exclusiv ”Nu știi nimic, ești pe altă planetă!”. Anghel Iordănescu, acuzat că nu l-a oprit pe Miodrag Belodedici să fugă din țară: ”A fost groaznic!”

În decembrie 1988, nemulțumit de regimul comunist și de faptul că nu i se permite transferul în străinătate, Miodrag Belodedici, unul dintre cei mai valoroși fundași centrali ai Europei, a decis să treacă fraudulos granița în Iugoslavia.

Pentru fuga sa, regimul comunist l-a condamnat în lipsă la 10 ani de închisoare pentru „trădare”.

Anghel Iordănescu a fost trădat?

”Belo”, legitimat atunci la Steaua București, a produs un adevărat cutremur în România pentru regimul comunist și mai ales pentru conducerea sportului românesc.

• Fotbalistul avea să se pregătească ”pe ascuns” cu Steaua Roșie Belgrad un an, apoi avea să fie legitimat la multipla campioană a Iugoslaviei, alături de care avea să cucerească Cupa Campionilor Europeni în 1991.

Imediat după acel moment, antrenorul celor de la Steaua, Anghel Iordănescu, a fost acuzat de către liderii comuniști de faptul că nu ar fi reușit să prevină fuga lui Miodrag Belodedici.

Tehnicianul s-a gândit serios la o discuție pe care a avut-o cu jucătorii săi în pădurea Băneasa, legată de plecarea din țară. Securiștii îl indicau drept vinovat, iar el s-a gândit automat că aceștia au aflat, cumva, despre acea discuție privată din pădure avută cu jucătorii săi, în care poziția sa nu a fost una extrem de fermă.

Anghel Iordănescu: ”N-am condamnat ideea plecării”

Fragment din interviul lui Anghel Iordănescu din revista I AM SPORT Magazine, din luna mai, dedicată triumfului de la Sevilla 1986:

Obișnuiam să mergem în pădurea Băneasa înainte de meciuri. Eu devenisem deja antrenor principal și păstrasem anumite obiceiuri de la nea Imi. Și un obicei era ca în ziua meciului să mergem în pădurea Băneasa la un restaurant, Casa Albă sau nu mai știu cum se chema. Ne plimbam prin pădure, jucătorii aveau libertatea să intre în restaurant și să bea o cafea, un suc. Vă povestesc ca să înțelegeți situația în care am fost pus ceva mai târziu.

Așa…

Eram foarte apropiat de jucătorii tineri. Mereu le explicam, le spuneam ce credeam eu că aveau de făcut. Erau Balint, Hagi când a venit și el, Belodedici. La un moment dat… Nici nu știu dacă e bine să spun…

A trecut mult timp, acum poate suna doar amuzant.

A trecut, s-a prescris. La un moment dat a zis cineva: ”Hai, nea Puiu, mai lasă-ne cu România, cu Ministerul Apărării! Păi, câți bani câștigă ăia de afară? Se compară cu ce câștigăm noi? Mai bine aș rămâne în străinătate!”. Toată discuția aceasta mi-a rămas întipărită în minte.

De ce oare?

Vă explic de ce. Observasem la ei un anumit regret, ce ar fi primit dacă ar fi jucat într-o țară din Europa de Vest. Ceea ce era real, un fotbalist din străinătate care câștiga Cupa Campionilor Europeni era răsplătit altfel. Bine, pentru situația de atunci din România au fost răsplătiți acceptabil.

Cu câte o mașină ARO ca primă pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni?

Amintiți-vă că o mașină ARO…

Era greu de cumpărat?

O mașină ARO, la vremea respectivă… Nu numai că era greu de cumpărat, dar îți trebuia și o aprobare ca să plătești pentru ea.Toată lumea a primit câte un ARO plus o primă în bani. Dacă nu mă înșel, cred că au fost, de fapt, doi sau trei jucători care nu au primit mașini. Erau două modele de ARO, unul era 244, parcă, și mai era unul care avea o altă formă, o diferență la caroserie. Să mă întorc la…

La discuția din Băneasa.

Mi-am dat seama, în acea discuție, de regretul lor. Iar eu nu am avut o reacție de genul: ”Sub nicio formă nu trebuie să faceți lucrul ăsta!”. Trebuia să am o reacție total opusă. ”Băi, până la urmă sunt antrenorul vostru! Cum să pleci, bă? Cum să fugi din țară?”.

Trebuia să condamnați un asemenea gând.

N-am condamnat, dar nici nu i-am dat o atât de mare importanță, nu știam că se va ajunge unde s-a ajuns.

Și unde s-a ajuns?

La situația cu Belodedici.

Aaa, acum înțelegem!

Peste ceva timp s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu Belodedici, iar eu am fost primul condamnat de către minister, de la cel mai înalt nivel, că nu m-am ocupat de educația jucătorului, că nu am știut… Echipa era în concediu, în vacanță. Când Belodedici a rămas în Serbia, eu habar nu am avut. Fiecare era plecat unde voia. ”Oare se aflase că eu nu susținusem statul comunist?”

Belo unde era?

El plecase în vacanță în satul lui. În momentul în care s-a aflat la București că Belodedici rămăsese în Serbia, ministrul-adjunct, un susținător al echipei, m-a întrebat unde erau fotbaliștii. I-am spus: ”Tovarășe, știți foarte bine, e vacanță, a plecat fiecare unde a vrut”. A zis: ”Da, dar vreau să știu unde e fiecare în parte”. În general știam unde erau, că vorbeam cu ei. M-a întrebat: ”Belodedici unde e?”. ”La el, la…”. ”Nu știi nimic, ești aerian, ești pe altă planetă! Belodedici a fugit din țară”.

Ce ați simțit?

A fost groaznic! Belodedici era unul dintre copiii mei. El, Hagi, Balint, Lăcătuș erau jucătorii mai apropiați de sufletul meu. Tudorel Stoica era prietenul meu, dar el era dintr-o altă generație. Efectiv m-am blocat! Uite că iar m-ați făcut să spun ceva ce nu voiam să povestesc!

Continuați!

Ministrul-adjunct mi-a transmis: ”Să nu pleci din București!”. Eu voiam să plec cu familia la munte. Tonul mesajului a fost altul decât vi-l redau eu, cu mult mai dur! Am ajuns acasă, soția m-a văzut că eram îngrijorat. ”S-a întâmplat ceva?”. Nu voiam să intru în discuții. I-am spus că nu era ceva special, doar că amânăm concediul. După vreo două zile m-au chemat din nou la minister. De data asta a fost de față și ministrul. Mi-a zis: ”Trebuie să te pregătești să pleci la Belgrad după Belodedici!”.

Să-l convingeți să revină la București?

Să-l conving, da! Când am auzit… A mai fost ceva, dar nu mai țin minte cuvintele, fraza. Ceva ce a făcut ca mintea mea să se întoarcă la acea plimbare în pădurea Băneasa. Ministrul mi-a spus ceva de genul: „N-ai fost în stare să cunoști ce avea fiecare în cap și n-ai fost în stare să-i educi!”. Ca antrenor, eu eram responsabil și de educație, și de totul. ”Acum trebuie să te duci și să-l convingi să se întoarcă!”. Eu mă întrebam: ”Dacă totuși s-a aflat că în discuția aceea din pădurea Băneasa eu nu am avut o poziție fermă?”. Nu l-am putut convinge pe Belodedici să se întoarcă.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google