exclusiv Portughezul stabilit în România l-a lăsat mască pe Cristiano Ronaldo: ”Nu știu cum ai ajuns aici”
Galerie foto(15) Galerie foto (15 fotografii): Portughezul stabilit în România l-a lăsat mască pe Cristiano Ronaldo: ”Nu știu cum ai ajuns aici”
Andrei Mazurchievici , Cosmin Enache (foto/video), Radu Orbean | Publicat: 16.01.2026 13:22 | Actualizat: 16.01.2026 13:39
Fostul mijlocaș portughez Hugo Moutinho (44 de ani), care a evoluat în România pentru echipe precum Drobeta Turnu Severin sau Politehnica Iași, s-a stabilit în urbea mehedințeană, unde antrenează mai multe grupe de copii și juniori. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru iAMsport.ro, fostul fotbalist lusitan dezvăluie motivele pentru care a decis să se stabilească în România, dar și ce i-a spus Cristiano Ronaldo în momentul în care s-au întâlnit înaintea partidei cu Serbia, scor 2-2, din preliminariile Cupei Mondiale din 2022.
Portughezul este stabilit la Drobeta Turnu Severin, iar în perioada 2001-2004 a evoluat la grupele de juniori și tineret ale lui Sporting Lisabona. Între 2001 și 2003, a fost coechipier cu Cristiano Ronaldo, alături de care a evoluat la echipele de tineret și sub 19 ani aale grupării lusitane. Deși nu a ajuns la același nivel cu Cristiano Ronaldo sau cu al vărului său, Joao Moutinho (39 de ani), fost jucător la Porto, Monaco sau Wolverhampton, Hugo are o carieră plină de întâmplări și povești.
Tot în perioada Sporting, Hugo a participat la mai multe antrenamente ale echipei mari a lui Sporting, care era pregătită în acea perioadă de Ladislau Boloni, iar printre atacanții echipei se număra și Marius Niculae.
Hugo Moutinho a ajuns în anul 2007 în România, din liga a doua portugheză. Fostul mijlocaș a fost impresionat de țara noastră, dar a fost șocat de condițiile oferite de cluburi, însă o experiență ce trebuia să fie doar un capitol din carieră s-a transformat în ”acasă”.
Bună ziua, Hugo, mulțumim că ne-ai primit aici, la Severin. Cum e viața de antrenor după retragere?
Mulțumesc pentru invitație. Totul e o plăcere să vorbesc despre experiențele mele. Tranziția de la fotbalist la antrenor e foarte grea, pentru că tot te simți ca fotbalist, vezi copiii, vrei să te împrietenești cu ei, dar nu poți, pentru că ei trebuie să te vadă ca pe un exemplu, dar e o viață foarte frumoasă, cea de antrenor.
A fost grea decizia de a te retrage?
A fost foarte grea, aveam deja o vârstă, m-am retras la 37 de ani, dar simt că am dat tot pentru fotbal și de aceea m-am retras fericit.
Cum ai ajuns în România și cum ai decis să rămâi în această țară?
Prin anul 2007, jucam la o echipă din Liga a doua din Portugalia și m-au sunat niște impresari să vin la Petrolul. Am zis că nu am nimic de pierdut. Am ajuns aici la Petrolul, am stat acolo o săptămână. Lucrurile nu au fost așa cum trebuiau să fie cu contractul, cazare, tot și am decis că nu mai stau, că plec acasă. Atunci, m-au sunat de la Severin, o echipă nou-promovată în Liga a II-a și am zis că dacă tot sunt aici, așa am rămas.

Nivelul salarial era mai mare în liga a doua din România decât cel din liga a doua din Portugalia?
Salarial, nu, dar au fost multe alte lucruri care m-au ajutat să mă decid: primă de joc, cazare și aveam nevoie de o schimbare. Eu încă aveam contract cu Sporting, am decis să rup contractul, pentru că deja eram împrumutat de trei ani. Am decis să încerc să schimb ceva și să ajung în Liga I.
”Antrenamentele în România erau mai grele decât în Portugalia. După primul antrenament aici, am stat trei zile în pat, nu puteam să mă mișc”
Care este, în opinia ta, diferența dintre fotbalul românesc și cel portughez? Vedem echipele românești, nu reușesc să le bată pe cele portugheze. FCSB a pierdut cu Sporting și Vitoria Guimaraes, CFR cu Braga, care ar fi diferența?
Eu am simțit și mi-a fost foarte greu când am ajuns în România, în 2007. Era o diferență mare de antrenamente.
Unde se făcea diferența?
La posesie. Totul, în Portugalia, se face cu mingea, indiferent dacă e la începutul pregătirii sau în cantonamente. Aici se vede diferența. De aia suntem noi unde suntem. Ați văzut că Portugalia a ieșit campioană mondială la U17. Ați văzut că antrenorii portughezi sunt foarte bine văzuți, pentru că de mici îi învață cu mingea.

