video exclusiv Highlander Hizo > După ce s-a lăsat de antrenorat, "Dulăul" a suferit 7 operații grave, între care una pe creier: "Nici nu vă închipuiți prin ce am trecut!"

Bună ziua, domnule Hizo! Ce mai faceți?

Bună ziua! Bine, sunt sănătos!

Cum e viața fără fotbal?

Grea! Pentru că îți lipsește ceva, ceva în care ai pus mult suflet. Ceva care ți-a reușit. Am ajuns într-un punct în care nu credeam că voi ajunge.

Nu credeați?

N-am crezut! Nu credeam că pot ajunge atât de sus ca antrenor, nefiind un jucător de Divizia A.

Când a fost mai greu? Imediat după ce ați renunțat sau acum, în ultima perioadă?

Atunci. Acum 10 ani, mai exact. Nu-ți găsești locul. N-ai ce să faci. Atâta timp cât ai plecat mereu de acasă timp de peste 20 de ani. E greu să intri în alt ritm. M-am călit.

Cum ați trecut peste?

Greu, dar am trecut. Important e că suntem bine. Și eu, și familia. Ne uităm la meciuri, criticăm...

"Nu știu care a fost planul lui Atletico Madrid cu Moldovan"

Cum e fotbalul de azi?

Schimbat total. Și cred că această schimbare nu are lucruri bune. Are și câteva lacune, care nu sunt puse la punct. Vă dau și un exemplu. Toată lumea vrea să joace ca Manchester City. E un joc frumos, te uiți, te relaxezi când îi vezi că joacă. Dar ca să joci ca ei, să începi fiecare atac de la portar și să ajungi la Haaland în careul celălalt, e cale lungă. Nu poți face așa ceva dacă nu ai jucătorii potriviți pentru asta. Care să aibă tehnicitatea necesară, viteza de reacție, să aibă dezvoltată capacitatea tactică la ceea ce le cere Guardiola.

Vrem prea mult?

Rămâne un singur semn de întrebare, cel puțin pentru mine. Sunt foarte mulți tineri care au făcut junioratul în Italia, cei mai mulți joacă în Serie B, chiar titulari, dar tot îmi pun o întrebare. Oare ce le lipsește ca să ajungă la o echipă de top?! Radu Drăgușin este o excepție. Îl așteptăm oricum și pe el să joace la Tottenham. Moldovan a fost foarte apreciat aici. Dar nu știu care e scopul lui Atletico Madrid cu el. Ori pleacă Oblak și rămâne el, ori îl vinde și scoate ceva pe el. Altfel e foarte greu să scoți din poartă titularul unei echipe de Champions League și care e și cel mai bun din lume. Pentru că e cel mai bun din lume, fără discuție!

Spuneați de tinerii cărora le lipsește ceva să facă pasul spre top.

Da, exact! Nu se găsește soluția, rapiditatea, cu care acești copii plecați din România să se impună la cluburile mari. E un of al meu. Cu timpul vom ajunge, sunt convins.

Ce aveau Hagi, Popescu, Răducioiu, Ilie Dumitrescu de reușeau? Și nu au cei de acum.

S-au schimbat vremurile. Jucătorii sunt văzuți diferit. Atunci cei din est erau văzuți altfel. Hagi, Popescu, Sabău, Răducioiu, Munteanu, Lupescu, Didi Prodan, toți au reușit la echipe de top. Acum nu mai putem. Ceva ne lipsește în pregătirea lor. Sau jucătorilor le lipsește ceva ce antrenorii nu pot descoperi. Poate o atitudine mai agresivă. Chiar și o șmecherie fotbalistică. Și atunci cred că trebuie să alergăm mai mult. M-am uitat ieri la un meci.

Așa...

Echipele dăduseră sub 400 de pase fiecare. E foarte puțin. Înainte, când formațiile din România aveau vreo 600 sau 700 de pase. Se rupe undeva echilibrul. Însă așteptăm!

Stop la borna 504

Vă pare rău că n-ați rămas în fotbal?

Nu, pentru că trebuia să renunț. Era deja prea mult. Aveam 67 de ani.

Sunt totuși exemple, cum ar fi chiar Mircea Lucescu...

E o excepție. Să fim bucuroși că a apărut Lucescu, a confirmat, a creat echipe, iar Răzvan e pe urmele lui.

Mă întorc. Ce v-a făcut să spuneți stop?

Mi-am spus că atunci când voi face 500 de meciuri în Divizia A mă voi opri.

