exclusiv Problema majoră a juniorilor români: de ce ajung să aibă mari carențe în joc chiar și la maturitate. Antrenorul coordonator al Academiei Rapid: “Se învață cu un ritm prea lent”

Potrivit lui Dumitrache, din cauza acestei dorințe, foarte mulți jucători talentați se pierd pe drum, iar cei care ajung să evolueze la nivelul primelor două ligi au cu mari carențe tehnico-tactice.

Ion Dumitrache este de părere că jocul foarte static al jucătorilor români, indiferent de vârstă, reprezintă o mare problemă, deoarece copiii efectuează ceea ce în termeni de specialitate se numește antrenament analitic, în care aceștia driblează jaloane sau conuri și trag la poartă fără a avea parte de adversitatea pe care ar întâlni-o în timpul unei partide.

Copiii ar trebui puși în situația de a face situații efective de joc și la antrenamente ar trebui să susțină același ritm ca într-o partidă, susține Dumitrache.

El face parte din prima generație de antrenori din România care a absolvit Licența UEFA B Juniori, o specializare unică, dedicată exclusiv lucrului cu grupele de vârstă mici. Programul a fost gândit inițial pentru coordonatorii academiilor din primele 24 de cluburi din țară, iar acum a fost extins și pentru restul academiilor care apar în ierarhia anuală a centrelor de copii și juniori a FRF.

Pentru a se pune la punct cu cele mai noi tendințe din fotbalul european, Dumitrache a vizitat peste 30 de academii din Europa, printre care Crystal Palace, Vejle BK, Villarreal, Dinamo Zagreb, Red Bull Salzburg, Academia Puskas Ungaria, Copenhaga, Malmo, Augsburg, Partizan Belgrad, Steaua Roșie Belgrad, Vojvodina Novi Sad sau Debrecen.

Ion Dumitrache: ”Ar trebui să mergem pe descoperirea ghidată”

Specialistul belgian Joost Desender a declarat într-un interviu acordat iAMsport.ro, că diferența dintre jucătorul român și cel străin nu este făcută de nivelul tehnic, ci de faptul că nu a fost obișnuit de la o vârstă fragedă să gândească și să ia decizii sub presiune.

Ion Dumitrache susține că fotbalul bazat pe indicații permanente și rezultate rapide ar trebui să dispară din România, iar accentul să cadă pe ”descoperirea ghidată”, pe întrebări puse copiilor, pe situații reale de joc și pe dezvoltarea inteligenței fotbalistice, nu pe execuții mecanice sau scheme impuse de pe margine.

În interviul acordat pentru iAMsport.ro, Ion Dumitrache explică de ce rezultatele nu contează la categoriile U9-U14, ci dezvoltarea individuală a jucătorilor este mai importantă, de ce fotbaliștii sunt rotiți pe mai multe posturi, cum arată sistemul de individualizare implementat la Rapid, ce poate învăța România din modelul belgian și de ce adevărata performanță începe abia atunci când copilul e lăsat să gândească singur pe teren, nu să joace ”ca pe PlayStation”, din indicațiile antrenorului sau ale părinților.

Ion Dumitrache: ”Belgienii au luat o decizie radicală în 2000, iar acum se văd rezultatele”

Din câte știu, sunteți primul antrenor din România deținător al Licenței UEFA A destinată juniorilor.

E o licență UEFA B juniori. E prima licență care s-a făcut în România. Am fost prima promoție. Federația și-a dorit ca toți coordonatorii din primele 24 de academii din țară să beneficieze de specializare pe partea de coordonare U10-U14.

Am luat cu toții parte la cinci module de licență UEFA B junior, e o licență strict specializată pe această categorie de vârstă. Au fost niște lucruri foarte bune care ni s-au predat. Au mai fost coordonatori de la cele mai bune academii din țară, vorbim de Farul, Craiova, FCSB, U Cluj, Csikszereda și așa mai departe.