După primul antrenament în România, am stat trei zile în pat, pentru că nu am putut să mă mișc, m-au pus să alerg 20 de kilometri, un lucru pe care nu îl faci nici la un meci de fotbal.
Ai spus despre antrenorii portughezi, Felipe Coelho, antrenorul Craiovei, cu ce poate surprinde?
E și Mario Felgueiras antrenor secund, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a semnat și el cu ei și e scouterul principal al Craiovei, Hugo Pina. Eu văd că în România tot timpul se schimbă aceiași antrenori la toate echipele. Trebuie să luăm un băiat tânăr, cu idei noi, care să implementeze ceva frumos în fotbal, pentru că doar așa creștem noi ca țară, vorbesc de România. Să aducem ceva bun.
De afară a venit Dobre, care în momentul acesta este cel mai bun jucător de la Rapid și golgheterul campionatului. De ce crezi că nu a reușit în Portugalia, la o echipă care nu era între primele șase?
Nu poți să compari prima ligă din Portugalia cu prima ligă din România. Nu zic că prima ligă din România e slabă, sunt echipe foarte bune, cu jucători buni, dar nu poți să compari jucătorii de la Benfica, Porto sau Sporting. E o diferență mare și nu a putut ține pasul, pentru că e greu la momentul actual pentru un fotbalist român să ajungă într-un campionat puternic și să fie titular din prima, cum a făcut Drăgușin la Tottenham.
”Fotbalistul român e catalogat ca un leneș”
Vezi pe cineva, ți-a atras atenția vreun jucător?
Sunt mulți jucători talentați. Olaru e un jucător foarte bun, tehnică individuală foarte bună, dar fotbalistul român e catalogat ca un leneș. Știu că nu e așa, dar nu e ca acum 25-30 de ani, când tuturor le era frică să joace cu echipa României.

Venind cu o mentalitate de jucător crescut afară ți-a fost greu să te adaptezi în România?
La multe lucruri a fost greu. Am venit din liga a doua din Portugalia așa cum o făceam acolo, doar cu ghetele în mână. Ca să vedeți care e diferența între liga a doua din România și liga a opta din Portugalia, aici nu îți dă nimic. În Portugalia, și în liga a șasea, îți dau tot. Condițiile, să faci baie, tot felul de lucruri care fac fotbalul mai frumos și mai puternic.
Jucătorii români au probleme în a se adapta la juniori și s-au întors. Care crezi că e gradul de implicare al părinților dintre România și Portugalia?
Eu nu cred că părinții mei au văzut vreun antrenament de al meu. În Portugalia, părinții nu au acces la antrenament. Dacă un antrenor vrea să facă ceva special sau să vorbească în vreun fel cu un copil, ce treabă are părintele? Aici, în România, știți cum e. Multă lume gândește că dacă ai bani te crezi mai sus decât oricine, dar nu e așa. Pentru mine, un sărac și un bogat au aceleași drepturi. Uite, cum am fost eu, cu degetele pe afară am putut să ajung fotbalist, prin minte.
Eu le explic și părinților, dar și copiilor: de la gât în jos suntem toți la fel. Pentru a ajunge fotbalist, doar mintea trebuie să meargă mai bine decât a celuilalt.
Ai probleme cu părinții care se implică prea mult, care vin să îți dea sfaturi cum să joace, că nu-l folosești pe poziția care trebuie? Cei care își depășesc rolul de părinți?

