exclusiv Interviu Radu Banciu și Adrian Florea cu Loți Bölöni. De cine i-a fost cel mai teamă în fotbal, la ce blaturi a participat, în ce condiții s-ar întoarce la națională și de ce nu-l suporta pe Vadim Tudor: "Tăceți din gură, mama voastră de...!"

Radu Banciu: Bun găsit! Suntem la Târgu Mureș, alături de colegul Adrian Florea, mă văzusem săptămâna trecută cu el, am spus că avem o deplasare confidențială peste weekend. Iată că am reușit să ne deplasăm. Câteva ore mai târziu, suntem alături de o legendă a fotbalului local și, ulterior, a fotbalului național și european. Loți Bölöni, alături de noi în această zi de toamnă, înaintea unui eveniment pe care îl va deconspira singur. Ne-am gândit, așezându-ne la această masă, să depănăm niște amintiri din alte epoci, cu niște incursiuni, sigur, și într-o perioadă actuală, unde nostalgiile sunt mai puțin evidente. Ca să nu apucăm să lăcrimăm toți trei, cum am fi făcut-o dacă această întâlnire era strict confidențială.

Adrian Florea: Domnule Bölöni, să începem cu prezentul! De ce ne-am adunat aici? Dincolo de faptul că vă face plăcere să îl revedeți pe domnul Banciu.

Ladislau Bölöni: Păi, înainte de a intra în subiect, și eu aș dori să îi salut la mine acasă pe cei care ne urmăresc și vă mărturisesc că ceea ce simt astăzi... Dimineață am făcut curățenie într-o casă în care nu am mai intrat de vreo patru-cinci luni, credeam cu asta am terminat partea grea a zilei, dar îmi dau seama că dau de doi oameni de categorie grea, cum se spune, care sunt binecunoscuți în sportul românesc. Eu am ținut foarte mult la prezența dumneavoastră, domnule Banciu, pentru că sunteți târgumureșean într-un anumit fel.

RB: Sunt născut aici. Crescut în Târgu Mureș, am stat până la 20 de ani.

LB: Și, din păcate pentru mine, cu mult înaintea dumneavoastră am umblat la același liceu ca și dumneavoastră, la "Papiu Ilarian". Și, pentru acest eveniment pe care îl vom avea mâine (n.r. lansarea documentarului) și despre care cred că vom vorbi puțin, am dorit ca târgmureșenii care au reușit să spargă gheața și să meargă puțin mai departe și să se impună acolo unde ajung, am dorit neapărat să îi invit. Unul dintre aceștia sunteți dumneavoastră și sunt foarte bucuros că sunteți aici și că putem să discutăm. Salut încă o dată spectatorii și vă ascult!

RB: Și pe noi ne-a onorat tocmai ideea că am simțit că vă oglindiți cumva și în noi, pentru parcursul ăsta pe care l-ați avut. Ați plecat tot de aici și cumva asta ne înnobila și pe noi, localnicii. Că împărțim aceste idei, că am plecat dintr-un loc pe care nu-l cunoaște toată lumea și am reușit să ajungem mai departe.

LB: Despre asta este un mic capitol despre noi, despre târgmureșeni, în cartea pe care o scriu, în care spun că noi știm foarte bine cum oltenii sunt capabili să se bucure, să facă sărbători, că bucureștenii sunt ”buricul pământului”, orădenii se simt cei mai deștepți din România...

AF: Că bănățenii sunt fruncea!

LB: Exact asta am vrut să spun despre Timișoara.

Ladislau Bölöni: "Nu suntem mai frumoși, nu suntem mai deștepți ca alții, dar suntem altfel decât alții"

RB: Și nimic despre moldoveni!

LB: Despre moldoveni mai puțin, ei nu sunt așa gălăgioși. În Portugalia, într-un grup de muzică fado, într-o casă fado mai repede, am avut această discuție: "Da' bine, ce-i așa mare lucru în Târgu Mureș?". Și le-am răspuns că târmureșenii sunt și ei capabili să facă bună bișniță, capabili să lucreze foarte serios, capabili să tacă din gură când trebuie să tacă din gură. Nu suntem mai frumoși, nu suntem mai deștepți ca alții, dar suntem altfel decât alții.