500?

Da, am chiar 504. E o bornă importantă.E greu să rămâi la echipe bune. Pentru că am antrenat în majoritatea timpului la echipe bune: FC Vaslui, Rapid, Ceahlăul.

E mai mult grea sau mai degrabă frumoasă meseria de antrenor?

Depinde cum o privești. Depinde ce vrei să obții de la ea. Eu mi-am propus ca atâta timp cât antrenez să nu existe ideea ca un jucător să nu progreseze. Progresul jucătorului, dezvoltarea lui, asta mi-am dorit. Și să formez. Am ajutat foarte mulți jucători care au făcut pasul la echipe mai bune. Pot da exemple: Ilieș, Dolha, Măldărășanu, Narcis Răducan, jucători pe care efectiv i-am ajutat. Am avut foarte mulți jucători care au ajuns în națională cu mine antrenor. Dorinel Munteanu a ajuns la prima reprezentativă în 1991, cu Mircea Rădulescu selecționer. Era la Inter Sibiu. De la Sibiu au ajuns mulți în naționala de tineret: Radu Niculescu, Zotincă, mulți alții. Nu mai zic când am fost la Dinamo, cu Mihalcea, Contra, Florentin Petre, Cătălin Hîldan, Tararache. Opt jucători care alcătuiau scheletul naționalei de tineret a lui Pițurcă. Toți au ajuns în Divzia A.

De care ați fost cel mai mândru, poate jucătorul de care v-ați bucurat cel mai tare?

Cred că unul dintre ei e Lucian Sînmărtean. I-am găsit locul potrivit. Luci m-a ascultat. Am fost foarte inspirat. Am văzut ce poate. Când am ajuns eu la Vaslui, el nu jucase niciun meci întreg. După ce am venit și am găsit un alt mod de lucru cu el, cu discuții în care am căzut de acord, s-a schimbat. Discutam fiecare meci separat, doar eu și cu el. Nu erau atât de mulți oameni în staff, ca azi, ca să îți permiți să ai pe cineva să-ți facă sinteza jocului. Făcând sinteza de joc, un jucător atinge mingea 6-7 minute mingea.

"O remarcă a lui Vochin l-a schimbat pe Sânmărtean"

Bun, și ce-i ziceați lui Sânmărtean?

Discutam doar eu și el. A prins! Un rol extraordinar în evoluția lui a avut Andrei Vochin.

Cum mai exact?

După un meci, presa îl critica pentru că nu făcea deloc faza de apărare. Iar eu nu primisem înregistrarea partidei de la Renzo Rossi. Și, după antrenament, Andrei Vochin mi-a zis că a avut 14 deposedări. Nu mi-a venit să cred. "Andrei, ai văzut bine?", l-am întrebat.

Și?

14 făcuse! Luci avea recuperări aproape la fel ca mijlocașul defensiv, câteodată poate mai mult decât un fundaș central. A crescut pentru că a avut o plăcere de a juca pe care nu o vezi la toți fotbaliștii. A avut o dexteritate în a conduce mingea, o abilitate în a ști ce să scoată în evidență ceea ce poate el mai bun. Un jucător fantastic, la nivelul lui Adailton, Paulo Andrade, Cesinha. Un jucător fantastic. L-aș compara cu Majearu.

"Dorinel s-a adaptat. Dacă n-ai bani, ce să faci?!"

Ați lucrat de-a lungul anilor cu tipologii total diferite de jucători. Spuneați de Sânmărtean sau Ilieș, dar i-ați avut și pe N'Doye sau Wesley, mai petrecăreți de fel. Cum îi controlați?

În opinia mea un antrenor trebuie să fie extraordinar de corect cu toți jucătorii. Dacă unul greșea, nu mă feream ca în fața întregului lot să discutăm. Nu sub formă de reproș, nu jigneam sau să scot în evidență defectele. Jucătorii înțeleg. Modul și tonul vorbirii contează. Una e să discuți cu jucătorii la o cafea, alta e să crezi că tu deții adevărul absolut. E cea mai mare greșeală a unui antrenor să-și închipuie că jucătorul n-are niciodată dreptate sau doar ce spune el e valabil. M-am adaptat foarte repede la orice tipologie. Mereu am discutat cu ei. Cred că am acordat mult timp pregătirii mele. Nu m-am dus la teren să nu știu ce să fac. Nu m-am dus să rămân în pană de idei.

Sunt mai pretențioși fotbaliștii de azi? Trebuie "gâdilați" mai mult?