Până acum nu am avut problema asta. Îmi place să mai vorbesc cu părinții, să îi întreb dacă totul este în regulă.
Unde crezi că se pierde jucătorul român? Până la 12 ani ne-o dăm parte în parte cu străinii, nu sunt diferențe mari, dar după aceea unde se rupe ața?
Simt că pe la 15-16 ani, că avem și noi cazuri de copii plecați de la Severin la Arad, au dat de prietene, de iubite, de prietenie care nu e prietenie și atunci se lasă de fotbal. Eu simt că de la 16-17 ani, dacă nu ești sigur pe tine, nu ai cum să depășești faza aia.
Pe partea tehnică, de antrenamente vezi diferențe?
Da, normal. Diferențe mari.
”Mama nu mănâncă dacă joacă Benfica”

Poate Portugalia să se impună la Cupa Mondială de anul viitor?
Portugalia, pentru mine, în momentul actual, are cei mai buni jucători din Europa. Nu cred că există altă națională cu jucători de la PSG, câștigătoarea Ligii Campionilor, pe Ronaldo, că e Ronaldo, dar toți jucătorii Portugaliei sunt la un nivel foarte înalt, dar să fii o echipă foarte bună, e foarte greu să o facă. Va fi acolo, între primele șase-opt. Portugalia e o echipă foarte periculoasă.
Ce vă lipsește ca națională să treceți la nivelul următor? Încrederea, că totuși sunteți o țară destul de mică?
În familia mea, maică-mea nu mănâncă, dacă joacă Benfica, care e echipa mea preferată. Noi nu mâncăm până nu se termină meciul. Eu dacă îi ziceam lui taică-miu că țineam cu Steaua sau Craiova, luam și bătaie. Eu cred că Portugalia va ajunge minim în semifinale și de acolo depinde.
Joao Moutinho, vărul lui Hugo, a fost pe teren în finala EURO 2016, pe care a câștigat-o alături de Portugalia în fața Franței
Mai poate Ronaldo să ajute naționala sau ar trebui lăsat pe bancă, cum s-a încercat și la Mondialul trecut?
Nu putem să vorbim de Ronaldo, că Ronaldo e Ronaldo. El impune respect, ți-e frică să simți că e pe teren. Goncalo Ramos e bun, dar Ronaldo e Ronaldo, nu ai ce să faci.
Declara că e titlul mondial e visul oricărui fotbalist, dar recent a apărut într-un interviu în care a spus că o competiție de opt meciuri ar trebui să determine cine e cel mai bun din lume. Cum comentezi această schimbare de opinie?
El acum poate vrea să scoată din presiunea asupra echipei. E un băiat inteligent. Eu știu că în interiorul fiecărui portughez ne dorim să ajungem acolo, indiferent ce spui și de vârstă.

Cu Ronaldo pe teren, verișorul tău, Joao Moutinho, s-a impus în acea finală din 2016. Cum ai trăit acel meci?
Nici nu vrei să știi. Eram aici în România, alergam prin parcuri cu steagul, cu fular, ca nebunul. Pentru noi a fost ceva de vis.
A existat un moment în copilărie când ți-ai dat seama că are ceva special și că poate deveni un fotbalist de top?
S-a văzut. Eu eram la Sporting deja, el a jucat și la 15-16 ani se vedea. Avea picioare, se vedea cum alerga, cum punea piciorul. Avea talent.
A venit în vara asta la Cluj, unde a eliminat-o din Europa League cu Braga. V-ați întâlnit?
Nu m-am întâlnit, pentru că eu am o fetiță mică și nu am avut cum să plec. Am vorbit să vin la el, dar nu am putut lăsa fetița pentru un meci. Ne întâlnim noi când ajung în Portugalia.
I-ai spus ceva despre fotbalul românesc?
M-a întrebat dacă Clujul e echipă bună, i-am spus să aibă grijă, că acum câțiva ani au bătut la Braga. Au bătut la United, echipele nu mai sunt la fel, dar trebuie să aibă puțin respect.

Cristiano Ronaldo, surprins de decizia lui Hugo de a se stabili în România: ”Cum ai ajuns aici?”
Severinul e foarte aproape de Belgrad. Acum câțiva ani a fost acel meci celebru când Portugaliei i-a fost anulat un gol și Ronaldo și-a aruncat banderola, care banderolă a fost scoasă la licitație și a salvat viața unui copil. Ai fost acolo?
Da, am fost. Eu am vorbit cu vără-miu înainte de meci și mi-a zis că dacă tot sunt atât de aproape să vin la el la hotel. A organizat totul să intrăm. Foarte greu să intri, mai ales să-l vezi pe Ronaldo, dar e unul dintre momentele mele favorite.

