exclusiv Interviu-eveniment cu Mihai Neșu: ”Mi-e tare drag de Gabi Tamaș”. Ce spune despre disputa FCSB - Steaua și cum arată o zi din viața sa

Viața lui Mihai Neșu se împarte între ședințele de recuperare, achiziția materialelor de construcție, coordonarea muncitorilor și rugăciune.

Într-o discuție plină de căldură, el vorbește despre echipa de care se simte cel mai atașat, despre fotbalul românesc de astăzi, despre șansele naționalei la Cupa Mondială și despre cum a ajuns să urmărească emisiunea Asia Express datorită prietenului său, Gabriel Tamaș.

Mihai Neșu: ”Tamaș este un tip calm și liniștit tot timpul”

Mai simți vreo legătură cu fotbalul, mai simți ceva pentru fotbal?

Da, mă uit. În perioada asta mă uit la Asia Expres doar datorită faptului că am fost coleg cu Gabi de la naționala de tineret, naționala mare atâția ani de zile. Cu Alexa ne-am întâlnit pe teren atâția ani și am fost adversari. Îi admir foarte mult, i-am admirat și ca fotbaliști. Și acum, după fotbal, mi-i drag de ei și mă mai uit și la meciuri, dar fiind mai târziu eu nu prea le prind că adorm.

Tamaș mi se pare mult mai liniștit, mult mai calm decât îl știe public amator de fotbal.

El era un tip calm și liniștit tot timpul. Eu îl știu de la tineret, de când aveam 19-20 de ani, el tot timpul a fost un băiat liniștit. Acum, că mai avem și noi ieșiri din cauza nervilor sau alte motive, toată lumea mai pățește, dar el e un băiat foarte bun, liniștit și simpatic. În Asia Expres s-a văzut fața lui foarte pozitivă și mi-a fost foarte drag de ei.

Pare relaxat și fericit că e acolo.

Datorită acestui factor a ajuns în finală.

Neșu: ”Anul trecut eram pe o pantă ascendentă”

Cum vezi fotbalul românesc de astăzi, pare că îi lipsește ceva să performeze?

Anul trecut părea pe o pantă foarte ascendentă, mai ales după Euro, după parcursul FCSB-ului din Europa League, erau semne foarte bune. Acum pare un pic în regres, dar ăsta e nivelul, ce să facem? Eu am încredere mereu, chiar și în naționala României, tot timpul nădăjduiesc să obțină rezultatele cele mai bune și FCSB-ul e echipa mea, care mi-a rămas în suflet și sper și ei să-și revină și în campionat și să facă o figură cât mai bună și în Europa League.

Oricum, mie mi se pare o performanță foarte mare, să fii calificat doi ani la rând în Europa League, având în vedere nivelul fotbalului nostru.

Neșu: ”Îmi doresc pace între suporteri. Avem două echipe la Dinamo, Craiova, Rapid, Timișoara”

Intenția mea nu a fost nicio secundă să duc discuția în acea direcție, dar te întreb cum vezi conflictul ăsta dintre FCSB și Steaua?

Am mai zis că nu îmi plac conflictele. E o dezbinare când dintr-o echipă se fac două, cum e și la Dinamo, Craiova, Rapid, Timișoara. Nu aduce nimic bun și îmi pare rău pentru această situație. În rest, nu comentez, pentru că am prieteni și la FCSB, și la Steaua Armatei, pe Oprița, pe George Ogăraru, care e printre cei mai buni prieteni ai mei și îi doresc tot binele din lume la academie. FCSB, practic, e clubul de unde am plecat eu în străinătate, deși când am plecat eu se numea Steaua. Nu îmi plac lucrurile care aduc dezbinare, îmi doresc să aducă pace între suporteri, că ei sunt cei mai dezbinați, că lucrurile merg pe făgașul lor normal.

Are puterea Mircea Lucescu să califice echipa la Mondial?

El are putere, experiență și tot ce trebuie, dar nu e ușor, că din grupe șansele sunt practic zero. În baraj depinde și cu cine vom cădea, dar dacă echipa României prinde o zi bună, are capacitatea să bată anumite naționale, de un anumit nivel. Depinde și de norocul de la tragere. Sperăm să terminăm campania cu șase puncte. Eu tot timpul sunt alături de naționala României și am speranțe că pot obține performanțe.

Meciurile cele mai dragi din carieră

E vreun meci care îți revine în minte?

Dacă mă gândesc așa, pot să am meciuri pe care mi le reamintesc și de la Steaua, de la Utrecht, de la echipa națională nu am atât de multe meciuri.

Totuși ai opt meciuri la națională.

Am fost mult timp cu echipa națională, chiar dacă eram mai mult rezervă, însă am petrecut mult timp în jurul ei. A fost o perioadă foarte frumoasă de care îmi aduc aminte cu bucurie.