RB: Asta era introducerea ideală!

AF: Vorbiți-ne despre film! Ce se întâmplă mâine, de fapt? Ca să știe oamenii.

LB: Eu am ținut foarte mult ca acest documentar, care mi s-a propus, să îl accept, putem să vorbim după despre asta, am ținut ca prima dată să fie prezentat la Târgu Mureș, pentru că de aici am plecat, aici m-am născut și de aici am devenit jucător al echipei naționale și am depășit anumite recorduri aici. Am dorit, și știu că târgmureșenii au avut mereu grijă de mine, lor le era frică nu cumva să mă pierd pe undeva, cu sufletul erau lângă mine, mai ales dacă mă duc puțin mai spre secuime sau înspre Oradea și așa mai departe, mai tot timpul erau undeva în spatele meu și am devenit într-un fel reprezentantul lor. Și atunci, eu am dorit foarte mult ca, pentru aceste motive, prima prezentare a filmului documentar să fie aici. Pe urmă viața mea s-a mutat la Bucureșți, un oraș pe care nu îl iubeam. Și de amândouă, atât de Steaua București, cât și de orașul București, am devenit, cum să spun?, m-am îndrăgostit pur și simplu! Pentru asta vreau să le mulțumesc colegilor mei, care m-au ajutat în treaba aceasta. În primul rând lui Tudorel Stoica și lui Piți, puțin mai târziu lui Valentin. Iar pentru că am devenit îndrăgostit de București, trebuie să mulțumesc suporterilor acelora simpli care după meci, fără tam-tam, fără aplauze, dar cu o stimă deosebită ne așteptau după meciuri, la ieșire, până când mergeam la mașină, erau oameni deosebit de simpli într-o lume deosebit de grea. Din punct de vedere social și așa mai departe, dumneavoastră cunoașteți bine asta. Aceste două elemente m-au făcut să mă apropii de București și să intre în sufletul meu. Nu am vrut să mă duc la București, nu am vrut să mă duc la Steaua, dar la urma urmei trebuie să recunosc că am făcut cea mai bună alegere în viața mea, pe care am putut să o fac.

AF: Deși erați un tip mai degrabă cu simpatii dinamoviste. Puțină lume știe.

LB: Da, pentru că acolo îl aveam pe Sătmăreanu II, "Șoni" Sătmăreanu.

AF: Cel care a rămas în Germania.

LB: Da. Pe care îl salut acum, este în Germania, depășește, sper, câteva probleme de sănătate. Apoi îl aveam pe "Vava", pe Cheran, îl aveam, sigur, coleg de cameră mult timp la echipa națională, pe Mircea Lucescu. Și acești oameni îmi erau mult mai aproape, mult mai prieteni decât cei de la Steaua, de unde îmi era deosebit de mare frică de Tudorel. Nu de Liță, nu de Puiu, nu era problemă, dar în primul rând avem mare frică de Tudorel, ca să-mi dau seama foarte repede, într-un meci împotriva Sportului, că Tudorel este exact sau aproape la fel ca și mine. Gândește la fel, trăiește la fel și, simpatic sau nu pentru alții, eu mi-am dat seama că îmi era frică de un om care, de fapt, seamănă foarte mult cu mine.

AF: Vă era frică de copia dumneavoastră.

LB: La o aniversare, cred că aniversam 10 ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni, mi-a scris câteva fraze pe o fotografie a lui sau a echipei, pe care o păstrez cu mare preț în micul meu muzeu pe care îl am în Franța.

RB: Asta deși, trebuie să precizăm aici, că Târgu Mureș nu a fost niciodată un fief dinamovist. Adică lumea aici, că țin minte de când ne duceam la meciuri pe vremuri, înjura Dinamo. Lumea ținea cu Steaua aici. Și că era afinitatea asta cu Armata, Târgu Mureș a fost mereu un oraș militar, cu cazemate, cu armată puternică. Deci lumea simpatiza, după ASA, cu Steaua.

AF: Poate chiar și înainte de ASA. După 1986 sigur.

