exclusiv Reghecampf vs Ștucan. Interviu rar: ”Stai tu acolo că, dacă se lovește autocarul, mori tu primul. Eu mai am o șansă”

În 2015, Laurențiu Reghecampf și autorul acestui interviu se întâlneau o dată la câteva luni pe holurile tribunalului. Antrenorul îl dăduse în judecată pe jurnalist pentru defăimare, cerându-i daune de 500.000 de euro. Nouă ani și un proces pierdut mai târziu, Reghecampf s-a reîntâlnit cu “inculpatul” în studioul podcastului iAMȘtucan.

Albit complet la 49 de ani, dar relaxat, antrenorul aflat în așteptarea următorului contract a acceptat să discute despre subiectele controversate care au făcut cândva subiectul procesului de calomnie.

Ce faci, Laurențiu? Acum câțiva ani ne vedeam în tribunal, într-un proces pe care mi l-ai intentat. Acum, iată-ne față în față la interviul ăsta.
Sunt bine. Am promis că vin, am venit. Sunt bucuros că ne-am întâlnit în studioul ProTV și am clarificat foarte multe lucruri. Noi ne știam din auzite, nu ne-am cunoscut niciodată personal.

Ne întâlniserăm în studio la Dolce. Erai antrenor la Buftea…
Nu-mi aduc aminte.

Țin minte cu ce erai îmbrăcat…
Da?! (Râde în hohote) De ce râzi? Eram haios?! (n.r. - face aluzie la stilul vestimentar extravagant adoptat pe vremea când era căsătorit cu Anamaria Prodan)

Nu, erai decent îmbrăcat. Ulterior ai devenit un pic mai extravagant.
(Râde) Așa e.

Blocat de procesul cu Craiova lui Rotaru

Cum ești în momentul ăsta? Ai stat toată vara…
Mi-a prins foarte bine vara asta. E prima dată în ultimii 5-6 ani când am avut parte de un concediu mai lung. Am ocazia să semnez cu mai multe echipe, dar am refuzat.

Din țară?
Din România, nu, pentru că am procesul cu Universitatea Craiova și aștept să se termine. Sunt niște pași pe care-i vom face împreună cu avocatul meu.

Care e problema acolo? Uite, sunt niște informații venite dinspre fosta soție…Dacă o să o invoc în discuție e pentru că e femeia care ți-a influențat cariera.
Îți spun de la început că de morți numai de bine.

Informațiile erau că aveai niște datorii personale la Rotaru.
E simplu. Am semnat la Craiova, după care am primit oferta din Arabia Saudită. Am avut o discuție cu Mihai, el s-a enervat pe moment că s-a văzut în fața faptului împlinit. I-am zis: “Mihai, plec!”. Nu i-am spus niciodată că nu o să-i plătesc banii pentru perioada de o lună petrecută la Craiova. Noi am avut o situație similară, când el m-a îndepărtat de la echipă după ce s-a terminat campionatul și am pierdut Cupa României.

Și atunci nu i-ai cerut niciun ban?
Nu. Aveam o clauză de reziliere de 300.000 de euro din care am mai primit 100.000 și ceva. A fost mult mai puțin decât era în contract. Nici nu contează suma, dar pentru mine a contat faptul că i-am dat posibilitatea să negocieze și să ajungă unde îi convenea lui la momentul respectiv. Eu nici acum nu mă cert cu Mihai. E un om la care țin foarte mult. Încerc să rezolv pe cale amiabilă. El a câștigat procesul la federație. I-am zis: “Mihai, eu nu contest clauza”. Era normal, era un contract și era o clauză dacă eu plecam.

Cât era clauza?
200.000 de euro. În presă au apărut alte sume, dar erau 200.000 de euro pentru mine și 100.000 de euro pentru Bogdan Merișanu, preparatorul fizic. Am plătit cei 100.000 pentru Bogdan. Am văzut că Mihai a declarat că banii i-a plătit Bogdan. Nu! Eu i-am plătit pentru că i-am promis lui Bogdan că o să mă ocup de chestia asta. Primise un ordin de executare pe apartamentul pe care-l avea și a început să-mi spună: “Mister, vă rog frumos! Nu vreau (să-mi execute apartamentul)”. Am plătit 100.000 de euro pentru el.

Cei de la Craiova ajunseseră deja să-i execute apartamentul pentru că nu plătise clauza? Înseamnă că Rotaru e foarte influent dacă face asta atât de repede.
Nu vreau să vorbesc cu răutate, e un lucru legal.

Am auzit de puține cluburi capabile să facă asta…
Exact. Ok, am pierdut pe cale sportivă și nu am voie să antrenez în România până nu plătesc suma respectivă celor de la Craiova. Sau, dacă mă duc la o altă echipă din România, va trebui să plătesc suma respectiva. Ei au profitat de decizia sportivă și s-au dus în civil. Au luat un executor judecătoresc și au pus în aplicare decizia de la FRF. Eu acum mă duc în civil împotriva clubului Craiova și vedem care sunt pașii legali.

Durează…
Da. Până acum și mie mi-au făcut anumite chestii. Mi-au pus sechestru pe casa de la Snagov.

Reghe: “Nu aș antrena niciodată Dinamo și Rapid”

Casa a rămas a ta după divorț?
Da. Majoritatea lucrurilor pe care le avem împreună sunt pe numele meu. Dar nu asta contează. Lucrurile se vor clarifica. Eu nu am zis niciodată că nu o să-i plătesc lui Mihai Rotaru o sumă de bani, dar am vrut să fie omenesc.