Cred că înainte, neavând atât de mulți bani ca acum, ei voiau să câștige bani. Voiau să aibă o stare a lor și a familei. Un confort financiar. Toți își doreau asta. Veneau după o perioadă grea, cu Ceaușescu. Fotbaliștii nu câștigau mult. Plus că erau și ieșirile în străinătate. De afară e ușor de privit. Iar aici vreau să fac o paranteză.

Vă rog!

A fost iarna asta un incident cu un antrenor?

Incident?

Da, că a făcut un cantonament la Vatra Dornei.

La Dorinel Munteanu vă referiți.

Da! Dorinel a explicat foarte bine. Că n-a avut banii necesari să facă altceva. Că îl costa 60-70.000 de euro un cantonament. Dacă nu-i ai, te adaptezi. Iar pe zăpadă ce poți face? Tehnică? Nu! E greu. Combinații? N-ai ce! Doar pregătire fizică.

Vi s-a părut nedreaptă catalogarea lui Dorinel.

Îl cunosc bine pe Dorinel. E un om sincer. A și explicat decizia. Că n-are banii necesari.

Mă întorc la ideea de înainte. Cred că azi sunt și mai ușor de prins fotbaliștii când fac ceva...

E normal! Acum toată lumea are unul sau două telefoane. Imediat ți se face o poză și apari pe Facebook. Mult mai simplu. Înainte era mai greu. Antrenorii simt chestiile astea, să știți. Cu Lucescu nimeni nu-și permite să fugă din cantonament. O echipă care era cu Halagian, cu Jackie Ionescu, cu Titi Ardeleanu, la fel. Nu mișca nimeni. Era foarte greu! Există un respect al jucătorilor pentru oamenii importanți din fotbal.

Dumneavoastră cum erați? Preferați să nu știți? Sau căutați mereu să aflați tot?

Am cam știut tot ce fac! Însă n-am avut probleme, să știți. Am avut discuții cu anumiți jucători care n-au înțeles anumite lucruri. Dar genul ăsta de jucători se elimină singuri. Știi ce se întâmplă? Echipa îi exclude pe cei care nu-și văd de treabă. Când ai 7-8 jucători și formezi un grup strâns, cum era la Vaslui, ei nu acceptă să fie cineva care să-și bată joc de munca lor. Cineva care era la nivelul lor. A fost o chestie importantă la Vaslui, forța grupului.

"Borza și Albu să înțeleagă că nu-și pot bate joc de munca celorlalți"

Când un puști de 17-18 ani, ca Borza, iese în club după un eșec al echipei, ce mesaj transmite?

Nu știu dacă trebuie ținut în frâu prin măsuri disciplinare. Trebuie să înțeleagă rolul lui la o echipă. Să înțeleagă că nu poate să-și bată joc de munca celorlalți, care au ieșit de pe teren supărați și deja se gândeau la următorul meci, pe care trebuie să-l câștige. Atunci trebuie să intervină grupul, să facă ordine. Antrenorul ia însă decizia finală! Ce a făcut jucătorul? De ce a făcut-o? De ce s-a comportat așa? De ce colegii au fost ok și el nu?

Ați pregătit vestiare grele.

Foarte grele!

Unde a fost mai greu? La Dinamo, la Rapid, la Vaslui?

Pentru mine n-a fost o problemă. Pentru că i-am tratat pe toți cu respect. Am mers pe formula "respectă dacă vrei să fii respectat!". Am căutat să respect jucătorii. Să respect munca lor. Antrenamentele cu mine erau grele. Mai ales pregătirea fizică, atletică, am ținut mult ca băieții să poată juca 90 de minute. Chiar și peste. Jucătorii pot să mai mârâie, cârâie, asta e.

"Wesley bea numai Corona cu lămâie! Problema era că nu mai erau lămâi în Vaslui"

Dacă ar fi să alegeți între Lupu și N'Doye, generații diferite, ce-ați alege, care a fost mai greu de stăpânit?

O plăcere cu amândoi. O plăcere! N-am avut niciodată probleme cu ei. Erau fotbaliști! Ousmane și Wesley, despre amândoi s-a spus că beau. Wesley bea numai Corona cu lămâie. Problema era că nu mai erau lămâi în Vaslui. Nu că bea! E greu să găsești un alt jucător ca Wesley. Să dea goluri câte a dat el.

Știu că țineți legătura.

Wesley m-a sunat de pe scara avionului când a ajuns în România. O plăcere să lucrez cu el și cu Ousmane.