RB: Sigur, când venea echipa aia puternică a Stelei. Eu am văzut Steaua lui Iordănescu, a lui Vigu, jucând la Târgu Mureș. Țin minte și acum un meci cu Tiberiu Bone, cu ăia, câștigat 3-2 de Steaua. A fost un blat. Lumea încuraja pe Steaua și înjura pe Dinamo. Pentru că ăia erau "securiști", erau văzuți altfel.

LB: Bine, erau văzuți altfel. Și pe bună dreptate. În schimb, aș vrea să vă spun ceva despre acest lucru, că ASA era echipă militară și că Steaua, bineînțeles, era copilul Ministerului, iar noi ne simțeam tot timpul copilul vitreg al Ministerului. La noi, ofițer nici nu știu dacă era cineva. Cred că în afară de președinte și de Bone, antrenorul, un om de minune, nu aveam altceva. Dar m-am uitat la ceea ce spuneați dumneavoastră, aluzie la meciurile astea pe care trebuia să le câștige. Deci eu vorbesc despre anii pe care i-am petrecut la Târgu Mureș. Uitați-vă în anii aceștia la rezultatele care s-au făcut. Noi am pierdut împotriva Stelei, dacă nu mă înșel, de două ori. Și Steaua era echipă mai bună decât Târgu Mureș, să fie clar! Noi am pierdut de două ori, eu am statisticile. M-am uitat, pentru că eram curios să văd care sunt meciurile acelea, să spun așa, strategice. Mă uitam la treaba aceasta. Iar eu, personal, dacă aveam ambiție, dacă eram motivat împotriva unui adversar, ăla se numea Steaua! Și foarte mulți dintre colegii mei simțeau la fel.

Ladislau Bölöni: "De Tonca și de Stocker te loveai ca de TGV!"

AF: Și chiar niciodată, în cei 12-13 ani, n-ați simțit niciodată, cum spunea Ștefan ”Pinalti”, că "nu e rândul nostru astăzi"? Sau să spună direct, poate?

LB: Nu vreau să spun că eu nu am jucat niciun meci în care știam cât trebuie să fie rezultatul, dar mai ales că noi, târgmureșenii, fiind în dificultate, încercam să obținem un anumit avantaj de la una, două echipe. Asta s-a întâmplat de vreo două-trei ori. Una în deplasare, de exemplu... Dar, cu Steaua, dacă puteam să îi calc în picioare, și nu numai pe picioare, îi călcam!

RB: Spuneați că au fost câteva situații din astea, care au fost?

LB: A fost cu Jiul, la Petroșani. Jucam la Petroșani ultimul meci, cu Tonca Gogu, cu Stocker, te loveai de ei ca de TGV. Vai de mine! Și ei trebuia să câștige, noi eram deja bine...

RB: Să scape Jiul, să nu iasă scandal în Vale.

LB: Exact! Și atunci ni s-a propus să fim... Și șoferul a fost plătit, până la urmă! Au avut o sumă de bani și șoferul, și președintele, și jucătorii.

RB: Să o lăsați pe Jiul. Era Jiul lui Iosif Cavai?

LB: Cam așa ceva. Dar oricum eu îmi amintesc de Tonca și de Stocker.

AF: Dar a fost și un meci invers. Ultima etapă, avea ASA probleme să retrogradeze și a venit Oltul...

LB: Nici nu aștept să terminați pentru că spun "Da!". Noi aveam nevoie...

AF: Și cei de la FC Olt au fost plătiți dinainte, iar toți banii s-au pierdut la poker, în noaptea de dinaintea partidei.

LB: Nu știu de asta, că ei au pierdut eventual...

AF: Mulți, mulți bani.

LB: Asta m-ar surprinde, dacă așa a fost, că așa a fost... Noi am câștigat 6-1 sau 7-1.

Amintiri cu mașina arbitrului pusă de suporteri pe șine

AF: Un scor imens! Oaspeții au jucat până dimineață poker, apoi au venit direct la meci.