Adică vrei să-i plătești doar o parte din clauză…
Nu contează. Să fie o balanță. El nu a vrut. Mi-a zis: “Ok, rămânem prieteni. Deocamdată, noi am câștigat și nu putem face rău clubului, venind și acceptând o sumă mai mică de bani”. Eu i-am propus o sumă să stingem litigiul, a zis că nu.

Litigiul ăsta te blochează în România. Dar ai fi fost tentat să antrenezi în Liga 1?
Nu, sincer, nu! Nici nu m-am gândit. Îmi doresc să merg în străinătate. Dacă ar fi să mă întorc undeva în fotbalul românesc, nu m-aș mai întoarce decât la două echipe.

FCSB și Craiova?
Da, atât.

Dinamo, nu?!
Nu! De ce? Că ești tu dinamovist? (râde) Nu am cum. Istoria mea e legată de Steaua (n.r. FCSB). Uite! Mă cheamă fanii să scandăm “m….”. E o tâmpenie, da, n-am făcut-o niciodată când am antrenat la Steaua sau la Craiova. Dar oamenii ăia de la ei au asta în suflet: “Reghe ne-a bătut!”. I-am bătut pe Rapid cu 1-0 în minutul 90, erau 6.000 de oameni în tribune cu tricouri albe cu o cruce roșie pe ei. Am și eu prieteni printre fanii altor echipe și îmi zic: “Bă, când ne-ai bătut atunci! Ce ne-ai făcut!”. Și atunci ce să caut eu la Dinamo?!

CFR e un club pe care l-aș antrena. Nu aș accepta Rapid și Dinamo pentru că nu mi se pare normal. Nu aș putea niciodată să mă duc la galerie și să-mi spună să zic împotriva FCSB Laurențiu Reghecampf

Afară ce discuții ai?
Aștept începutul lui octombrie. Se vor face mai multe mutări.

Adică niște antrenori care pleacă după două luni de contract.
Așa se întâmplă.

Dar nu ai făcut tu pregătirea, nimic. Sunt antrenori care nu se bagă.
Nu mai sunt lucrurile cum erau înainte. Nu mai sunt mari diferențe. Îți asumi anumite lucruri.

Reghe: “Aș vrea o fetiță, dar fac numai băieți”

Zi-mi cum e viața de proaspăt tată!
Sunt foarte fericit, mă simt foarte bine. Sunt lucruri pe care nu le-am făcut niciodată și acum le fac. Mă trezesc dimineața, am grijă de copii. Mă duc cu ei la plimbare.

Aveți doi băieți…
Landon are patru luni și puțin. Și mai e Liam.

De unde vin numele?
Le-am găsit împreună cu Corina. Mai mult Corina s-a dus în direcția asta, ea a ales. Mie îmi convine că toți copiii mei au nume care încep cu L. Luca, Laurențiu junior, Liam și Landon.

Ce spuneai că faci diferit?
Experimentez lucruri noi pe care probabil nu o să le mai trăiesc. Am și eu 48 de ani. Cu ăștia patru s-a terminat… (râde).

Ești sigur?
Mă gândesc la o fetiță, dar mi-e frică de faptul că nu am eu asta în mine. Fac numai băieți. După ce l-am făcut pe Liam am zis: “Gata, mai facem o fetiță!”. Și s-a născut Landon. Dar acum e greu, e foarte mult de muncă, mai ales când sunt mici.

Ce-ți place mult mult din perioada asta cu ei?
Dimineață mă ocup de cel mic. Merg la plimbare, am o mică fermă unde am niște găini.

Ești ca Beckham…
Nu am copiat pe nimeni. Dar e sănătos să te trezești dimineață și să ai posibilitatea să îți iei un ou proaspăt. Să mănânci carne știind exact ce au mâncat găinile respective. Am avut problema asta în trecut. Cumpăram de la niște doamne și după aia am aflat că animalele lor nu sunt chiar așa de sănătoase. Se folosește foarte mult antibiotic, se folosesc foarte multe lucruri care dau posibilitatea puiul să crească mai repede. Să fie mai vandabil, mai gras.

Și tu credeai de fapt că iei carne bio.
Exact. Până când m-am dus cu câinele la veterinar și am aflat niște chestii pe care nu le știam. Acolo am aflat ce se întâmplă în zona respectivă. Atunci m-am hotărât să-mi cumpăr eu găini, mi-am făcut eu cotețul. Am găini, niște bibilici, am doi iepuri pentru Liam. Merge la fermă, le dă de mâncare, are grijă.

Și de grădinărit?
N-am posibilitatea. Am pomi fructiferi foarte mulți, dar nu.

Reghe: “Am avut un conflict cu Gigi Becali”

În momentul ăsta pare că ai o viață de antrenor retras.
Da, dar am și foarte multe activități. Nu poți rămâne pe loc, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă în fotbalul internațional. Mai ales că în zonele în care eu antrenez sunt foarte multe lucruri care se pun în mișcare, sunt foarte multe lucruri care se schimbă. De la secunzi la preparatori fizici, anumite licențe, anumite cursuri. Am foarte multe site-uri de unde mă informez. Am anumite ore pe zi în care mă ocup cu laptopul în față de tot ce ține de meserie. Trebuie să știi ce jucători au mai venit în zonele respective, ce antrenori sunt.

Unde ai putea antrena? Țările arabe, zona Mării Caspice…
Asia, da. Și în Azerbaidjan se poate, dar mai mult în țările arabe. În Europa nu e ușor să ajungi. Să zicem că poți lua o echipă din liga a doua din Germania. Eu vorbesc germana foarte bine, dar sunt foarte mulți antrenori nemți, foarte mulți foști jucători care intră în circuit. Întotdeauna ei vor avea prioritate, credibilitate, până dau un chix. Trebuie să ai puțină șansă.

Cred că și conexiuni, nu?!
Bineînțeles. Legături am. Am foarte mulți colegi care sunt team-manageri, antrenori…Uite, Rolfes (n.r. - directorul sportiv Simon Rolfes) a ieșit campion cu Leverkusen, am jucat împreună la Alemannia Aachen. Am multe cunoștințe, dar trebuie să fiu realist. Nu e ușor să ajungi într-un fotbal dezvoltat.

Tu ai avut o perioadă de boom ca antrenor. Ai luat două titluri cu Steaua, dominând categoric campionatul, ai bătut Chelsea în Europa League. Lăsând la o parte toate controversele despre care vom discuta mai încolo, mă așteptam ca echipa ta să producă mai multe puncte în Champions League…
Și noi aveam așteptări foarte mari de la anul ăla. Dar noi am avut foarte multe probleme. Gigi a fost arestat.

Teoretic, se spunea că e bine. Că te lasă în pace.
Oamenii sunt răutăcioși. N-am avut niciodată probleme cu el. Gigi spune și acum: “Atâta timp cât echipa merge, eu nu mă bag”. Ce înseamnă că se băga?! Eu aveam o legătură foarte apropiată cu el. Trebuie să vorbești cu el, să-i explici lucrurile, să vezi exact ce vrea pentru că el e patronul echipei și bagă banii. Să știi că lucrul ăsta nu se întâmplă numai în România. Se întâmplă peste tot.

Și în Germania?
Peste tot. Doar că în Anglia și Germania nu au posibilitatea să intre în studio și să vorbească la telefon. Nu sunt emisiunile de așa gen. Dar să nu-mi spui mie că Sky sau canalele mari din afară nu și-ar dori să intre Florentino Perez. Și-ar dori, dar nu există posibilitatea asta.

Nu cred că ar vrea oamenii ăia să intre. Strici toată imaginea clubului dacă vii tu, Florentino Perez, și spui că i-ai zis lui Ancelotti să-l bage pe X. Nu-și permite nimeni să-și compromită businessul, să-și compromită un antrenor.
Gigi e foarte sincer în tot ce spune. El nu vrea să facă rău și să compromită.

O ușoară batjocură există. Le pocește numele antrenorilor…
Nu, nu. Cu numele o face din dragoste. Lui Pinti, de exemplu, noi îi spuneam Pintilie.

Ție ți-a scris din pușcărie să-i dai lista pentru cupele europene să o binecuvânteze.
Relația mea cu el era așa. Îi ziceam: “Patroane, la începutul sezonului vreau să-mi spui exact care este targetul. Ai în minte să vinzi un jucător, să crești un jucător, poate sunt lucruri pe care nu mi le spui, pe care le omiți, uiți. Și intrăm într-un conflict care nu-și are rostul”. Noi am avut la un moment dat un conflict, dar atunci Gigi a cedat datorită rezultatelor.

Când a fost asta?
Cu Iancu. Avea o clauză la numărul de meciuri. L-am băgat pe Iancu și a ajuns să plătească Gigi o sumă de bani către Hagi. Atunci a fost o mică discuție. I-am zis: “Patroane, n-am știut. Dacă îmi spuneai de la început, știam”. Iar când a cerut lista să o binecuvânteze nu s-a referit că vrea să șteargă nume de pe ea. Dar și eu și MM îi trimiteam lucrurile astea pentru a evita o discuție fără rost pe parcursul cupelor europene. Făceam lotul și el avea un jucător despre care zicea: “Bă, eu vreau să joace ăla!”. Ajungeai la meciul respectiv și tu nu-l aveai pe listă. De ce să nu-i spui de la început: “Uite, asta e lista. Dacă vrei să schimbi ceva, schimbă!”. Pe mine mă interesau 18-19 jucători. Cu restul puteai să jonglezi, dar importanți erau ăia 18-19. Dacă dintre ăia Gigi spunea: “Eu nu-l vreau pe ăla! Nu-mi mai place de el, nu mai vreau să-i dau banii!”. Ok! A făcut așa cu Rocha. A venit, a dat 10 goluri și în iarnă a zis: “Nu-l mai vreau pe Rocha!”.

De ce nu-l mai voia de fapt?
A zis că e gras, că nu aleargă. Ok, ce să-i spun?! Dăduse 10 goluri, pentru noi fusese bun. Dar dacă patronul spune că nu-i mai place eu ce să fac?! Să stau să mă cert cu patronul?! La un moment dat, îți găsește orice motiv să-ți facă orice chestie. Așa, evitam lucrurile astea și voiam să fie totul clar. Îi ziceam: “Nu-l mai vrei pe Rocha? Ok, să plece!”.