Îmi povestea Wesley că vă consideră ca tatăl lui.

M-a ascultat și a ajuns bine. În general jucătorii care m-au ascultat au făcut bine. Wesley era jucător extraordinar, dar numai într-o anume formulă. Nu avea tehnica să fie un număr 9. Am nimerit-o cu el. El trebuia să joace în spatele lui Temwanjera. Iar în benzi aveam Adailton și Sânmărtean. O echipă extraordinară, pentru că aveam doi jucători foarte buni la mijloc. Pe Ghencev și Pavlovici. Echipa aia juca! Noi am avut mult de muncit cum să-i așezăm pe toți. Am găsit înțelegerea lor: Adailton voia vârf, Sânmărtean număr 10. A trebuit mult să stau să le arăt, să-i așez la antrenamente, să înțeleagă.

Și din număr 9 și 10 au ieșit în benzi.

Plus că dacă spun că am avut șansă o zic greșit. Ni s-au accidentat fundașii dreapta, stânga și centrali înaintea meciului cu Lazio. Trebuia să-i înlocuim. Cu cine? Vaslui nu avea voie să facă transferuri două "ferestre". Am pierdut vreo 10 jucători, nu aveam variante. Nici juniori nu puteam aduce. În criză l-am scos pe Bălace și am jucat cu Milisavljevici. Care era extremă stângă sau mijlocaș stânga. Atât de bine a jucat, că nu mai voia să joace altceva. S-au accidentat Cânu și Papp. Cu Lazio am jucat cu Ionuț Balaur, transformat fundaș din atacant. N-avea nicio treabă. Nu știa să dea cu capul. A rămas 10 ani în Liga 1 ca fundaș. Ne-am adaptat la situație. Și mai aveam puțin și treceam de grupe. S-au accidentat și portarul, și Sânmărtean, și am capitulat în ultimele 20 de minute.

"Temwanjera era de fiecare dată pe lista de transferuri"

L-ați fi schimbat vreodată pe Temwanjera cu alt atacant?

Niciodată! De câte ori m-am întors la Vaslui el era pe lista de transferuri, era transferabil.

De ce?

Nu le plăcea! Că e lent, că nu știu ce... Era excepțional! Dădea goluri, scotea penalty-uri. Scotea eliminări. Ce-ți mai trebuie? Nici nu-ți pot dori mai mult! A creat spații pentru Adailton, Wesley și Sânmărtean. El încasa, iar ăștia trei jucau fotbal. Fizic putea susține orice joc.

În jurul lui se făceau mereu glume. Inclusiv domnul Porumboiu o făcea. Că are o vârstă, că e la a 3-a dantură...

Da! El când a venit la Vaslui, pe pașaport și buletin avea 26 de ani. Se pregătea foarte bine. Intra dimineața în sala din forță, dădea în clocot până ieșeam pe teren. Și Adrian Porumboiu îl iubea.

Serios?

A fost de 3 ori în România după ce a plecat. Și acum a fost la Vaslui. Și pe mine mă contactează. Vorbim pe Facebook. Acum e la el în țară, a făcut o școală de fotbal. A jucat în Hong Kong.

Vorbiți cu drag de acea echipă.

Am reușit extraordinar de repede să înțeleagă ce era nevoie. Și la Rapid, în 2001, echipa a plecat ca din tun, și atunci s-au făcut eforturi mari. Următorul sezon a câștigat titlul cu doar 3 jucători noi.

Cum l-a șocat pe George Copos

Lipsesc fotbalului oameni precum Porumboiu, Copos?

Patronii care dau bani la fotbal am impresia că trăiesc cu ideea că ei trebuie să facă tot. Dacă dau bani, pot obliga antrenorii să facă ce vor ei, să joace cine vor ei. E complet greșit! Am avut un noroc fantastic cu Mircea Pascu. A fost președintele FRF, a fost la Hunedoara alături de Lucescu, un om care a înțeles sportul în profunzime. Vă dau un exemplu!

Vă rog!

Copos niciodată nu a venit să spună că vrea ceva. Niciodată! Domnul Ștefan la fel. O dată i-am zis eu că sunt în cumpănă și nu știu ce să fac. "Nu mă întreba", mi-a zis. Iar domnul Pascu, când a venit Lupu la Rapid, erau numerele de la 1 la 16. Joi era ultima zi de transferuri, miercuri am discutat, au plecat Giovanni și domnul Pascu la OFI Creta, la fratele lui Iorgos Vardinoianis și au adus transferul lui Lupu. Toată lumea aștepta să joace Lupu. Mai erau 6 etape, echipa aia a ajuns pe locul 4 fără Lupu. N-aveam cum să-l scot pe Chiriță și să joace Lupu. Cu toate că eu mi l-am dorit cel mai mult.

Și ce-ați făcut?

Făceam cantonamentul la Student Parc, am venit la teren și Copos iese zâmbitor pe ușă și mă întreabă: "Ce număr are Dănuț?". Eu spun: "16". "Vaaai!". A făcut o față! Până când a înțeles ce joacă Rapid, până s-a înțeles cu Andrași, Țâră, cu toți care erau, n-a jucat. Nu e chiar așa! Să iei un jucător, îl pui acolo și gata, dă randamentul așteptat.

"Le-am zis: <Cum ăștia vă culcați în fiecare noapte!>"

Care e cea mai frumoasă amintire cu George Copos?

Multe! Și acum mă sună tot timpul! Vorbim. De ziua mea, de sărbători. Sunt multe momente frumoase. Îmi aduc aminte înaintea partidei cu PSG, din Cupa UEFA, ziua când au fost atentatele, noi trebuia să plecăm la Paris. UEFA a decis să amâne etapa pentru că era pericol de atentate. Ne-am dus, ne-am întors, și peste o săptămână am plecat iar. Între meciurile astea două am jucat și cu Universitatea, ba chiar o repriză în 10. La pregătirea jocului Copos niciodată n-a venit. N-avea plăcerea de a asculta ce pălăvrăgim noi. Și nici răbdare. De data asta a venit. Iar până la urmă a ieșit 0-0 la Paris. După meci ne-a felicitat, ne-a dus la un restaurant.

0-0 cu PSG. Cu un Paris incredibil.

Trăsnet echipă! Letizi în poartă. Cristobal, Pochettino, Heinze. Cisse, Alex, Ronaldinho, Anelka, Aloisio, Alex. Ce Dumnezeu!

Pare de domeniul fantasticului azi!

Și am mai făcut chestia asta, la Piatra Neamț, cu Juventus.

Cum se gândește un astfel de meci? Când diferența de valoare e netă.

Orice echipă de valoare are și părți rele. Nu există echipă care să fie perfectă. Și pe Manchester City o poți bloca cumva. Problema se pune mental. La atitudinea jucătorilor. Toată presa a fost la tragerea la sorți la Pro Rapid. De la fiecare trust de presă era cineva. Când s-a tras primul bilețel a fost PSG, apoi Rapid. Le-am și zis: "Voi sunteți de vină. Ați venit cu ghinion!". Simțeam că pot să trec în turul 4, pentru că mai departe nu prea mai puteai, venea Benfica.

Deci ce ați făcut de le-ați ținut piept?

Aici ajung. S-a terminat tragerea la sorți, iar eu le-am pus pe perne, tuturor jucătorilor, o poză cu adversarul direct. Nebuneli ale mele. Am rugat pe cineva din presă, cred că pe Carmen Mandiș, să le scoată câte o poză cu fiecare jucător. Le-am pus-o pe perne, cearceaful peste. Și le-am zis: "Cu ăștia adormiți și vă treziți în fiecare dimineață". Mai citiți câte ceva din caracteristici, vă uitați la ei. Trebuie să faci totul! Un meci nu se pregătește în ziua jocului. Puneam, prin sondaj, și întrebam aleatoriu. "Lupule, ce-ai observat la adversarul tău? Cum s-a așezat?". Pregătirea asta trebuie făcută progresiv.

Doar atât ați făcut special?

Păi, la un meci cu PSG ce ai nevoie? În primul rând ca echipa să facă dublaj. Ronaldinho putea dribla pe oricine. Atunci trebuie să ai dublaj la el. În zona cealaltă era Anelka. Oare mai dă Mutică cu capul în ea de lângă Anelka? Era mai greu. În fiecare zi discutam ceva despre meciul ăla. Și vizionări, tot! Renzo îmi dădea toată analiza. Ăștia aveau 700-800 de pase pe meci. Și nu pe linia de fund, numai în terenul advers! Trebuia să alergi de-ți venea rău.

"Gerlem era favoritul lui Porumboiu, dar l-au eliminat chiar brazilienii pentru că m-a înjurat"

Ați vorbit și despre egalul cu Juventus. Referitor la Ceahlăul, rămas o în istorie o expresie: "La Piatra Neamț e Kosovo".

Prietenul meu, Andone, era antrenor la Brașov. Ne-au condus 1-0 într-un meci. Am egalat până la pauză și în repriza a doua am câștigat cu 3-1. Și a zis că nu se poate juca împotriva noastră, că e Kosovo. Piatra Neamț a avut o trupă bună de tot. Numai cu jucători locali, în afara lui Leo Grozavu. Lotul trebuie construit cu atenție. Să ai portar, doi fundași centrali și măcar un mijlocaș central care să poată ține centrul echipei. Acolo se duc luptele, pe mijloc. Ăștia 4-5 jucători dacă îi ai, ai echipă.

Era greu sau imposibil de luptat cu Cooperativa?

Toată lumea zicea că Gheorghe Ștefan era în Cooperativă. Dacă erai în Cooperativă, regula care era? Să câștigi tu acasă și adversarul la el acasă. În situația asta fiecare echipă pierdea două puncte. Fără să joace. Dacă o echipă termină pe locul 4, cum a terminat Ceahlăul atunci, nu putea fi în Cooperativă. Pentru că trebuia să dea la cel puțin 6-7 echipe câte două puncte. Deci punctele alea erau minus. Că le dădea câte 50 de dolari și nu știu ce. Iar eu le-am zis la jucători.

Ce anume?

"Băi, fraților! Haideți să luăm prima întreagă. Să încercăm!". Pentru că aveam jucători. Ovidiu Marc, Costel Ilie, Scânteie, Axinia, Leo Grozavu. Echipă bună de tot! De ce să ne milogim să ne dea Ștefan 50 de dolari. Haideți pe ei! Prima dată când ne-am dus, a fost la Galați, a fost o ruptură, am câștigat cu 2-1. Au luat primă întreagă!

Ați mirosit vreun jucător care plecase pe alte cărări?

Mai sunt! Se elimină singuri! Îi scoate echipa. Am un exemplu cu Gerlem. Colegii n-au mai vrut să-l vadă pe Gerlem în echipă. Și era brazilian de-al lor. Brazilienii s-au revoltat pentru că m-a înjurat o dată pentru că l-am băgat și apoi l-am scos într-un amical în Turcia. Juca pentru el, să se distreze. Și eu muream pe bancă. A intrat 5 minute și l-am scos. A venit Porumboiu și a zis că vrea să joace Gerlem. Și echipa a zis nu. I-am zis atunci, "Adi, du-te și vorbește cu echipa!". M-a chemat cu el. Nu m-am dus, i-am transmis că dacă echipa îl vrea în continuare pe Gerlem, eu nu mă opun. Iar echipa a zis nu!

Despre blaturi și pariuri

Ați simțit și jucători care n-au dat totul, s-au dat la o parte?

Sunt și jucători de genul ăsta. Da, am simțit. Și ei se elimină. Poate au momente de rătăcire și își revin.

Ce le ziceați?

Se vede în comportament că nu ești în regulă. Mai ales că tu, ca antrenor, îi cunoști. Se întâmplă și probabil că se va mai întâmpla, pentru că...

Flagelul e mare...

Ochiul dracului!

Erau mai expuși jucătorii atunci sau acum, de când cu casele de pariuri online?

Este o problemă cu pariurile. Nu știu cine poate să o rezolve fără o legislație severă, urmată de măsuri foarte dure. Altfel nu se va opri. Sunt prea multe case de pariuri. Am trăit chestia asta în China.

Cum era?

Erau foarte multe! Dar nu pe teritoriul Chinei, ci în Hong Kong. Pentru că în China legislația e extrem de dură și sancțiunile foarte mari. Casele de pariuri erau în Hong Kong. Atunci, conducerea la Chongqing a convocat toți părinții. Niciodată n-am văzut la vreun club să convoci părinții. I-a convocat la club, i-a ținut 3-4 zile acolo. O ședință mare. Atunci s-au anulat două campionate, doi ani nu a mers. Din cauza pariurilor.

Cam greu să se ajungă azi la așa ceva, deși casele de pariuri par că sufocă fenomenul.

Normal că sufocă. Sunt bani mulți, e drept. Totuși, cu o legislație dreaptă, corectă, și cu sancțiuni dure, se poate rezolva.

"Am văzut imaginile cu Pro Rapid, dezastru”

I-ați vedea pe Mircea Lucescu și Ion Țiriac, împreună, la Dinamo?