LB: Am o amintire de atunci și sper ca Piți să nu se supere. Vă dezvălui, nu am spus la nimeni. În carte există, dar nu am spus nimănui. Semnez pentru Steaua și îmi caut cameră, camera mea de cantonament. Prima oară mă bag cu Gabi Balint, cu Stângaciu și cu Belo. În aceeași cameră cu patru paturi, dar nu prea îmi plăcea. Și mă bag cu ei: "Aveți un pat liber". "Da, stai acolo". "Ok, stau acolo". Dar ușa clubului era aproape și tot timpul cineva intra, ieșea, era deranjant. Și, în afară de asta, Stângaciu sforăia de rupea pământul, deci nu puteam să stau acolo. A doua zi mi-am luat rucsacul și am început să bat la diferite uși. Ajuns la o cameră, bat la ușă, intru, Piți citește în pat. Și întreb dacă pot să stau acolo. Cred că nu i-a plăcut, dar a trebuit să accepte, era singur în cameră. Era înaintea antrenamentului, mă bag în pat, mă întorc către perete și la un moment dat mă întorc către el, ne uităm unul la altul și spun: "Piți, am ceva de spus". "Ia spune", "Îți amintești de un meci la Târgu Mureș, 6-1?". "Îmi amintesc, meci blat".

AF: Piți juca pe atunci la FC Olt, ca să înțeleagă lumea.

LB: Zic: ”Nu rezultatul, că nu mă interesează rezultatul. Dar îți amintești ceva ce ai făcut tu, la mijlocul terenului?".

RB: Țineți minte când suporterii din Târgu Mureș au pus mașina pe calea ferată după un meci cu Oltul?

LB: Nu cu Oltul a fost, cu Timișoara.

RB: Dar au făcut asta, au pus mașina.

LB: Da, a fost o demonstrație împotriva noastră pe vremea respectivă, dar să termin mai întâi cu asta. Zic: "Piți, tu îți amintești ce s-a întâmplat acolo sau ce mi-ai făcut acolo, la mijlocul terenului?". "Păi, da! Ți-am dat mingea printre picioare". Eu fiind Loți Bölöni deja, internațional. Iar eu, umilit cumva de gestul lui Piți, care mi-a făcut o șustă de clasa întâi, i-am spus că mă întorc și îl sparg în două. Bine, dar rezultatul ne convenea și atmosfera trebuia să fie calmă, iar atunci am spus că mai bine să înghit broasca eu și n-am făcut nimic. Și fix la asta mă gândeam, dacă își mai amintește de treaba asta.

AF: Dar știți de ce? Era supărat atunci, așa circulă legenda, că pierduse toți banii la poker, el care era un mare pokerist.

LB: Dar eu cred că am plătit după meci. Oricum, nu are importanță. Pentru mine ce era important era că el își amintea. Și această discuție, pe urmă, s-a întins la o prietenie deosebită, strânsă, sinceră din toate punctele de vedere. Un om cu un alt caracter, cu o altă viață. Un om deosebit de valoros, pe care eu îl consider cel mai deștept centru înaintaș al României! Nu spun cel mai bun, spun cel mai inteligent.

RB: Faza aia cu mașina o aveam în legenda copilăriei noastre. Că după un meci din ăsta, în care ASA fusese furată de arbitri, a ieșit un scandal monstruos. Lumea înjura de Ceaușescu, îi înjura pe milițienii ăia care stăteau înspre tribună, iar după meci i-ar fi urcat arbitrului, un oltean, nu sunt convins că nu era chiar Ion Velea, considerat un securist, i-au pus mașina pe calea ferată și a venit trenul Târgu Mureș - Mangalia și i-a făcut-o praf!

LB: Asta eu nu mi-o amintesc. Știu că a fost odată o mare demonstrație, pentru că noi, fiind pe locul întâi, am pierdut cu Hunedoara și oamenii erau ferm convinși că a fost un meci vândut. De fapt, nu fusese absolut nimic. Era Corvinul acela bun, iar noi, de pe locul doi, până la sfârșitul campionatului abia am scăpat de retrogradare. Și atunci știu că oamenii au ieșit pe calea ferată, care era în spatele stadionului, însă de ceea ce spuneți dumneavoastră nu știu.

RB: Asta noi nu știam, presa nu publica, era din ce se spunea între oameni.