Pot să îmi aduc aminte de prima noastră calificare în Champions League, cu Standard, meciul cu Lens, 4-0, tot de un 4-0 de la Utrecht, când am bătut pe Celtic Glasgow și ne-am calificat în grupele Europa League. La naționala României, practic cel mai bun meci de care îmi aduc aminte, când am bătut Ungaria, parcă 1-0 sau nu mai știu, era Răzvan Lucescu antrenor.

Cu golul lui Tibi Ghioane?

Parcă.

După ce a murit Marian Cozma.

Da, că atunci m-am și întâlnit cu tatăl lui la masă, la hotel. Așa, sunt multe amintiri de depănat, dar trecem mai departe, că viața merge înainte.

”Dries Mertens mi-a promis că va veni aici”

De la Utrecht mai ții legătura cu cineva?

Nu prea, pentru că a plecat toată lumea pe care o știam. Acum, când a jucat FCSB cu Go Ahead, președintele de la Go Ahead, e președintele care a venit la București să mă ia la Utrecht, Willem van Dop. Mi-a și trimis o poză cu Meme Stoica. În rest, cu Dries Mertens țin legătura cel mai mult, că e prietenul meu cel mai bun de la Utrecht și cu el povestesc destul de des, mai ales că s-a retras și el din activitate și e mai liber și a zis că după ce se plimbă un pic prin toată lumea și se relaxează puțin, vine și pe la noi prin vizită.

7 milioane de euro investite în complex

Cum a luat naștere centrul Sfântul Nectarie și ai spus că trebuie să faci ceva pentru alții?

Centrul Sfântul Nectarie există practic de zece ani deja. Noi l-am înființat în 2015 în centrul orașului Oradea și la doi ani după ce l-am deschis, ne-am dat seama că este nevoie de mult mai mult, era cererea foarte mare și experiența pe care o câștigasem acolo ne-a făcut să înțelegem că este nevoie de mult mai mult ca mărime, calitate, cazare și de aceea ne-am gândit la complexul pe care l-am deschis.

Ce planuri ai pentru viitorul centrului?

Așteptăm să terminăm tot ce am început de construit, pentru că mai avem de finalizat de construit două clădiri: ferma și locul de joacă pentru copii și ne bucurăm în fiecare zi de ce am construit aici, de copii, de adulți, de cei care vin la terapii. Încercăm să îmbunătățim cât mai mult și serviciile medicale pe care le oferim și să fim cât mai de folos celor care vin aici și celor care ne cer ajutorul.

Am văzut că este o liniște aparte după ce intri pe poarta complexului, totul este la linie și este o atmosferă plăcută și relaxantă.

Așa am și gândit locul de la început, să fie relaxant. Ne-a ajutat Dumnezeu și am găsit un loc minunat în Cihei, nu e foarte departe de pădure, e liniște, aerul e curat și așa e și conceput complexul, să te poți plimba de la o clădire la alta, prin zone de alei, grădini, care să te relaxezi cât mai mult.

Au fost momente când părea imposibil de realizat acest centru?

Nu prea au fost. Din momentul în care am avut gândul ăsta și am început să proiectăm și apoi să mergem după actele necesare, după autorizații, strângerea de fonduri, oamenii au început să ne ajute, donațiile au început să vină, noi am început șantierul în 1 iunie 2021, când aveam un milion de euro în cont, am început șantierul și l-am derulat astfel încât. La început ne-am gândit să nu rămânem fără bani, dar după aia n-am mai avut nicio opreliște, pentru că banii au venit mereu, nu am mai avut opreliști, în special de la cei care s-au abonat la acel număr cu SMS la 8844 și donează doi euro lunar. Din campania asta am strâns deja peste patru milioane de euro din cei șapte milioane pe care i-am strâns în această campanie, restul venind din sponsorizări de la firme, donații, de la oameni și niciodată nu am simțit că se îngreunează proiectul, tot timpul am mers bine. Am putut să cumpărăm materiale de calitate, nu am fost niciodată restrânși să calculăm, chiar dacă la început credeam că o să fie mai ieftin, dar apoi, când am văzut ce amploare are proiectul, ne-am dat seama că o să coste mult mai mult.

V-ați lovit de birocrația românească sau au decurs lucrurile mult mai ușor?

Este un pic de birocrație, dar peste tot pe unde am umblat a fost foarte multă bunăvoință și toată lumea a încercat să ne ajute cât mai mult. Nu ne-a băgat nimeni bețe în roate. Toată lumea a fost încântată de proiectul nostru.

Cum arată o zi obișnuită din viața lui Mihai Neșu

Poți să ne spui cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Majoritatea perioadei dintr-o zi o petrec aici. La 6:30 mă trezesc dimineața, mă pregătesc acasă în Oradea, unde stau, și la 08:00-08:30 vin încoace, către Cihei, sau vin direct, sau mă opresc la magazinele astea de construcție, unde trebuie să cumpăr aproape în fiecare zi, pentru diferite zone unde ne cer muncitorii. După aia vin aici, până la 11:00 sunt liber, mă plimb prin spate, unde e șantier, mai povestesc cu lumea pe aici și apoi încep terapia până la 02:00. După aia mănânc masa de prânz și de la 14:30 până seara la 18:00, când cinez, stau cu oamenii care vin la terapii. Avem câteva mămici cu care ne-am împrietenit foarte tare, petrecem mult timp la ele în cazare. Seara pe la 07-7:30 mă duc acasă, mă pun în pat, mă uit puțin la televizor și mă culc.