Ce s-a întâmplat mai exact?
Ce s-a întâmplat. Eu i-am cerut lui vără-miu, lui Beto, portarul, că tot la Cluj a jucat, le-am cerut să fac și eu o poză cu el și cu soția mea. Au zis că vorbesc, iar când vine Ronaldo îmi zice: ”Da, îmi aduc aminte de tine, dar nu știu cum ai ajuns tu în România, nu știu ce faci tu în România?”. ”Păi, vin după bani, că dacă câștigam ca tine, lucram un an și mă lăsam de fotbal, dar așa, nu am ce să fac.
În perioada în care ai fost la Sporting, Marius Niculae și Ladislau Boloni erau și ei acolo. Ce îți aduci aminte despre acea perioadă?
Eram la echipa a doua în acea perioadă și tot timpul a fost o plăcere să ne antrenăm cu prima echipă. Mai ales să stăm cu ei, să putem schimba pase cu idolii noștri, cu jucători care au crescut pe Sporting foarte mult. Boloni a venit cu idei noi, iar cu o echipă foarte puternică în spate a putut să ia campionatul și să crească nivelul lui Sporting foarte mult.
Sunt bucuros că am putut să ajung acolo. A fost frumos până în 2004 și nu regret că am putut face parte dintr-un club atât de mare. În fiecare săptămână domnul Boloni avea nevoie de 6-7 jucători de la echipa a doua, să poată face antrenamentele. Tot timpul venea cu ceva nou.
Nu puteam să ne îmbrăcăm în același vestiar ca prima echipă, dar ne făcea plăcere. Am învățat cel mai mult în acel an, fără să joc niciun meci în prima ligă portugheză pentru Sporting.
În ce relații a mai rămas cu familia, după ”transferul” în România
Cum a reacționat familia ta când ai anunțat-o că vei rămâne în România?
(oftează adânc) E greu ca părinte, ca frate, dar s-au schimbat vremurile. Acum avem telefoane, putem să ne vedem în fiecare zi, nu mai e ca atunci, când trebuia să sun.
Vă vizitați des?
Da, maică-mea, cu frate-miu, cu nepoată-mea au venit de trei-patru ani în Severin. M-am îndrăgostit în 2008, suntem de aproape 18 ani împreună, avem o fetiță superbă, am putut trăi momentul ăsta de a fi părinți. Vreau doar să mă bucur de ele, că sunt două fete superbe și vreau să rămân aici, pentru că iubesc țara.

Îți priește viața într-un oraș mai mic?
Aici am găsit liniște, am găsite ce îmi trebuie pentru mine și familia mea. Suntem liniștiți și vreau să mă bucur de copiii pe care îi pregătesc, pentru că vreau să transmit mai departe ce am învățat ca fotbalist. Dacă doi dintre ei vor ajunge fotbaliști, eu voi fi cel mai fericit.
Cum ai primit vestea decesului lui Diogo Jota?
E greu să te trezești dimineața și să afli o așa veste. Nu am avut nicio tangență cu el, așa cum am avut cu vără-miu și cu Ronaldo la Belgrad, când am stat cu echipa națională, dar Diogo Jota nu era. E foarte greu să treci peste astfel de vești.
”Pot spune cu mâna pe inimă că nu am acceptat să trântesc meciuri”
Cum vezi evoluția lui Pafos, care e bine în Liga Campionilor? Ai jucat trei ani acolo.
Am petrecut acolo patru-cinci ani fantastici. Un oraș superb, atunci s-a făcut echipa, am promovat în prima ligă, iar în ultimul an de contract a venit rusul care are echipa. Se învârt mulți bani. Vorbeam des cu directorul sportiv de la Pafos și merită ce se întâmplă, să joace în Liga Campionilor.
Te-ai lovit, cât timp ai jucat fotbal și în România și Cipru de pariuri? Au încercat să te contacteze pentru a trânti un meci?
În România, nu. Se făcea și atunci, dar nu a venit niciodată lângă mine să fac asta și asta, dar în Cipru, da. Au încercat și pot să spun cu mâna pe inimă că nu am acceptat, că mai bine stau departe de lucrurile astea, mai bine să spună că sunt un fotbalist slab, dar nu o persoană slabă.

S-a ajuns la discuții de bani sau ai refuzat din prima?
Nu, mi s-au pus direct banii pe masă.
Cât a fost?
10.000 de euro pentru un rezultat corect la pauză, să pierdem la pauză, dar nu am acceptat.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite






