special Povestea lui Josef Posipal, primul fotbalist cu origini românești încoronat drept campion mondial

Victorii mari au fost destule în istoria fotbalului românesc, dar a existat un singur fotbalist român care a cunoscut gustul triumfului în Cupa Mondială. Iar asta se întâmpla în 1954, în urmă cu 70 de ani. Aşadar, astăzi punem în lumină povestea lui Josef Posipal, român câştigător al Campionatului Mondial alături de reprezentativa Germaniei de Vest.

Te întrebi cum a ajuns Josef Posipal primul român campion mondial, nu-i așa? Ei bine, povestea lui Josef a început pe 20 iunie a anului 1927, la Lugoj (Timiș). Tatăl, Peter, lucra la o brutărie din oraş, cetăţean român cu origini germane, iar mama, Anna Hillier, era unguroaică la origini, născută în comuna Darova din Timişoara.

Lăcătuș la oțelărie

Practic, membrii familiei micuţului Josef erau şvabi, germani din spaţiul bănăţean. În copilărie, ”Jupp”, aşa cum era alintat de apropiaţi, practicase diferite sporturi cum ar fi nataţie, tenis de masă sau handbal, iar pe timpul iernii, când temperaturile cu minus nu îi mai permiteau să-şi desfăşoare diversele activităţi sportive, practica patinajul şi schiul.

Rămăsese orfan de tată încă din adolescenţă, iar până în 1942 Josef a urmat cursurile liceului german din Lugoj. Un an mai târziu, viaţa avea să i se schimbe pentru totdeauna. La vârsta de 16 ani, el decide să emigreze în Republica Federală Germania, la fel ca şi alţi bănăţeni cu origini şvabe, şi ajunge să înveţe meseria de lăcătuş la o oţelărie din Hanovra.

A lucrat apoi într-o fabrică de armament, ca mecanic pentru produs gloanţe. Această experienţă a lucrului cu gloanţele avea să-l urmărească toată viaţă pe Josef, date fiind şi evenimentele tragice petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaţii germani cădeau sub ploile de gloanţe de Kalașnikov.

Sfatul mamei: ”Nu te întoarce în România, că te trimit bolșevicii în lagăr!”

În 1945, după terminarea războiului, mama lui Josef, Anna Maria, îi trimite o scrisoare de acasă, din Lugoj, prin care îi cere să rămână în Germania deoarece şvabii din România vor fi deportaţi în taberele de muncă din Uniunea Sovietică!

Fiul meu, nu intra înapoi în ţară! Cei care au colaborat cu germanii vor fi deportaţi în URSS. Nu vreau să te văd murind în lagărele bolşevice Anna Maria Posipal

În timpul petrecut dincolo de graniţele ţării, Posipal îşi începuse (1943) cariera fotbalistică la nivel de juniori pentru echipa fabricii de armament, numită TSV Badenstedt, apoi face trecerea spre Blau-Weiß Wölpinghausen, pentru ca în cele din urmă, în 1946, să ajungă la SV Linden 07, alături de care avea să câştige campionatul naţional de juniori Oberliga Nord.

După mai multe serii de reclamaţii întocmite de către cei de la Hannover, clubul SV Linden a fost scos din prima ligă germană, făcându-se astfel loc pentru cei de la Hannover. Pentru a putea juca în Germania, Josef şi-a adoptat pseudonimul ”Berwanger”.

Întâi Hanovra, apoi Hamburg

Pe când avea doar 19 ani semnează primul contract de jucător profesionist, fiind legitimat de clubul Arminia Hanovra, marea rivală a celor de la Hanovra 96 din acele vremuri. Poposeşte trei ani în Hanovra, pentru ca în 1949 să ajungă la Hamburger SV.

Nu i-a luat mult să se integreze la Hamburg, iar în stagiunea 1949-1950 bifează toate cele 30 de partide disputate în cadrul campionatului Oberliga Nord, pe care de altfel echipa sa l-a şi câştigat, la nouă puncte distanţă de St. Pauli.

De-a lungul acelui sezon, ”Jupp” a fost folosit pe postul de apărător dreapta, asta deşi tehnicianul Georg Knöpfle îl adusese iniţial pentru postul de atacant. Aptitudinile defensive ireproşabile l-au făcut însă pe Posipal să-şi câştige locul de titular în postura de fundaş lateral.