Ați avut o vizită de la un specialist din Belgia, care a fost adus de FRF. Cum ați văzut antrenamentul domnului din Belgia.

Noi am fost gazda, chiar grupa mea, 2015, a fost gazda pe care s-au făcut diferite exerciții. Mă bucur să avem parte de astfel de lucruri, mă bucur că federația a apelat la noi, știind că avem condiții foarte bune pe care le putem oferi și copii de calitate care pot să se descurce în astfel de situații.

Sunt lucruri foarte bune care se întâmplă în România la Școala de Antrenori. Am luat și eu parte la astfel de cursuri, unde a fost un domn specialist din Elveția, care a venit cu niște lucruri foarte bune pentru dezvoltarea copiilor și juniorilor. Eu unul sunt fan Belgia și poate sunt subiectiv în situația asta, pentru că oamenii au înțeles de prin anii 2000, când lucrurile arătau foarte rău la ei și au trebuit să dezvolte juniori. Drept dovadă, din acei ani, au ajuns să facă mare performanță și au atins chiar locul 1 mondial.

În clasamentul FIFA.

Faptul că au ajuns acolo nu e întâmplător. E clar că ceea ce s-a întâmplat în anii 2000, după Campionatul European, oamenii au luat o decizie radicală și au schimbat tot sistemul. Ne ajută foarte mult, pentru că la această licență B a venit acest domn de la Clube Brugge, care am înțeles că este specializat foarte mult pe partea de motricitate, iar la licența A Elite, a venit un specialist de la federația belgiană.

Antrenamentele prezentate sunt diferite față de cele care se fac în România?

Oamenii au venit și ne-au arătat niște lucruri pe care și noi le facem și în România se întâmplă lucrurile astea. Spre exemplu, noi aplicăm metoda descoperirii ghidate, care implică aceste lucruri explicate de ei, să punem foarte multe întrebări copiilor, să îi oprim în tot felul de situații, să îi întrebăm ce soluții ar fi găsit, nu să le dăm noi soluția și să le spunem ce să facă, precum niște roboței.

Dumitrache: ”În România nu se antrenează global, doar analitic”

Pe lângă asta au punctat foarte multe detalii, care acelea fac diferența. Spre exemplu, unul din punctele din seara asta a fost ce se întâmplă după dribling, dacă apare sau nu accelerarea. Ăsta este un lucru foarte important, e un punct cheie pe care ei îl folosesc la fiecare lucru, fie că e motric, fie că e tactic, fie că e tehnic. Au puncte cheie la fiecare dintre aceste lucruri.

Vedem în fotbalul juvenil că jucătorii sunt foarte statici, foarte puține echipe au un joc combinativ, un joc în viteză. Practic, copiii nu știu ce să facă și atunci intervine antrenorul de pe margine și joacă precum pe PlayStation.

Din păcate se întâmplă asta la copii și juniori, în primul rând pentru că se doresc rezultate rapide și uită de proces. Eu văd două probleme în treaba asta:

1. Partea de antrenament, care ar trebui să fie foarte mult antrenament global, unde copiii ar trebui puși în situația de a face lucruri și atunci poți să te joci cu reguli și tot felul de lucruri care să-i oblige să se miște.
2. Iar pe partea de viteză a jocului, la fel, vine tot din lucrul ăsta pe care încă îl avem deficitar în România, de foarte mare procentaj de lucru analitic, driblăm conuri, driblăm copete, tragem la poartă fără presiune, fără adversitate, iar copiii se învață cu astfel de ritm încă de când sunt mici.