LB: Am fost într-un loc excepțional, la Geoagiu-Băi, propun tuturor să meargă acolo, este un loc excepțional, cald și extraordinar, unde cineva din public m-a întrebat la un moment dat, pentru că Ienei înainte a fost la Tokyo la Olimpiadă și cunoștea stadionul, ne-a explicat, vezi Doamne!, care parte a terenului era înclinată și să alegem în așa fel încât pe acolo să atacăm.

RB: Asta unde, la Cupa Intercontinentală?

LB: Da. Vă dați seama câte greșeli și legende și povești se nasc. Bineînțeles că a trebuit să îi răspund: "Iartă-mă, dar informațiile tale sunt total eronate! Imaginează-ți că la Tokyo japonezii sunt capabili să facă un teren înclinat! Aici, la Geoagiu-Băi, poate o fi!".

AF: Ce mai știți de nea Imi, ați mai vorbit, țineți legătura?

LB: Da. Prima dată sun la doamna care îl întreține, sunt deosebit de bucuros când vorbesc cu ea, pentru că mereu după aceea mi-l dă și pe el, cu care vorbesc de lucrurile vechi, cu luciditate, cu calm mult. Se obosește puțin mai repede, dar în fiecare zi își face plimbarea sa, are banca unde se odihnește. Mulți orădeni îl salută, vorbesc cu el.

Ladislau Bölöni: "Dacă nici Mircea Lucescu..."

RB: Am văzut poze, e undeva pe malul Crișului acolo, are o bancă.

LB: Exact! Un domn al fotbalului.

AF: Un lord! Și, ca să revenim puțin în actualitate, ați discutat recent, că ați fost amândoi selecționeri importanți ai României, despre ce se întâmplă acum la echipa națională? Cum vedeți dumneavoastră tot ce se întâmplă în jurul naționalei, revenirea lui Mircea Lucescu, lipsa de rezultate?

LB: Pentru că ne bazăm pe niște rezultate care ne-au adus multă satisfacție pe vremuri și ne-au dat o încredere importantă... Lucrurile se schimbă. Bine, eu nu am participat, nu am fost prezent, să simt schimbările. Sunt multe lucruri despre care mai repede citesc, care sunt, din când în când, foarte critice. Asta trebuie acceptat: critica este bună până când nu devine un obstacol. Eu așa cred, ieșirea din acest tunel se petrece cu rezultate. Echipa națională a României nu mai este aceea care era pe vremuri.

AF: Pare a nu mai fi nici măcar cea de la Euro, de anul trecut. A fost un val de entuziasm, de încredere. În Germania, suporterii români, alături de cei olandezi, au fost considerați cei mai frumoși.

RB: Am câștigat o grupă la Euro, să nu uităm.

LB: Care a fost grupa?

RB: Păi, cu Ucraina, pe care am bătut-o cu 3-0, Belgia și Slovacia, pe care nu le-am mai bătut, nu mai aveam nevoie. Cu Slovacia am făcut egalul ăla pe final. Ne-au bătut Belgia și apoi Olanda, fără să dăm gol. Totuși, rezultatul, statistic vorbind, e al doilea cel mai bun din istorie, pentru că la Euro ‘84 noi nu batem niciun meci.

AF: Erau opt echipe în '84!

RB: Sigur, am jucat cu Spania, Portugalia și Germania.

AF: Iar în 2000, cu nea Imi selecționer, am trecut de o grupă foarte grea, când batem Anglia și ne scoate Italia în "sferturi". Deci tot în primele opt eram, ca în '84. Astea sunt cele mai mari rezultate la Europene. Ideea e că la numai un an distanță noi suntem într-o fundătură și, din păcate, pare că nici măcar Mircea Lucescu nu reușește... Un Mircea Lucescu care, părere personală, se irosește în scandaluri cu presa, care e normal să te critice atunci când nu ai rezultate.

LB: Da, chiar dacă te numești Mircea Lucescu, asta este... Dacă nu ajungi până la jignire, este acceptabil. Sau este o altă soluție, să nu citești presa. Pe Mircea Lucescu îl cunosc, el citește.

AF: Știți că el este un om orgolios, pentru el fiecare virgulă contează. Așa cum erați și dumneavoastră când erați selecționer, că țin bine minte. Ce era pe sufletul lui Viorel Tudorache, când erați selecționer...

