Serial iAM Sport > România la Euro > Franța 1984 > Săptămâna în care ne-am bătut cu coloșii Europei

Frumoasa poveste a Europeanului din 1984 începe, sau se conturează, pe 16 aprilie 1983. Atunci, într-una din serile de la care ne luăm lumină și astăzi, doar că mai puțini, România juca împotriva campioanei mondiale, Italia. Și nu doar că juca, ba chiar câștiga partida de pe fostul “23 August”.

Am început pe 23 August, cu Italia

Italia era deținătoarea titlului după succesul din Spania ’82, atunci când învinsese Germania de Vest - scor 3-1. Squadra Azzura îi avea în teren pe legendarii Zoff, Gentile, Scirea, Tardelli, Cabrini, Antognoni, Paolo Rossi, Bettega și Altobelli.

80.000 de oameni au fost iluminați de jocul prestat de naționala antrenată de un foarte tânăr Mircea Lucescu, în vârstă de doar 38 de ani.

În minutul 24, Balaci, cu atingerile lui sclipitoare, îi mișcă mingea lui Boloni, iar mijlocașul celor de la ASA Târgu Mureș trage nu cel mai puternic șut din viața lui, dar suficient încât să-I pună probleme lui Zoff. Legendarul portar al italienilor avea deja 41 de ani, pe vremea când la acea vârstă erai vecchio, în vârstă, și nu în modul benefic al vinurilor din Toscana. Așa că mingea a țopăit peste piciorul lui Zoff, care s-a trezit ca un saltimbanc căruia nu i-au ieșit pașii.

1-0, iar cele două puncte, nu este o eroare, atât se dădeau atunci pentru victorie, au fost extrem de importante pentru calificarea la Euro ’84. Așa că, la sfârșitul preliminariilor, România a adunat 12 puncte și a mers, din postura de lider al grupei 5, în Franța.

1. România - 12 puncte
2. Suedia - 11 puncte
3. Cehoslovacia - 10 puncte
4. Italia - 5 puncte
5. Cipru – 2 puncte

A venit vacanța cu trenul din Franța!

La noi era mai degrabă fericirea, decât vacanța, dar așa era rima acelor timpuri. Debutanți la un Euro, ne aflam ca într-o recreație în care ieșim pe hol cu clasele mari. Și asta pentru că echipele sosite cu noi, în Franța, erau, pe lângă echipa țării gazdă, calificată din oficiu, Spania, Portugalia, Germania de Vest, Iugoslavia, Danemarca (care eliminase Anglia) și Belgia. Adică, pe scurt, numai crema eclerelor de la French Rev...

România a picat în grupa B, iar, pentru că nu existau echipe slabe, aceasta a fost una infernală. Spania, Portugalia și Germania de Vest (n.r. – Germania a fost împărțită în două, de Vest și de Est, până în 1990) ne erau adversare. Sigur, nici noi nu eram veniți de nicăieri, dovadă și lotul deplasat de Mircea Lucescu în Franța:

• Portari: S. Lung (U. Craiova), Moraru (Dinamo), Iordache (Steaua)
• Fundași: Rednic (Dinamo), Ștefănescu (U. Craiova), Ungureanu (U. Craiova), Iorgulescu (Sportul Studențesc), Andone (Dinamo), Negrilă (U. Craiova), Zare (FC Bihor)
• Mijlocași: Boloni (ASA Târgu Mureș), Klein (Corvinul), M. Dragnea (Dinamo), Hagi (Sportul Studențesc), Țicleanu (U. Craiova), Irimescu (U. Craiova)
• Atacanți: Cămătaru (U. Craiova), Coraș (Sportul Studențesc), Gabor (Corvinul), Augustin (Dinamo)

Peisajul fotbalistic al României era dominat de Dinamo, care câștigase ultimele două ediții ale campionatului, dar, mai ales, ajunsese în semifinalele Cupei Campionilor Europeni (n.r. – actuala Liga Campionilor), acolo unde pierduse dubla manșă cu Liverpool. “Cormoranii” aveau să treacă, în finală, de Roma, și să-și adjudece trofeul.

Scheletul lotului era alcătuit din jucători ai Universității Craiova, care, la rândul lor, deveniseră, în 1983, prima echipă românească ajunsă în semifinalele unei competiții europene de anvergură, Cupa UEFA. Benfica s-a opus unei prezențe românești în finala competiției, învingând trupa din Bănie.