În schimb, dacă noi schimbăm de la antrenament, de la cei mai mici copii, avem grijă la distanțele pe care le folosim, avem grijă să facem cât mai multe situații de joc, cât mai multe dueluri, ei vor învăța că partea asta de mișcare trebuie făcută în orice situație, în orice moment al jocului, fază defensivă și tranziții și se vor învăța cu ele, dar toate făcute pentru nivelul fiecărui copil, prin joacă la cei mici și apoi să adăugăm lucruri ușor-ușor. De aici văd eu o problemă, partea asta pe care o avem în antrenament încă înrădăcinat din fotbalul din spate, care nu e rău, asta îți dezvoltă o tehnică foarte bună, dar aia trebuie pusă în partea de individualizare înainte de antrenament.

Și cum faceți asta?

Noi aici am creat un sistem în care antrenamentul durează două ore, în loc de o oră jumate, tocmai în ideea în care în jumătatea de oră dinainte apare individualizare atât motrică, cât și tehnică. Restul antrenamentului de o oră și jumătate e antrenor global, în care facem cu ei numai situații, numai jocuri sub orice formă.

Ion Dumitrache: ”Cred că în cinci ani vom vedea jucători pregătiți după noile metodologii”

Când credeți că fotbalul românesc va putea produce jucători pe care să-i promoveze din propriile academii și să nu mai aducă jucători din afară, gratis de preferat, care să rupă și norii.

Eu activez de 11 ani ca antrenor, dar în ultimii 11 ani am văzut foarte multe schimbări. Eu, personal, am patru licențe pe care le-am parcurs. Sistemul ăsta care s-a implementat acum, cu antrenori ce ne vin din Elveția și din Belgia să ne ajute în direcția asta, cred că în următorii cinci ani vor apărea niște lucruri pe baza acestor module pe care noi le studiem la federație, iar antrenorii merg în teritoriu și le pun în aplicare. Având și o selecție bună în rândul cluburilor bune, Rapid, Farul, FCSB, U Cluj și așa mai departe, care au un nivel ridicat, își permit să aibă și o selecție bună a copiilor, pentru că nu-i oprești pe toți în orice situație, s-ar putea să ne trezim că niște copii care au acum 10 ani, 11 ani, 12 ani și ai timp să lucrezi cu el până la vârsta când apare partea asta de promovare la prima echipă, să ne trezim cu beneficiul acestor cursuri de licență, care au început de cel puțin trei-patru ani.

Cât de importante sunt rezultatele pentru clubul Rapid la nivel de copii și juniori? Nu vorbim de elitele de la U15 în sus, ci pentru cei de la U9.

Pentru mine, de la U10 la U14, sectorul pe care îl coordonez, deloc. Pentru mine, un meci în weekend înseamnă să merg cu niște copii la o categorie de vârstă, pentru că noi îi împărțim: jucăm la un an mai mare sau rămânem pe anul nostru, în care meciul să fie echilibrat. Caut chestia asta, în care poate vorbesc cu antrenorul advers sau am grijă cum îmi fac lotul, astfel încât meciul ăla chiar să fie echilibrat.

Nu ne dorim scoruri mari, nu ne dorim să văd cum e pe la Interliga asta creată, scoruri mari, în care noi trebuie să facem ceva. În weekend am avut un meci în care am jucat pe două terenuri în paralel, fără arbitru, fără să stăm cu presiune pe ei. Important e să înțelegem că la vârsta asta rezultatul nu e important, ci dezvoltarea individului, să îi punem în cat mai multe situații dificile, în cât mai multe situații în care să intre în tot felul de limitări, ca să se dezvolte. Să le schimbăm postul, să le schimbăm inclusiv sistemul, deși nu e corect să spunem asta, cu doi, trei pe spate, ca să învețe să se miște. Partea asta structurală să nu conteze atât de mult, ci partea funcțională, ei să se miște, să vină să ceară mingea în tot felul de situații, să nu rămână într-un format clar și clasic ca la seniori, să vedem linii.

”Ne dorim să creăm jucători inteligenți”

E importantă mult mai mult faza ofensivă la vârsta asta, ei să înțeleagă din punct de vedere ofensiv. E important să facă tranziția când se pierde sau se câștigă mingea, pentru că asta va face diferența în următorii ani. Vedeți fotbalul mare cât de rapid e și pentru noi e important să fie buni în duelurile unu la unu atât ofensiv, cât și defensiv. Pentru noi strict asta se lucrează: dueluri unu la unu raportat la ce se întâmplă mai departe.