Ce ți-aduce bucurie în fiecare zi?

Mă bucur mult că sunt în starea asta în care sunt, după 14 ani, că nu sunt mai grav, că oricând accidentul meu putea fi mult mai grav și starea mea de sănătate actuală îmi permite să fiu printre oameni, să nu fiu nevoit să stau în pat sau cu alte lucruri mai grave. Mă bucur foarte mult, de întâlnirea cu oamenii, cu copiii și orice chestie cu care pot fi de folos, îmi aduce bucurie

Ai văzut cazuri grave aici care au găsit rezolvare la voi sau care s-au îmbunătățit foarte mult?

Avem copii care vin la noi din 2015, de când erau mici și acum sunt destul de măricei, care nu umblau deloc când au venit la noi și acum umblă. Avem mai multe cazuri, la copii vedem mult mai multe progrese. La adulți am început doar de când am venit aici, la Cihei. Timpul a fost scurt în care s-a lucrat. Abia un an de zile, progresele vin, dar depinde de fiecare pacient. Orice progres ne aduce bucurie, în special terapeuților, dragii de ei, muncesc și pun de suflet ani de zile cu gândul la un progres.

Relația cu Dumnezeu și mesajul pentru tineri: ”Un duhovnic e un antrenor pentru suflet”

Spuneai că ai trei ore de terapie zilnică, se văd acele mici îmbunătățiri pe care le vezi la alți oameni?

Nu pot spune că am mari progrese, dar eu fac exerciții ca să îmi mențin sănătatea, să îmi țin sănătoase încheieturile, organele, circulația sângelui să fie foarte bună, că nu știu niciodată pe viitor ce metode de recuperare pot apărea și trebuie să ne menținem sănătatea organelor, încheieturilor ca să nu se blocheze și apoi să nu mai poți beneficia de un nou tratament. Dacă sunt sănătos și nu am complicații, și pot fi în fiecare zi în scaun și să mă pot plimba pe aici, deja e un progres pentru mine.

Poți să ne spui cum s-a schimbat relația ta cu Dumnezeu după accident?

S-a schimbat mult, practic atunci a început relația mea cu Dumnezeu, fiindcă după accident mi-am dat seama că în situația în care eram nu poate să mă ajute niciun om, să-mi aline suferința și să mă ajute să-mi liniștesc sufletul, să înțeleg ce mi s-a întâmplat. Atunci a început o căutare disperată de a-mi liniști sufletul, de a-mi accepta practic accidentul care s-a întâmplat. Din 2011, în căutările mele am căutat să mă apropii cât mai mult și mi-am dat seama de multe lucruri și de ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, pentru că e ca un tată iubitor care ne dorește ce e mai bine pentru noi. Se vede și în complexul acesta, pentru că nu e omenește posibil să fii în scaunul cu rotile și să poți să realizezi așa ceva. E un scenariu foarte frumos făcut în viața mea, de la toți oamenii aduși să mă ajute și culminând cu ultimii ani. Mă strădui și caut să am o relație cu Dumnezeu pentru că văd folosul.

De când ați deschis centrul acesta ați simțit că au venit oameni care nu mai aveau nicio speranță?

Da, mai ales la zona de adulți. Sunt mulți oameni, cei cu dizabilități, pentru că acolo și părinții înaintează în vârstă și le e greu să aibă grijă de copiii lor cu dizabilități și caută o scăpare, unde cineva ar putea avea grijă de copilul lor. Noi nefiind chiar spital, nu putem avea grijă cap-coadă, de dimineața până seara, pentru că nu avem infirmiere.

Ce le spui acestor oameni care vin fără speranță?

Multe lucruri nu poți să le spui, pentru că nu e bine să dai sfaturi care nu ți se cer, dar dacă ni se cer, îi sfătuim în diferite probleme pe care le au. Nu e ușor să ai o dizabilitate și să nu ai condițiile necesare de trai. Eu pot spune că sunt o persoană cu dizabilități privilegiată, nu am voie să mă plâng când văd ce viață grea au alți oameni.

Dacă ai putea să transmiți un mesaj tinerilor care ar fi?

Tinerilor? E greu, sfaturile se dau individual, când cunoști persoana. În general, pentru mine e să trăiască viața alături de Dumnezeu, pentru că uneori e greu, ai și perioade când crezi că ești cel mai puternic din lume și crezi că iei cele mai bune decizii și apoi îți dai seama că te-au adus în niște situații de netrecut, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ai capacitatea de a cerne mai bine diferența dintre bine și rău. Gândurile pe care le avem nu sunt cele mai de folos pentru noi și dacă le transformăm în decizii, s-ar putea să le regretăm în viață. Un duhovnic poate să-ți fie un antrenor al sufletului, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, viața e mult mai ușoară.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.