dar eu cred că și aseară s-a dovedit că oamenii au apreciat și apreciază în continuare, după atâția ani, bucuriile pe care le-am produs.

Sigur că ne-am dorit din toată inima să oferim o semifinală, de ce nu chiar și o finală, de Mondial, pentru că în momentul ăla ne puteam bate cu orice echipă. Am jucat împotriva lui Bebeto și Careca la Timișoara (n.r. – în 2016) și am câștigat 4-1.

Superb gestul lui Dida, care a întrerupt meciul pentru ca întreg stadionul să salute, să aplaude, scenografia cu chipul lui Didi Prodan. Simțiți că fanii naționalei și-au dat seama și l-au apreciat la adevărata valoare, de cât de bun era Prodan?

Nu vorbim doar despre valoare. Didi era un român adevărat. El era inima noastră, a naționalei. Loial, prietenos, sincer.

Îmi amintesc la meciul cu Ungaria (n.r. – din 2001), când a venit îmbrăcat în maramureșean, cu clop, striga prin cantonament: <Pe ei, mă!> Păi mai trebuia să ne zică altcineva ceva, mai aveam noi nevoie de tactică, după ce l-am văzut pe Didi!?

Și el, și Mișa Klein s-au dus prea repede dintre noi. Și Klein a fost un fotbalist foarte mare. Sper că s-au uitat la noi de sus, din Cer, și cred că au fost emoționați ca și noi.

Mai mulți foști fotbaliști s-au simțit nedreptățiți de selecția pentru meciul de duminică. Cel mai vehement a fost Ionel Ganea. Vi s-a părut corect ce a spus?

A fost un eveniment atât de frumos, atât de drag nouă și atât de bine organizat, încât chiar n-aș dori să comentez. Eu unul nu vreau să umbresc cu nimic acest eveniment, dar... E păcat. Mă rog, fiecare poate să spună ce vrea. Sunt foștii mei colegi.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google