Reghe: “Poate am luat lucrurile ușor în Ligă”

Mă întrebam dacă nu cumva a fost invidios pe succesul tău. Are o ușoară invidie pe antrenori când lucrurile merg bine și fără el.
De ce? La urma urmei, a fost succesul unei echipe. A fost succesul jucătorilor. Faptul că am reușit să-i pun cap la cap pe toți, să fac o atmosferă, să fac antrenamentele la care trăgeau foarte tare. Mai erau stafful și MM. Tot ce se întâmpla pe lângă echipă era responsabilitatea lui MM. Ce s-a întâmplat în perioada aia a fost un team-building, iar în frunte era Gigi. El ne facilita noua toate astea. Ok, se mai întâmpla să nu fim de acord cu anumite chestii, dar până la urmă el decidea. Și mie mi-a plăcut întotdeauna ca lucrurile să fie clare de la început. Și acum dacă aș mai lucra o dată cu Gigi, aș face la fel. Mie să-mi spună de la început: “Vreau asta, asta!”.

Dar el se mai schimbă pe parcurs…
Se schimbă, dar când facem niște lucruri clare, îi aduc aminte. Îi spun: “A fost decizia ta! Tu mi-ai spus să fac asta”. Eu îți antrenez echipa, îți fac tactica, îți spun de fiecare jucător. Aaa, nu-ți place de un anumit jucător…Sunt anumite lucruri care nu sunt ok acum, dar cred că la un moment își dă seama și Gigi și spune: “Bă, dacă lucrurile merg ok, ce treabă am eu să-l sun pe Pintilii, pe Charalambous sau pe MM!”. Tu ziceai dacă a fost invidios…Nu! În primul rând s-au câștigat foarte mulți bani, echipa s-a ridicat foarte mult. Aproape toți jucătorii au reușit să plece în străinătate. Ai reușit să faci un schimb de generații. După mine, în al treilea an au câștigat toate trofeele când a venit Costel Gâlcă. Tot un succes foarte mare. Nu avea cum să fie invidios. Iar lumea trebuie să știe un lucru. Chiar dacă nu apare în față și nu vorbește, tot Gigi e cel mai important om de acolo. Sunt cheltuieli foarte mari la Steaua. Eu îi spun Steaua, voi îi ziceți FCSB. Plus baza aia de la Berceni care e top.

Ce n-a mers în Champions League?
Și pentru noi a fost un impact foarte puternic. Nu ne-am gândit că diferența dintre Europa League și Champions League e atât de mare. Eliminaserăm Ajax și bătusem Chelsea. Puteam să o eliminăm și pe Chelsea dacă eram mai inteligenți. Am avut o fracțiune de secundă…Vorbeam cu Lukasz (n.r. - Szukala) acum o lună și îmi spunea de faza cornerului din care au marcat golul de 2-1. A venit John Terry, l-a blocat pe el și au marcat. S-au dus în Szukala care era omul liber acolo, au făcut 2-1 și s-a terminat jocul. În Champions League a fost diferența foarte mare. Am simțit pe pielea noastră. Poate și noi am luat lucrurile prea ușor și a fost și perioada în care noi am stat în proces pentru că nu știam dacă jucăm în Champions League. Dar eu spun că rezultatele avute de Steaua în ultimii 10 ani în cupele europene vor fi foarte greu de egalat de altcineva.

Reghe: “Jucătorii se plâng aiurea de oboseală”

Și dominația echipei tale în Liga 1 va fi greu de replicat.
Eu cred că la ce jucători s-au adus și la ce jucători are în momentul de față, cred că FCSB poate face acum același lucru. Au un lot foarte bun, sunt acoperiți foarte bine pe toate pozițiile. Meciurile din grupele europene îi vor costa însă foarte multă putere. Au de recuperat și puncte în campionat, e un pic de presiune. Dar ca valoare individuală stau foarte bine.

Folosești des cuvântul putere. Am văzut un clip motivațional făcut de stafful tău de la FCSB și în el apăreau oameni cu membre amputate care făceau exerciții fizice intense. Iar cuvintele cheie erau putere și forță.
Eu le spuneam mereu jucătorilor și le spun și acum că ei sunt fericiți. Ei trebuie să conștientizeze faptul că fac fotbal, unul dintre cele mai iubite sporturi de pe planetă. Câștigă foarte mulți bani, inclusiv la echipele de top din România. Ar trebui să fie fericiți și să treacă peste momentele în care se gândesc că sunt obosiți, că n-au timp de recuperare jucând din 3 în 3 zile. Nu are voie să existe cuvântul oboseală în vocabularul tău atâta timp cât tu ai orice la dispoziție să te recuperezi mental și fizic. Antrenamentele în cele trei zile dintre meciuri sunt foarte lejere, intervine doar factorul mental. “Sunt obosit, am jucat atâtea meciuri”. Ok, și dacă nu joci ce vrei să faci? Ești supărat că nu joci. Și atunci e de vină antrenorul, e de vină patronul, vremea. Dacă le joc, nu e bine. Sunt prea multe. Jucătorii ar trebui să se bucure de ce au. Sunt oameni care n-au picioare și merg în parc să facă sport. Ăla are putere?! Tu ești sănătos, iei și bani, te și plângi.

Făcând sport.
Exact. Într-adevăr, sunt antrenamente grele. Te duc la limită, dar tu trebuie să ajungi la limita maximă. Dar dacă nu ajungi la limita maxima, la meci îți va fi greu. Dacă toate antrenamentele tale sunt lejere, o joacă, același lucru va fi și la meci.