Se poate orice! Țiriac e imprevizibil, însă știe meserie. Știe ce trebuie să faci. Iar Mircea Lucescu nu mai are nevoie de aprecieri.

Mai țineți legătura cu oameni de fotbal?

Da! Vorbesc des cu mulți conducători, cu Porumboiu, cu domnul Copos, cu Gigi Ștefan, Mestecăneanu, Condescu. Vorbesc. Îi am pe vecinii mei de la Hermannstadt. Îi am pe Măldă, pe Dani Coman, pe Dănuț Perjă. E ca la Pro Rapid aici, la Sibiu.

Apropo, noi la iAMsport am publicat de curând imagini cu Pro Rapidul, le-ați văzut?

Da, da! Dezastru! A fost cea mai frumoasă bază de pregătire. Veneau jucătorii la 9 dimineața, la micul dejun și cafea, stăteau toți la o masă rotundă cu umbrele, după jumătate de oră erau toți în sala de forță. Iar sala de acolo era foarte mare. Se pregăteau, apoi la antrenament, mâncau, după care se odihneau, iar după masă iar antrenament. Plecau seara acasă.

Care ar fi meciul din carieră pe care l-ați pune în tablou?

FC Vaslui cu Lazio, Juventus cu Ceahlăul și PSG cu Rapid. Trei sunt. Plus că am câștigat jocul de la București cu Frankfurt, care era pregătită de Jupp Heynckes. Un antrenor care după asta a câștigat 3 Cupe ale Campionilor!

"Fiul meu mă putea împușca la Revoluție"

Vă aduceți aminte unde ați prins Revoluția din decembrie 1989?

Eram la Casablanca. Cu Inter Sibiu. Cu noi era și profesorul Oprean, care era cumnat cu Nicușor Ceaușescu. Un frate de-ai lui s-a căsătorit cu Zoe. Ne-am dus să-l întrebăm ce se întâmplă. Trebuia să mai stăm o săptămână acolo. Am sărit pe conducători să ne lase să mergem în țară. Ne-a speriat faptul că Sibiul era implicat, că era cu Ceaușescu. De familie îmi era frică. Am plecat, deși ne-a fost foarte dificilsă găsim bilete de avion. Că era cu escală. Casablanca - Lisabona - București. Și țin minte că mulți din staff și nu numai, care au fost cu noi, au cumpărat lădițe cu portocale. Și toți au spus atunci că Nicușor a venit cu avionul și a adus lădițe cu muniție, cu armament. În România nu se găseau portocale, fiecare jucător și om din staff și-a luat lădiță cu portocale. Iar noi nu le-am luat din aeroport când am ajuns pentru că s-a blocat tot.

Bun, v-ați întors în România, cum ați ajuns acasă?

S-a făcut rost de bilete prin Nicușor Ceaușescu, am ajuns în țară cum ziceam, iar noaptea am plecat la Lugoj, să văd ce e cu fiul meu. El era militar în termen la o unitate de securitate de la Lugoj. Au fost ore foarte grele.

Vă gândeați la orice.

Fiul meu era de gardă pe clădirea unității. Acolo era un militar, care oprea pe oricine trecea. "Stai!". Când m-am apropiat, a strigat unul: "Stai că trag!". M-am oprit, am ridicat mâinile în sus. Dacă unul dintre militari zicea "Foc!", unul dintre cei care trăgeau putea fi fiul meu. Să mă împuște fiul meu!

Ce moment!

Da, așa s-a întâmplat! Pe atunci se trăgea din toate părțile. La Sibiu a fost măcel. Greu a fost!

Cum ați trăit în comunism?

Cei care și-au văzut de treabă și-au găsit locul pentru un trai normal. Nu lux, nu altceva. Dar să trăiască normal. Am trăit ca toți oamenii, normal. Sigur, noi am avut avantajul fotbaliștilor. Și luai ceva bani mai mulți. Nu erau contracte, dar erau prime de joc.

"Nu pot alege pe cine vreau campion între Charalambous și Rapid"

Cine avea putere mai mare atunci? Dinamo sau Steaua?

La fel! Ambele au fost foarte bune! Echipe să joace semifinale de cupe europene și mai mult. Dinamo avea o trupă trăsnet. La fel de bună ca a Stelei. Echipa națională cum era? Cinci de la Steaua, cinci de la Dinamo, plus Gică Popescu. Au fost două echipe fantastice.

Dar influențele?