În esență nu dezvoltați jucătorul clasic, adică fiecare pe postul lui.

Clar nu. Ne dorim să creăm jucători inteligenți, rapizi, capabili să se adapteze în orice situație, capabili să joace cât mai multe posturi, capabili că atunci când îl va chema la echipa mare, să poată să se adapteze indiferent de rol și de post, să fie capabili să joace cu ambele picioare, pentru că are o tehnică bună dezvoltată de la copii și juniori. Să fie capabil să ia decizii bune în mai multe compartimente, să se miște, să ceară mingea, să aibă personalitate, pentru că asta face diferența. Nu o să-l ia nimeni că a fost într-o echipă care a câștigat, ci o să-l ia că e un jucător curajos.

Merg destul de des afară și mi s-a și demonstrat că joc de la egal la egal cu echipele lor, iar jucătorii noștri sunt la același nivel cu ai lor, cel puțin. Singura diferență se va face mai târziu.

De ce?

Nu știm, de fapt știm, evident. Sunt multe lucruri. Eu m-aș gândi că pe lângă selecție și tot ce înseamnă dezvoltarea lor e și partea de pregătire. Trebuie să avem foarte mare grijă la aceste detalii pe care le punctăm de la vârste mici, să se continue până la echipa mare și să nu ne intereseze atât de mult rezultatele. Cred că ei punctează mai mult pe dezvoltarea individului și cât mai puțin pe rezultat.

Se întâmplă și la noi de când câțiva dintre colegii noștri s-au dus la cursurile de licență pentru UEFA A Elite și au lucrat cu domnul din Belgia. De câțiva ani a apărut dezvoltarea individului. Au apărut antrenamente în plus pentru dezvoltarea individului, îi cheamă dimneața și se antrenează în plus fizic, tehnic, mult mai mult pe individ plus sunt antrenamentele de seară legate de individ și compartiment mic, adică lucrează pe grupuri foarte mici și încearcă să-i dezvolte individual cât mai mult, pentru că înțeleg că doar partea asta de individualizare îi va dezvolta mai târziu.

Dumitrache: ”Un jucător trebuie să încerce mai multe poziții, pentru a fi pregătit și să-și dezvolte toți mușchii”

Fotbalul e în continuă evoluție, dar când începeți specializarea lui pe o anumită poziție?

Foarte important e că există post, fundaș dreapta, atacant, există rol, ai rolul de a pleca în spatele jucătorului sau de a veni între linii și există funcție, o chestie care ți se dă personal în cadrul unui joc. Poți să ai postul de atacant, dar să fii nouar ca Harry Kane, să aștepți mingea și să o bagi în poartă sau poți să fii Llorente care devia cu capul, dar poți să fii și Kun Aguero, care vine între linii să își ia mingi foarte multe sau un Benzema care juca pe un rol total diferit.

Pe lângă asta, discutăm de dezvoltare multilaterală a lor și cred că un post anume nu ar trebui să i se definitiveze decât de la U16, U17 în sus, când e clar că trebuie să se specializeze. Pentru mine, trebuie să joace minimum 2-3 posturi până la U14.

Belgienii puneau atacanții inclusiv portari, iar pe portari îi puneau fundași. De la 11-12 ani să poți să joci trei posturi în cel puțin două compartimente, iar mai târziu să rămâi la două. E foarte important să facă lucrurile astea, pentru că li se dezvoltă un anumit tip de mușchi. De exemplu, dacă ar sta doar stânga și ar face schimbarea de direcție doar pe piciorul stâng, rolul ăsta poate să-i dăuneze mai târziu dacă nu îl pui și în dreapta să facă aceeași schimbare de direcție. Va rămâne un jucător care se dezvoltă precum Nadal, care avea mâna stângă mult mai dezvoltată decât dreapta. Mai mult decât atât e și diferența de presiune, ai presiune din mai puține direcții decât dacă ești un jucător care are presiune 360, dacă e mijlocaș central.