Reghe și acuzațiile de dopaj

Șumudică îmi spunea după un meci FCSB - Astra 2-0 că nu a văzut în viața lui ce făceau jucătorii tăi. Aveau tot timpul mintea limpede, tot timpul aveau doua variante de a pasa, o superintensitate. E un secret în spatele acestei forme fizice, dincolo de antrenamentele dure ale lui Thomas Neubert. Au fost antrenori din Liga 1 care vorbeau despre lucruri necurate…
Hai să îți spun ceva. Eu sunt de vină că Tommy, Thomas Neubert, a apărut așa de mult în peisajul mediatic. Eu l-am promovat, eu l-am lăudat pe Tommy pentru tot ce făcea. Îl laud și acum, indiferent dacă noi nu mai avem o relație profesională. E un preparator fizic foarte bun care aduce jucătorii la limita maximă în timpul săptămânii. Lucru care este normal, dar poate nu tot timpul. Avea o relație aprinsă cu mine. De multe ori îi spuneam și eu: “Tommy, e mult!”. Trebuia să vină cu explicații de ce și cum. Voi vă gândeați că îi dopăm pe jucători. Nu aveam cum să-i dopăm. Am 20 și ceva de jucători. Eu, Reghecampf, nu am cum să mă duc peste doctorul Paligora și să-i spun: “Paligora, dopează-i pe jucători!”. Pentru că el spune: “Ok, dar cine își asumă chestia asta? Că nu tu pui parafa, eu o pun”. Nu există lucrul ăsta la o echipă de fotbal. Jucătorii sunt foarte bine instruiți de la început și semnează un regulament de la federație, de la UEFA. În cazul în care iei o medicamentație care nu e admisă, e răspunderea ta. Tot ce îți dă clubul e cu parafa medicului. A fost chestia aia cu băuturile alea (n.r. - punguțele cu lichidul galben)…

Aia a fost o glumă, nu acolo era problema.
Aia am copiat-o din Germania. În acea perioadă nu erau pauzele de hidratare. Ne uitam la un meci și ăia veneau și luau pungile. Și i-am zis: “Băi, Tommy, noi de ce nu facem așa? Că tu le pui în bidoanele alea și nu ne dă voie arbitrul”. Și atunci veneau jucătorii pe margine, mușcau din punga aia, beau și apoi o aruncau. După care au introdus în regulament că ai voie să faci pauză de hidratare. Dar secretul nostru erau antrenamentele la nivel ridicat.

Reghe: “La FCSB se făcea ozonoterapie în fund”

Am scris despre faptul că se făcea ozonoterapie la club în mandatul tău. Pițurcă povestea într-un cerc de apropiați că jucătorii FCSB spuneau la acțiunile naționalei că le făceai ozonoterapie în venă…
Nu făceau cu mine. Ei dădeau în mine…

Cu stafful tău.
Nu cu stafful meu! Reghecampf și stafful nu aveau nicio treabă cu ce se întâmplă medical la echipă. Pot să îți zic eu: “Costi, du-te și fă-ți ozonoterapie!”? Tu mă întrebi: “De ce?”. N-am cum să-i spun eu, trebuie să-i spună doctorul.

Dar se făceau…
Se făceau aceste tratamente în fund. Lucru admis de regulament. Nu aveai voie să faci în venă.

Exact.
Dar nici nu aveai cum, că trebuia un profesionist să vină să te înțepe. Mulți dintre jucători, cred că Bourceanu, aveau frică de ac. Nu era greu să le spui: “Bagă-ți acul!”. Nu! Eu îl trimiteam pe Radu Paligora să facă cu ei. Bineînțeles, mergeam și eu cu ei și le explicam: “Bă, băieți, asta se întâmplă dacă faceți lucrul ăsta. Vă refaceți mai repede, se întâmplă lucruri mai bune pentru corpul tău. E opțiunea voastră, noi v-o punem la dispoziție!”. I-am zis lui Radu: “Vorbește cu o firmă”. Aveam o firmă, veneau și făceau.

La firma doctorului Tiron, undeva pe Știrbei. Am văzut eu jucători de la FCSB care intrau acolo…
Mergeau și făceau ozonoterapie. Dar după aia a apărut criosauna, au apărut alte chestii.

La un moment dat, FCSB a cumpărat un aparat de ozonoterapie pentru a-l folosi în club. Am văzut facturile de la el.
Da…Dar tu te-ai dus către antrenor. N-are nicio treabă antrenorul cu tot ce se întâmplă medical într-un club. Antrenorul poate să aibă o discuție cu doctorul: “Vreau metode să-mi recuperez mai repede jucătorii din punct de vedere fizic”. Cel mai important la nivelul echipelor care joacă în cupele europene este factorul mental. Dacă ești obosit fizic, automat nu mai merge bibilica. Eu vorbesc cu doctorul și îi spun: “Care sunt metodele admise să putem avea jucătorii apți la ziua meciului? Ce e cel mai bun”. Eu mă duc la Gigi și îi spun ce trebuie făcut. Avem posibilitatea asta, costă atât, vrei să facem lucrul ăsta? El întotdeauna spunea: “Dacă e bine pentru echipă, fac orice!”. Dar Gigi nu știa nimic, eu nu știu nimic de chestiile astea, MM nici atât, nu l-a interesat niciodată de injecții. Cel care răspunde de chestia asta este doctorul. Și nu îți imagina că în 2024 va exista un antrenor care să-i impună doctorului: “Faci doping la jucători!”. N-ai cum.

Marius Niculae povestea despre Klopp în Germania. Făceau perfuzii și dacă nu acceptai nu mai erai titular.
Erau admise atunci. Și eu am făcut ca jucător. Făceam după meci, veneau în autobuz și ne făceau (arată brațul). Făceau vitamine și chestii de astea să ne recuperăm mai repede. Îți făcea doctorul, dar n-avea treabă antrenorul. Da, există posibilitatea ca antrenorul să-i zică unui jucător: “Bă, dacă tu nu vrei să te refaci, dacă tu nu vrei să fii apt din punct de vedere fizic și mental la ceea ce clubul îți pune la dispoziție…”. Nu Klopp, clubul. Nu cred eu că discuția se poate duce așa…E prea mare Klopp, ieșeau discuții.

La Mainz…
Ieșeau discuțiile astea. Nu poți să controlezi 25 de oameni. Și doctorul, și asistenții, și cine vine să facă. La un moment dat zice unul: “Păi, m-a pus ăla!”. Nu poate decide Klopp pentru un club. Sau Guardiola. Niciun doctor nu o să pună parafa pe ceva ce nu e admis. Își pierde munca. Eu mă îndoiesc de treaba asta. Nu cred. Eu am făcut doar cu aprobarea doctorului și doar ce mi-a spus doctorul că e legal din punct de vedere medical.

Reghe: “Venea președintele și spunea să pierdem cu 2-0”

Mai e o poveste despre care am scris. Povestea cu meciurile aranjate. Ce s-a întâmplat cu tine în Germania? La Cottbus, tot vestiarul era plin de est-europeni. Erau 14 est-europeni.
ÂEu eram prieten foarte bun cu Piplica. Ne-am trezit într-o cloacă. El, săracul, n-avea nicio treabă. Nu știa despre ce se întâmpla la Berlin, în barul croatului ăla (n.r. - Cafe King, cafeneaua fraților croați Milan și Ante Sapina care controlau o rețea vastă de arbitri și jucători din Germania). De acolo a plecat toată discuția. A fost un meci unde arbitrul Hoyzer a fost prins, dar nu avea nicio treabă cu noi. După care au început discuțiile. Am fost acuzați vreo 300 și ceva de jucători, după care s-au dus acuzațiile. Eu eram la Aachen și au venit, am dat declarații după 4 ani. După o săptămână și-au cerut scuze cei de la ligă și de la federația că nu aveam nicio treabă cu chestia asta.

Atât?
Ca jucător poți să mă întrebi multe despre blaturi (râde). Nu era decizia noastră ca jucători, nu putea face un singur jucător. Era o chestie care pe vremea lui Ceaușescu se făcea. Era sistemul în așa fel. Venea președintele și spunea: “Câștigați cu 2-0 sau pierdeți cu 2-0!”.

Asta după Revoluție…
Da. La Târgoviște, după aia la Steaua. La Steaua se întâmpla să câștigi, nu să pierzi. Dar multe lucruri nu le știam. Nu ni le spuneau nouă, erau cei de sus.

Mai e un semn de întrebare legat de Germania. Când procurorii au intrat peste tine la Aachen ți-au găsit în laptop un site de pariuri. Avocatul tău, Helmut Reiz, le-a spus procurorilor că pariai doar pe victoria echipei tale.
Nu am avut niciodată discuția asta.

Informația apare în cartea “Der Fall Hoyzer” scrisă de jurnaliști germani care au avut acces la dosar.
Nici măcar n-am fost la proces. Au venit procurorii dimineața, s-au uitat în lucrurile mele. Nu aveam nici măcar laptop. Nu-mi amintesc să fi avut laptop. Poate aveam calculator din ăla mare, că se juca Luca (n.r. - primul copil al lui Reghecampf) pe el.

În carte scrie că stăteai la hotelul Quellenhof și aveai cont la casa de pariuri Oddset…
Quellenhof, da. Avocatul era Helmut Reiz, dar era avocatul clubului. Și nici măcar n-a trebuit să dau declarații. Am stat două ore, au făcut niște hârtii. Asta a fost la 8 dimineața, la 10 eram la antrenament. Asta a fost toată discuția. Ce mi s-a părut mie funny a fost că, în perioada când jucam la Cottbus, cancelarul Germaniei era Gerhard Schroder. Ne-a invitat la Berlin și ne-a dat câte o dedicație pe pozele lui, în nume personal. Și eu o aveam în bordul de la mașină. Când au venit și m-au controlat, mi-au pus poza pe ștergătoare cu fața la mine.

A fost ca la televizor, cu mascați?
Nu, au venit la ușă doi bărbați. “Vrem să controlăm!”. Dar nu aveam laptop. Oricum, a fost o chestie jenantă, urâtă, cu frica asta. Nu ești obișnuit.

A mai apărut că rupeai niște chitanțe de Western Union când au venit procurorii.
Nu. Le-au găsit pe toate. Transferam bani din Germania în România. Îi trimiteam la părinți.

Reghe și o tentativă de blat făcută de Borussia Dortmund

Dar vestiarul de la Cottbus era un vestiar ciudat…
În Germania, nu îmi aduc aminte…(se gândește o secundă) La un singur meci a fost o chestie. Aveam ultimul meci la Dortmund. Dortmund se bătea la titlu cu Stuttgart (n.r. - Dortmund se bătea cu Stuttgart nu pentru titlu, ci pentru locul 2, ultimul care asigura atunci accesul direct în grupele Champions League). Noi eram deja retrogradați. Noi după meciul ăla plecam deja la Mallorca toată echipă. Așa se întâmpla după fiecare campionat. La 3-4 zile plecai într-un fel de team-building.

Chiar dacă retrogradai…
Da, așa s-a întâmplat. Noi ne așteptam ca la meciul respectiv ăia de la Dortmund să vină și să zică: “Băi, uite, vă dăm și vouă un cadou că plecați la Mallorca! Duceți-vă, uite, luați așa (face semn cu mâna că dă niște bani)… Noi ne batem la campionat!”. Ei trebuiau să ne bată pe noi și Dortmund era campioană. Dacă îți aduci aminte, a câștigat Stuttgart campionatul cu Felix Magath. Cu Lahm, cu Kuranyi, toți copiii ăia care au plecat după aia. Și nu ne-au bătut. La pauză, a venit Stefan Reuter (n.r. - fundaș, campion european și mondial cu Germania, de 5 ori campion în Bundesliga cu Bayern și Dortmund). Era căpitan atunci. A venit și a dat cu șutul în ușa de la vestiarul nostru. Zice: “Ce faceți voi aici?!”. Că nu știu ce…Îți dai seama că au intervenit ăia și l-au dat afară. După aia veneau să ne dea 25.000, 30.000…N-a mai fost.

Poate ați primit mai mult de la Stuttgart?
Nu. Hai să îți spun. Lucrurile astea se puteau face ca echipă. Nu aveam nimic de câștigat sau de pierdut. Dar atunci a fost și ambiția noastră. “Bă, ce au făcut ăștia? Au zic că ne dau cinci-șase, nu ne-au luat în seamă. Acum la pauză”…Era 1-0 și s-a terminat 1-1.

Asta e o românească a la nea Jean Pădureanu.
Da, s-a terminat 1-1. Dortmund îi avea pe Amoruso, Reuter, mulți fotbaliști buni. Zorc, Ricken.

Sammer era antrenor.
El era? Da…Asta s-a întâmplat. În rest, nu aveai șanse. Nu exista să poți să faci. A fost nebunia cu casele de pariuri, erau anumite case de pariuri prin Asia. Cum e acum, când e totul legal, e mult mai bine.

Reghe: “Bunicul meu era neamț, lucra pentru armata germană”

Nu te-am auzit niciodată vorbind despre copilăria ta…
Am copilărit la Târgoviște.

Numele de unde vine?
Bunicul meu a venit în România în al doilea război mondial. A fost aici, în zona Craiovei, a avut o firmă de transport și a rămas.

Era om de afaceri sau era legat de armata germană?
Era legat de armată, pe zona de logistică. A rămas în zona Craiovei unde s-a căsătorit cu bunica mea care era din partea Chișinăului. I-au avut pe tata și pe o soră.

Cum de n-a ajuns în lagăr bunicul tău? După război, toți cetățenii germani sau de origine germană din România au avut de suferit din cauza bolșevicilor.
Nu știu ce s-a întâmplat, dar a murit prin 1952. Nici tatăl meu nu știe exact cum a murit. Eu am crescut la Târgoviște, am făcut școala generală la Târgoviște, liceul. La 16 ani am plecat în Austria, am jucat la St. Polten la echipa de juniori. Apoi m-am întors în țară.

Cum a fost experiența unui puști plecat în occident?
A trebuit să muncesc un pic în afară de fotbal. Am stat la un internat. Mergeam și ajutam la sala de forță. Mi-am făcut repede prieteni. Mâncam la un restaurant unde șef era un tip care sponsoriza echipele de juniori. M-am integrat foarte repede. Plus că eu nu vorbeam germana. Am învățat foarte repede. Când m-am dus la Cottbus mi-a fost mult mai ușor.

Ai fost singur la părinți?
Da, dar n-am fost răsfățat. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, era foarte agresiv. Agresiv în sensul că trebuia să fac și școală și fotbal. Nu aveam voie să fac alte lucruri. Nu aveam voie să lipsesc de la antrenamente sub nicio formă. Nu conta că plouă, că ninge. Aveam traseul meu în fiecare zi. Terminam școala, mâncam ceva și plecam la antrenament. Am avut o copilărie frumoasă, te puteai juca în fața blocului. Stăteam lângă o școală generală, era locul unde se întâlneau toți copiii pe terenul de sport. Văd că acum parcă oamenii își doresc să iasă din nou în parc, să aibă un teren unde copilul să se joace. Nu mai e aceeași singuranță. Mulți părinți nu au curajul să-și lase copilul singur pe un teren de fotbal.

Și pe vremea noastră erau discuții…Teamă era și atunci.
Parcă nu erau atâtea chestii. Ok, te mai bătea un țigan…Rromi. Îți mai lua mingea. Dar nu aveai alte frici. Poate doar părinții de fete. Eu nu aveam voie să mă duc acasă să îi zic lui tata că m-a bătut cineva pentru că după aia mă certa și el. Că trebuia să mă descurc.