LB: Nici nu mai știu, ce am făcut cu el?

AF: În sensul că imediat ce apărea îl sunați: "Viorele, cine a scris asta, cu ce interes?".

RB: Adică spuneți că nu citeați presa când erați selecționer?

LB: Nu. De fapt, titlurile le vedeam, da. Și îmi mai spunea Mircea Sandu. Dar eu eram genul ăsta, eram foarte superstițios. Și eu la Târgu Mureș am făcut un an deosebit de bun și nu eram abonat la ziarul Sportul. Al doilea an mă abonez la Sportul să văd rezultatele și criticile mele și notele și așa mai departe, iar eu fac un an deosebit de slab. Numai critici, numai critici, și am renunțat la presă atunci. Cred că este o greșeală, dar dacă mâine aș fi antrenor aș face același lucru, pentru că așa mă culcam clar, calm, mai calm decât de obicei, nu aveam asta să aranjez eu, pe urmă să îți răspund și eu ție când îmi vine rândul, pentru că nu știam cine mă critică sau cine mă aplaudă. Atât timp cât am fost la echipa națională nu am citit absolut deloc presa!

AF: Poate pe final, când se zvonise că plecați la Sporting, au fost niște articole destul de dure și atunci...

LB: Erau pe bună dreptate.

AF: Să revenim la Mircea Lucescu, îl vedeți capabil să...?

LB: Eu așa cred, că la ora actuală este singurul capabil, care eventual apoi să califice echipa națională la Campionatul Mondial.

AF: Dacă nu batem Bosnia, a spus că pleacă.

LB: Păi. da, pentru că nu mai are șanse.

AF: Și până la baraj a zis că nu mai stă, o să lase pe altcineva. Barajul din Liga Națiunilor. Cine să vină să ne califice? Dumneavoastră ați renunțat definitiv la idee?

LB: Nu, eu nu am renunțat la absolut nimic, însă așa cred, că treaba aceasta trebuie lăsată celor care sunt răspunzători, adică conducerii Federației, mai ales pentru Burleanu.

RB: Bine, dar lui Burleanu, dacă nu îl aducea pe Lucescu, i s-ar fi reproșat că nu l-a mai adus. Nu știu dacă asta e marea problemă la el. Ce i-ar fi zis lumea dacă, de exemplu, venea un altul și nici ăla nu califica naționala? I s-ar fi spus: "Bă, era Lucescu în viață, trăia și nu l-ai adus!".

LB: Fiind un om inteligent, l-a adus pe cel cu care eventual să nu aibă critici. "Dacă nici Lucescu, atunci eu ce pot să vă fac mai mult?".

AF: Din punctul de vedere al Federației, a fost o mutare foarte bună. Dacă ieșea și se califica, bine. Dacă nu...

RB: Ei bine, noi câștigăm o grupă de Liga Națiunilor, e adevărat, Grupa C, cu toate meciurile câștigate, inclusiv două cu Kosovo.

AF: Bine, unul la masa verde.

RB: Acolo e o campanie reușită a lui Lucescu, el face carton plein, cum spune francezul. După aia ratează, calificarea directă e aproape imposibilă.

LB: Eu așa cred, că astăzi echipa națională a României este capabilă ca la un anumit nivel să facă orice rezultate.

Ladislau Bölöni: "Noi, ardelenii, mestecăm bine vinul înainte de a-l înghiți"

AF: Avem mandat din partea domnului Burleanu, semnați contractul acum?

LB: Să văd mandatul!

AF: Suma o negociem ulterior, semnați?

LB: Sunați-l! Eu sunt un om, un ardelean, și ardelenii prima oară mai analizează. Când bem, așa spunem noi, o gură de vin, o mestecăm bine înainte să o înghițim. Și nu de mult, chiar în film, asta mi-a dat ideea, era o perioadă dificilă și delicată pentru mine, când eram deja în contact cu Sporting, aveam meciuri deosebit de dificile, grele, speciale, trebuia să joc împotriva Ungariei, cu Italia nu mai contează, era mult mai important să câștigi împotriva Ungariei sau a Lituaniei. Italienii erau deja calificați, nu erau adversarii noștri, nu erau adversarii nimănui în perioada respectivă. Bine, asta spun acum, sigur că atunci alta era discuția, dar dacă judeci la rece și te calmezi trebuie să recunoști anumite febleți pe care le aveam. Aveam atunci o presiune deosebit de mare din partea lui Vadim Tudor, un atac dur și urât din partea dânsului, aveam probleme după acest scandal și cu alții.