Ion Dumitrache, antrenor coordonator Academia de Fotbal Rapid: ”Sunt prea multe turnee foarte slabe. Nivelul e foarte scăzut”

Cum îi calmați pe părinții care știu că jucătorii lor nu vor ajunge fotbaliști profesioniști și își doresc o medalie acasă, un trofeu cu care să se laude.

Din păcate, trofeele astea, uneori, sunt ok, alteori nu sunt ok. Pe mine ce mă deranjează cel mai tare e că s-au făcut foarte multe turnee care nu sunt clasificate ca nivel. Foarte mulți se bucură că au câștigat un turneu foarte slab. Am văzut și în weekend o groază de părinți care se bucurau că au fost la turneu, au luat o cupă și locul 1. E egal cu zero, atât timp cât nivelul e foarte scăzut.

De foarte multe ori trebuie să ne focusăm pe ce înseamnă dezvoltare. Eu dacă merg cu grupa asta de 2015 la un turneu care nu e de un nivel bun, poate câștig turneul ăla fără să primesc gol. Oare asta înseamnă dezvoltare pentru ai mei? Sub nicio formă.

La noi e foarte simplu, pentru că părinții nu sunt primiți la antrenament, iar la meciuri au niște reguli foarte clare în care nu au voie să dea indicații, să țipe, să urle, să se ia de arbitri sau ceilalți părinți, pentru că e simplu, dacă cineva calcă pe bec, îl dăm afară. Avem atâția copii cu care îi putem înlocui.

Pe lângă asta, avem ședință la cel puțin șase luni și le arătăm ce ne dorim în acel an. Mai mult de atât, noi suntem propriile exemple în care eu, ca antrenor, încerc să fiu cât mai liniștit, să nu urlu, să nu îi cert, să nu pun presiune, să îi las să se bucure. Omul ăla dacă vede că eu sunt un exemplu, nu are cum să țipe peste mine, când vede că eu stau liniștit.

Cum vedeți puzderia asta de turnee de fotbal destinată copiilor?

Mi-aș dori ca federația să clasifice turneele. Să înțeleagă că sunt turnee pentru Grassroots, pentru cei care vin pentru mișcare, sunt turnee pentru cei care sunt foarte buni, unde te poți întâlni Rapid cu U Cluj, CSA, FCSB sau cu Farul, faci un turneu foarte bun și toată lumea are de câștigat. Poți juca în paralel pe două terenuri și copiii ăia se dezvoltă că joacă cu adversari de valoarea lor, dar depinde ce îți dorești.

Foarte mulți, din păcate, pentru a oferi o încredere că acolo se întâmplă ceva, merg la astfel de turnee slăbuțe, câștigă, iar părinții sunt fericiți că au câștigat și sunt cei mai buni. Din păcate, nu. Noi avem o regulă clară: mergi la turnee, toți copiii trebuie să joace obligatoriu și toți trebuie să joace minimum 40% din timp, iar dacă nu se întâmplă asta, avem o discuție cu antrenorii.

La portari, încercăm să schimbăm în fiecare repriză, să joace de la o echipă la alta, pentru că ei pot juca la două echipe și încercăm să înțeleagă toată lumea că nu mergem la un turneu ca să ne întoarcem cu medalia, iar jumătate din copii nu au jucat sau câțiva dintre ei au jucat un singur post și nu au înțeles nimic, pentru că au dat minge lungă în față și ne-am dorit să câștige cu orice preț și nu ne-am ales cu nimic. Când mergi unde sunt echipe de nivelul tău, mergi să pui în aplicare ce ai învățat la antrenament și ăsta e cel mai important lucru.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.