Polivalent în defensivă

În vara lui 1950, selecţionerul Germaniei de Vest, Sepp Herberger, doreşte să îi ofere lui Josep o scrisoare prin care îl invită să evolueze pentru echipa naţională la primul meci oficial disputat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, însă ulterior oficialii federaţiei au constatat faptul că Posipal avea doar cetăţenie română, nu şi cea germană, nefiind astfel eligibil pentru convocare!

Un an mai târziu în 1951, Josef îşi obţine cetăţenia germană şi debutează pentru prima reprezentativă a RFG într-un amical contra Turciei, pierdut cu scorul de 2-1. Fotbalist polivalent, ”Jupp” a fost folosit fundaş central la națională, devenind unul dintre cei mai valoroși stoperi din lume.

La nivel de echipă de club, Hamburger era imbatabilă. La propriu. Ea a câştigat opt titluri de campioană a Germaniei în perioada 1950-1958, cu Posipal în componenţă drept stâlpul central al apărării. Evoluţiile foarte bune de la formația de club aveau să-i schimbe cariera de jucător în mod radical.

În octombrie 1953, el este invitat să reprezinte selecționata Europei pe Wembley într-un amical împotriva Angliei, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de existenţă a Federaţiei Engleze de Fotbal. Europa, cu Posipal fundaș dreapta, şi reprezentativa Angliei şi-au dat mâna după un 4-4 de poveste.

Şi mai de poveste a fost finala Cupei Mondiale ce avea să aibă loc la un an distanţă, între Germania de Vest şi Ungaria, finală considerată de mulţi fiind una dintre cele mai crâncene din istoria sportului rege.

Finală de vis cu Ungaria

Cupa Mondială se apropia vertiginos spre ”Țara Cantoanelor”, Elveţia. Josef a evoluat în toate cele trei partide din faza grupelor, însă Herbeger nu s-a putut baza pe el în meciul din faza sferturilor de finală din cauza unei accidentări.

În cele din urmă, el a revenit la timp pentru jocul din semifinale contra Austriei, unde a evoluat ca fundaş dreapta, fiind înlocuit în zonă centrală de Fritz Laband. Germania de Vest se impunea cu un neverosimil 6-1 contra Austriei, astfel că finala urma să fie disputată contra Ungariei lui Ferenc Puskas.

Maghiarii deschiseseră scorul în ultimul act al competiţiei prin Ferenc Puskas în minutul 6, pentru ca două minute mai târziu să îşi majoreze avantajul prin Zoltan Czibor. Nici nu trecuseră două minute de la al doilea gol al maghiarilor şi Max Morlock reduce din diferenţă, pentru ca în minutul 18, Helmuth Rahn să egaleze la doi.

Cu Posipal în rol de fundaş dreapta, maghiarii au atacat poarta germanilor pentru aproape toată durata reprizei secunde, până în minutul 80, când acelaşi Helmuth Rahn marca golul victoriei şi o încorona pe Germania de Vest noua campioană mondială la fotbal.

La 18 mai 1958, el dispută meciul cu numărul 250 şi totodată ultimul din cariera de jucător profesionist pentru Hamburg în finala Cupei Germaniei, împotriva celor de la Schalke. Hamburger SV avea să piardă acea finală cu scorul 3-0.

Înfrângerea a fost atât de dureroasă pentru Posipal, încât el decide să se retragă la doar 30 de ani. Cu lacrimi în ochi, şi-a luat rămas bun de la proprii suporteri, iar conducerea clubului l-a onorat cu cea mai înaltă distincţie, ”Inelul de aur pentru onoare”.

La data de 21 februarie 1997, Josef Posipal se stinge în camera de terapie intensivă a Spitalului Universitar din Eppendorf, din cauza unei insuficienţe cardiace.

El va rămâne pentru totdeauna în memoria microbiştilor de rând ca fiind primul fotbalist român ce a avut onoarea de a ridica deasupra capului măreţul trofeu, cel al Cupei Mondiale, eveniment produs în urmă cu 70 de ani.

Josef a fost un model de corectitudine şi calităţi umane dincolo de limite. Un om unic, bun la suflet, un lider, ca un părinte pentru tinerii jucători ai lui Hamburger SV Uwe Seeler, glorie Hamburger SV

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google