RB: Deci pe Vadim Tudor, totuși, îl mai citeați.

LB: Nu, mi se relata. Venea nea Imi și spunea: "Uite care este poziția dânsului". Nu l-am apreciat niciodată, trebuie să recunosc. Am greșit sau nu am greșit, asta nu are importanță, poate avea importanță, dar eu consider că nu. Nu l-am apreciat niciodată pe Vadim Tudor, inclusiv când era lângă Steaua și călătorea cu noi și trebuia să aducem niște casete mai delicate ca nu cumva el să fie oprit cu aceste casete mai delicate la vamă și așa mai departe. Deci îl cunoșteam foarte bine, însă nu-l apreciam.

AF: Bine, el înainte de '89 nu avea critică din asta șovină, nu știu cum să o numesc.

LB: Da, ulterior. Chiar dacă era stelist, asta nu înseamnă că îl apreciam. Deloc!

RB: Se pricepea la fotbal sau era un diletant?

LB: Nu discutam cu el.

AF: Nu știu, măcar o discuție, în avion, așa poate?

LB: Nu-mi plăcea!

Ladislau Bölöni: "Vadim scria rapoarte la Securitate!"

Florea: Nu vă plăcea omul, pur și simplu.

LB: Nu-mi plăcea. Știam că el scrie rapoarte sau "romanele" pentru ei, mă rog, nu era tipul meu de om pe care să-l simpatizez.

AF: A fost unul dintre oamenii al căror nume l-ați găsit în dosarul celebru de la Securitate? Poate și de asta nu îl iubiți?

LB: Cred că da.

AF: O să citim mai multe în carte, ca să vorbim și despre carte.

LB: Deci nu îmi plăcea de dânsul, aici am rămas, și era o perioadă deosebit de dificilă pentru mine înaintea meciului cu Ungaria. În viața mea nu m-am pregătit pentru niciun meci așa de precis, așa de bine, așa de detaliat, ca pentru meciul cu Ungaria!

RB: Probabil că și cunoșteați bine naționala maghiară.

LB: Obiectivul meu principal era ca ai mei să fie...

AF: Vorbiți despre partida din 2001, ca să știe lumea.

LB: Da, câștigat cu 2-0. Trebuia să fiu sigur că băieții nu au nicio reținere pentru că, vezi Doamne!, eu sunt maghiar. Și eu știu exact ce i-am spus antrenorului secund, ce să spună el, ca să nu se audă greșit din gura mea. Ce să spună el în ședința de dinainte de meci: "Vava vrea să vă spună ceva". Eu am rămas acolo, știam ce i-am spus și știam de ce spun. Aveam plan exact pentru Miriuță, care era să joace pentru Ungaria.

AF: A și jucat, parcă.

LB: Nu, nu a jucat.

AF: Nu, atunci nu a jucat, dar el a jucat pentru naționala maghiară.

LB: Da, a jucat câteva meciuri, dar știam prin ce metode o să-i pun în dificultate și știam de ce vorbesc. Pentru că am făcut absolut tot ce era în puterea mea fizică și intelectuală ca să ducă acest meci acolo unde l-am dus.

AF: Știu că în săptămâna premergătoare ați dormit numai două-trei ore în fiecare noapte.

LB: Și aveam niște telefoane care ajungeau la maică-mea, amenințări de genul "copilul tău nu o să se întoarcă acasă!", maică-mea plângea, până la urmă a terminat la spital. Deci o perioadă...

RB: Telefoanele de amenințare de unde veneau, din Ungaria?

LB: Nu. O să vină și de acolo. Veneau din România.

AF: Veneau din România, atâțați probabil de discursul...

LB: Inclusiv când ies pe stadion, trebuia să traversez peluza, ce se urlă, ce se țipă către mine în momentul respectiv... Îmi venea să... Pe stadionul meu, pe care îl iubeam și îl iubesc, Ghencea, era ceva...