Nu e Balaci, dar intră Hagi

Primul meci al nostru la un Campionat European a fost în compania Spaniei, pe stadionul Geoffroy Guichard din Saint-Etienne. În fața deja celebrilor Arconada, Santillana, Camacho, Gallego, Gordillo și Carrasco, fotbaliștii noștri au început destul de timorați partida.

Ungureanu a pierdut o minge la mijlocul terenului, Senor i-a pasat lui Gallego, iar atacantul celor de la Real Madrid l-a driblat pe Lung. Goalkeeper-ul Universității Craiova, în disperare de cauză, l-a agățat pe Gallego, iar arbitrul a dictat penalty. Carrasco, fotbalistul celor de la Barcelona, l-a transformat.

După numai 13 minute, în care tricolorii și-au revenit din punct de vedere psihic, am egalat. Coraș, unul dintre cei mai eleganți fotbaliști români din istorie, s-a distrat, ca un coregraf cu elevii săi care execută greșit procedeele de balet. După ce i-a amețit pe doi dintre fundașii spanioli, i-a pasat lui Boloni, iar stângul acestuia a fost din nou providențial. Șut la colțul scurt, joc, iar Arconada era bătut.

Ce mai este de notat la acest meci, încheiat 1-1, este debutul la un European al lui Gică Hagi, intrat pe final în locul lui Gabor.

Alte două meciuri, încheiate cu înfrângeri

Pentru partida cu Germania de Vest, tricolorii s-au mutat la Lens, pe arena Felix Bollaert. Nemții erau burdușiți cu vedete. Schumacher în poartă, Stielike, Briegel, Matthaus, Brehme, Rummenigge, Voller, Littbarski și Allofs. În fața a 31 de mii de spectatori, România s-a văzut din nou condusă. De data aceasta a marcat Voller, în minutul 25. Meier l-a driblat pe Klein, a centrat, Lung a ieșit complet aiurea la intercepție, iar atacantul celor de la Bayern Munchen a marcat cu o lovitură de cap.

• Germania de Vest a jucat trei finale, consecutive, de Campionat Mondial, în 1982, 1986, 1990, câștigând-o pe cea din urmă

Imediat după pauză, egalăm. Boloni pasează pentru Klein, acesta lasă inteligent balonul printre picioare, iar Coraș plasează mingea în dreapta lui Schumacher. 1-1 și începem să sperăm la un rezultat mare. Același Coraș ratează o ocazie mare în minutul 65, când portarul nemților a reușit să pareze un șut din situație de unu contra unu.

Doar un minut mai târziu, o combinație rapidă între Littbarski, Rummenigge și Voller, a adus șutul ultimului care s-a oprit în plasa porții României. 2-1 scor final, iar România avea nevoie de victorie în ultimul meci al grupei pentru a mai spera la calificare.

Numai cu jucători care activau în campionatul autohton, lusitanii nu și-au putut impune jocul în fața trupei antrenate de Mircea Lucescu. Acesta a fost meciul în care fotbaliștii noștri au dominat partida.

Însă, în ciuda a numeroase situații de gol ratate de Cămătaru, Coraș sau Boloni, singurul gol al meciului a venit în poarta lui Moraru. Nene, 34 de ani, la ultimul său gol pentru naționala Portugaliei, a reluat, nemarcat, dintr-un careu în care se mai aflau patru fundași tricolori. 1-0 pentru lusitani, iar aventura noastră se încheia în competiția câștigată, până la urmă, de echipa gazdă, Franța.

Clasament Grupa B Euro ’84:

1. Spania – 4 puncte
2. Portugalia – 4 puncte
3. Germania de Vest – 3 puncte
4. România – 1 puncte

Euro ’84 i-a transformat în vedete

Merită menționate și alte câteva aspecte legate de prezența naționalei la Euro ’84. În primul rând, Mircea Lucescu a introdus, ca normă, casetele video pe care se făceau analize ale adversarelor naționalei. De asemenea, s-a plecat în două cantonamente înainte de European.

Securiștii au însoțit lotul reprezentativ al României, iar prezența acestora, menită să împiedice jucătorii să rămână în Occident, i-au deranjat pe fotbaliști. Acest fapt a creat presiune psihologică, iar aceasta s-a simțit și în teren.

Dacă până atunci doar actorii și cântăreții erau pe primele pagini ale revistelor din România, după Euro 1984 și fotbaliștii au devenit vedete. Românii i-au văzut la televizor, luptându-se de la egal la egal cu marile forțe ale “bătrânului continent”, așa că acum voiau să-I vadă, cunoască, la televizor, în paginile revistelor.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.