România care va veni. Marius Mitran explică de ce crede în continuare în destinul naționalei lui Edy Iordănescu

De atunci, când “dracii roșii” au întors cu golurile lui Ceulemans și Van der Elst, tot am senzația că Belgia poate fi învinsă, însă nu azi, nu acum, nu încă. Undeva, cândva, se va întâmpla. Nu aseară.

Au trecut 44 de ani de atunci, primul Belgia-România pe care l-am văzut, și 45 de minute de la cel de la Koln. Acum am pierdut iar, 0-2, un meci pe care nu aveam cum să-l câștigăm, nu l-am fi câștigat niciodată, din cel mai simplu motiv cunoscut: ei mult mai buni, mai valoroși, mai clari în tot ceea ce au gândit și făcut pe teren.

Când Niță e declarat unanim omul meciului, înseamnă că 0-2 nu a fost cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla, așa cum victoria la scor cu Ucraina nu a fost cel mai bun.

Pentru că a creat o stare de hiperîncredere, care, paradoxal, a slăbit concentrarea, vigilența și a alungat o doză de teamă, care, în cantitate mică, ar fi făcut bine. Poate.

Nu ne-am mai bazat decât pe trecutul apropiat și am respirat prea larg, am lăsat distanțe, am pierdut repere și ne-am panicat la raidurile lui Doku și la piruetele ca de freză minieră ale lui Lukaku.

Bancu a salvat o dată, Niță de șapte ori, a revenit Rațiu, învârtit ca la “roata morții” de extrema lui Guardiola, Doku, aflat într-o formă mai bună decât Mbappe ori Sane. Cel puțin la acest Euro!

E greu fără spirit de echipă

Și atunci, ce-am fi putut scoate, un pic pierduți fiind, în lumea asta a altor uriași, noi nemaiavând niciunul de ani, de foarte mulți ani. Prea mulți ani, oare?

Nu știm încă. Poate că, lider în grupă fiind încă, România de mâine va deprinde nu doar jocul celor din alte timpuri care au fost mari de tot, ci va prinde toate ițele acestei grupe cu răsturnări de sens și de situație, înțelegând, o dată pentru totdeauna, că marile vedete nu fac mereu o echipă, și invers, că o echipă adevărată nu exclude valorile din rândurile ei.

Noi putem lansa câteva mari valori, cu condiția să nu le desprindem de spiritul de echipă. Man, Drăguș, prea individualiști iar, Stanciu, Răzvan Marin sunt foarte buni jucători, dar s-a văzut că nu sunt îndeajuns, încă, pentru a răsturna o trupă ca a Belgiei.

A fost 0-2, putea fi 0-3, însă dacă Man avea “dreptul” la acea mare ocazie, ar fi fost 1-1. Sunt convins că golul nostru, dacă venea atunci, ar fi tăiat tot elanul belgienilor, care ne-au învins din valoarea individuală, dar, mai ales, dintr-o stare de grație, fragilă și ea.

Șansa noastră? Ne-am întors pe pământ

Cu Ucraina, am avut-o noi, cu Slovacia, nu au avut-o belgienii. Fotbalul nu doar că nu exclude astfel de stări, ci chiar se bazează pe ele.

Noi nu avem experiență de echipă mare, dar putem fi. Nu avem experiența unui turneu final, dar îl putem lungi pe acesta. Nu avem încă multe, dar tot ce aveam, după 3-0 cu Ucraina, încă nu s-a pierdut. Doar noi ne-am pierdut un pic capul, timp de o repriză.

Ne-a învins o echipă mai bună, iar destinul ne obligă acum să nu pierdem în fața altei naționale care, teoretic, ca și Ucraina, ca și Belgia, ne este superioară. Vom reuși.

Vom reuși? Da, pentru că ne-am întors pe pământ, de unde pluteam, până ieri.

Da, pentru că România lui Edy Iordănescu are destin. În fond, el antrenează România care va veni, nu cea care este. Cea care este a pierdut cu Belgia. Cealaltă poate bate pe oricine, oricând. Mâine. De fapt, miercuri, la ora șapte seara, la Frankfurt!

Citește și

Marius Mitran remarcă prestația "fascinantă, superbă și adevărată a României"

Marius Mitran remarcă prestația "fascinantă, superbă și adevărată a României"

Răzvan Marin este optimist după Belgia - România 2-0: ”Suntem convinși de calificare!”

Răzvan Marin este optimist după Belgia - România 2-0: ”Suntem convinși de calificare!”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google