La unii Ceaușescu, la ceilalți "băieții". Presiunea cred că era mai mare pe Steaua. Parcă! Nu pot să-mi dau seama. Imediat după Revoluție am bătut Dinamo cu 1-0. Majearu a dat gol. Pe Steaua n-am bătut-o.

Ați antrenat în derby-ul României, într-unul ce-a rămas în istorie, Steaua - Dinamo 5-0, meci în care l-ați scos din lot pe Prunea. De ce?

Eee, nu știu ce a făcut. Nu mai știu (n.r râde). A trecut, nu mai contează. Fapta s-a dus. Așa am decis eu atunci că trebuie făcut. Și asta a fost. Nu regret nimic din ce s-a întâmplat.

Cine câștigă campionatul?

Cele mai mari șanse le are Steaua (n.r FCSB). Are câteva puncte cheie în echipa lor. Unul dintre ele e Florinel Coman, se vede când nu e pe teren. Rapid are o bancă mai lungă și mai bună. Lupta se dă între o formație cu individualități și una care pe organizare poate să te bată. L-am avut jucător pe Elias Charalambous, la Vaslui.

Voiam să vă întreb și despre el.

M-a sunat cu o săptămână înainte să vină. Când a ajuns la Hilton, m-a sunat să ne vedem. Face o treabă extraordinar de bună. S-au diminuat mult intervențiile lui Becali. Aici și MM are un rol foarte mare. E mai multă liniște în vestiar. Nu mai sunt scandaluri, apariții. Gigi mai are scăpări, își mai ia viteză, dar nu ca în alte cazuri, cu alți antrenori.

Rapid?

Are niște oameni foarte pricepuți pe bancă. Bergodi e versat, cunoaște fotbalul din România.

Ce v-ar bucura mai tare? Să ia titlul Rapidul sau Elias?

Sunt indecis. Mi-ar trebui să ia una Cupa și una campionatul. Din păcate, nu mai e niciuna în Cupă. Nu voi alege.

"Am avut 7 operații în 10 ani! Dar am luptat"

Ați avut probleme mari de sănătate în ultima vreme, cum ați trecut peste?

Cu forță! Cu Kosovo (n.r râde). Am trecut peste ele.

Ce a fost cel mai greu?

În 2014 am avut un neoplasm colonic. A trebuit să-mi scot glanda tiroidă. Am avut și un adenom hipofizar pe creier. Munca de antrenor nu e bună pentru cei care sunt mai slabi. Am făcut de două ori Covid... Am trecut peste toate, mă simt bine acum.

A fost greu!

Nu știu dacă a fost greu, am trecut ușor, soția mai greu. Dar trebuie să te lupți. Îi sfătuiesc pe toți să se lupte.

În 10 ani, de când ați renunțat la fotbal, câte intervenții ați avut?

(n.r arată pe degete) Șapte!

Enorm!

Asta e, bine că am trecut peste toate.

Când vin așa, una peste alta...

Nici nu te prinzi. Unele mi-au venit de la început. Stresul a fost principala cauză. Regimul de viață a fost ordonat, n-am fumat, iar cu băutura sunt declarat dușman de moarte. Nu m-a văzut nimeni beat sau cu vreo sticlă de bere. Am încercat să evit. Ca antrenor... Numărați câți sunt azi în staff: principal, doi secunzi, preparator fizic, analist video, maseur. Toți. În anii '90 era antrenorul, un secund și cam atât. N-am avut preparator fizic niciodată. Iar echipele mele au fost impecabile din punct de vedere fizic. N-am avut nici analist video. Stăteam noaptea și făceam sinteze de joc.

Spuneați de stres...

E greu să le faci pe toate. Trebuie să citești mult! Trebuie să înțelegi cum să pregătești, cum să programezi antrenamentele aerobe, anaerobe și tot așa. Ca să nu dai jucătorii peste cap. Toate trebuie învățate. Mi-ar fi plăcut și mie să am un staff așa, mare. Când i-am zis lui Ștefan că vreau un preparator fizic: "Ce să facă, mă! Să te încurce?". Porumboiu la fel: "Ce să facă preparatorul fizic?". Nu e simplu când ești singur.

Care a fost cea mai grea operație?
Adenomul hipofizar pe creier. Ți-l face transnazal. Trebuie să-ți spargă interiorul. Dacă nu, trebuie să-ți facă pe cap și aici era riscul mare. A fost cea mai grea.

Dar azi sunteți bine!

Mulțumesc lui Dumnezeu!

Mulțumim și noi pentru tot!

Nu aveți pentru ce.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.