AF: Dar este adevărat, și asta e impresia mea, că ați dorit victoria cu Ungaria, dincolo de a răspunde tuturor celor care vă criticau, pentru că știați că veți pleca la Sporting, să plecați cu capul sus atunci?

LB: Asta este puțin mai târziu. Atunci nu aveam nicio altă motivație decât treaba asta să câștig, să demonstrez că un maghiar, și eu cred că un bun maghiar, poate să fie un foarte corect cetățean român. Ăsta era obiectivul meu: "Tăceți din gură, mama voastră, pentru că eu am fost lăsat afară din echipa națională pentru același lucru de către un alt tâmpit, nu antrenor, antrenorul a fost poate un pic mai fricos, dar de un politician tâmpit!".

AF: Vorbiți de anii '80-'81... În '81 ați prins o singură selecție, ați pierdut niște selecții, e adevărat.

LB: Nu îmi amintesc anii, știu că a fost atunci când am picat cu Ungaria în aceeași grupă.

AF: Da, când am fost în grupă cu Ungaria pentru calificările pentru Mondialul din '82.

RB: E vorba de campania aia când eram cu Anglia.

AF: Aveți un singur meci, luat de Lucescu în toamna lui '81, cu Elveția. În rest, n-ați jucat în campania aia deloc, că se temeau că o să vindeți meciurile pentru Ungaria...

RB: Apropo, oe vremea respectivă urmăreați rezultatele naționalei Ungariei? Erați suporterul ei? Dincolo de latura profesională.

LB: Trebuia să urmăresc. Nu, suporter nu. Nici nu puteam să călătoresc, nu aveam timp fizic să călătoresc.

AF: Nici dumneavoastră nu aveați voie să mergeți la Budapesta?

LB: Nu voie, timp nu aveam. Credeți-mă că timp nu aveam.

CV Ladislau Bölöni
# S-a născut pe 11 martie 1953, la Tg. Mureș
# Junioratul l-a făcut la Chimica Târnăveni
# Înălțime / greutate: 1,76m / 72kg
# Post preferat: mijlocaș central; a mai evoluat ca mijlocaș ofensiv sau defensiv
# Ca senior, a fost legitimat la: Chimica Târnăveni (1968-1970), ASA Tg. Mureș (1970-1984), Steaua București (iulie 1984 - decembrie 1987), Racing Jet Bruxelles (ianuarie 1988 - decembrie 1988), US Créteil (ianuarie 1989 - iunie 1989), US Orléans (iulie 1989 - iunie 1992), AS Nancy "B" (iulie 1992 - decembrie 1992)
# Meciuri / goluri în Divizia A: 484 / 86
# Meciuri / goluri în cupele europene: 21 / 3
# Selecții / goluri la naționala de seniori: 102 / 23
# În 1984, a participat la turneul final al Europeanului din Franța, evoluând în toate cele 3 partide: 1-1 cu Spania (a marcat golul egalării), 1-2 cu FRG, 0-1 cu Portugalia
# De două ori, în 1977 și în 1983, a fost declarat "Fotbalistul anului" în România; în ambele situații, el a reușit această performanță ca jucător al celor de la ASA Tg. Mureș
# Ca antrenor, a pregătit formațiile: AS Nancy (iulie 1994 - iunie 2000), România (iulie 2000 - iunie 2001), Sporting Lisabona (iulie 2001 - iunie 2003), Rennes (iulie 2003 - iunie 2006), AS Monaco (iulie 2006 - octombrie 2006), Al-Jazira (iulie 2007 - iunie 2008), Standard Liège (iulie 2008 - februarie 2010), Al-Wahda (iunie 2010 - septembrie 2010), Lens (ianuarie 2011 - iunie 2011), PAOK Salonic (iulie 2011 - iunie 2012), Al-Khor SC (iulie 2012 - iunie 2015), Al-Ittihad (iulie 2015 - noiembrie 2015), Royal Antwerp (iulie 2017 - iunie 2020), KAA Gent (august 2020 - septembrie 2020), Panathinaikos (octombrie 2020 - mai 2021), FC Metz (iunie 2022 - iulie 2024)

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.