N-am știut altceva decât fotbal. Idolii mei erau fotbaliștii în vogă atunci. Era Balaci, era echipa Stelei. Aveam abțibilduri cu Spania 82, cu Mondialul din 1986. Ne-am uitat la bulgari, aveam antenă. Ne mai suiam pe bloc să o mișcăm. Televizorul era din ăla mare cu lămpi, mă mai duceam în spate unde era un butonaș de reglaj când se dădea imaginea peste cap Laurențiu Reghecampf

Finala de la Sevilla ți-a rămas în minte?
Am văzut-o, dar eram mic. Atunci începeam eu să văd fotbal. Mă bucuram de turneele de minifotbal, se juca iarna în sală.

Reghe: “Ni se părea că Ilie Dumitrescu ne ia la mișto”

Contează să ai noroc în carieră?
Mult. Timingul trebuie să fie bun. Am mulți părinți care spun că au copii talentați. Copilul poate să fie cel mai talentat. Discuția asta am avut-o Panduru. Pandi a jucat fotbal în aceeași perioadă cu Gică Hagi. Ca fotbalist, Pandi era imens. Bun, bun. Dar a fost Hagi. Uite acum cu Messi. Au fost mulți jucători buni în perioada asta, dar nu au avut cum. Timingul și norocul trebuie să te ajute pe un drum. Eu am avut conjunctura să ajung la Steaua.

Cum?
A fost schimbul de generații. Au plecat aproape toți jucătorii în perioada aia și am venit noi, de la naționala U21. Am avut șansa să joc câțiva ani la Steaua, la un nivel foarte mare. Puteam să am ghinionul să-l ia Steaua pe Contra, dar Contra a semnat la Dinamo. Eu m-am dus la Steaua. El era titularul naționalei U21, eu eram rezerva lui. Dacă Joe Panait nu pleca, rămâneam la Târgoviște. Nu mai aveam același traseu. Ca jucător, ai nevoie de noroc. La Steaua am avut o perioadă foarte mișto, evident cu plusuri și minusuri. Pe mine ca fotbalist și ca om m-a ajutat foarte mult. Erau jucători cu experiență pe care i-am găsit la echipă. Lăcă, Rotariu, Belo, Ilie Dumitrescu

Ilie a venit cu pretențiile lui, nu?!
(Râde misterios) Sunt multe cu Ilie. El a venit cu o mentalitate foarte ok. Lucrurile pe care ni le spunea el atunci se întâmplă acum în fotbal. Apa plată, mâncarea, sală, prevenție. Noi beam apă minerală atunci. Erau lucruri pe care noi nu le știam și pe care el deja le făcuse în Anglia. Nouă ni se părea că ne ia la mișto. El are și darul de a-ți explica altfel niște chestii.

Voi mâncați cașcaval pane…
Cașcaval pane, pui cu mujdei, cartofi la cuptor. Îți dai seama cum erai a doua zi, la meci. Mâncam de toate.

Crezi că o echipă competitivă de acum ar putea să joace la același nivel cu meniul de atunci?
Nu, nu! Nu ai cum. Ilie voia lucruri normale. Paste, salate, piept de curcan, carne cât mai slabă, seara să nu mai mâncăm tot felul de lucruri care se digeră foarte greu noaptea. Dacă mănânci un cașcaval pane acum, îl ai și poimâine în stomac. Plus că grăsimea din cașcaval o dublezi cu prăjeală.

Mi-l și imaginez cum cerea apă plată și toată lumea se uita la el ca la un extraterestru.
Da, avea stilul lui. Aveam un bucătar care e și acum. Fandel. Pele. Pele al bucătăriei. Îl striga: “Pele, apă plată!”. Pele punea pe masă. Nouă ne spunea “maimuțelor”. “Băi, maimuțelor, treceți la sală!”. Mergeam să facem prevenție, dar noi nu înțelegeam atunci. Acum, se face la maximum treaba asta.

Lăcătuș cum reacționa? El era tartorul vestiarului.

Nu pot să mint acum. Era un pic de conflict între ei, dar era cu respect, totuși. Amândoi erau foarte importanți pentru Steaua. Lăcă avea altă abordare, dar nu se băga. Mai era și Belo care avea o mobilitate incredibilă. Bine, și acum o are. Belo pentru mine era un exemplu incredibil.

Reghe și topul celor mai antipatici 3 antrenori din cariera lui

Fă un top 3 al celor mai antipatici antrenori din cariera ta! Antrenori cu care nu te-ai prea înțeles.
Antipatic era Eduard Geyer. L-am avut la Cottbus, era foarte dificil. Era genul de antrenor sovietic, foarte dur, nu voia să evolueze deloc. După două ore de antrenament fizic, de alergări prin parc care nu erau la modă, ne mai punea să jucăm o oră fotbal. Se întâmplau multe accidentări grave. Am avut un coleg care și-a rupt genunchiul din cauza suprasolicitării. A băgat piciorul, i-a fugit genunchiul și a stat 6-8 luni afară.

Altul?
Am mai avut la Kaiserslautern un antrenor, Sasic (n.r. - croatul Milan Sasic). Era antipatic și funny în același timp. Era în stare să facă orice. Înainte de a fi antrenor, lucrase pe excavator. Așa ne spusese. Pentru prima dată în viața mea, a oprit autocarul pe autostradă. Voia ca șoferul să facă ce îi spune el. Eu eram unul dintre căpitanii echipei, stăteam pe al doilea rând. A venit la mine și mi-a zis să facem schimb de locuri. I-am zis: “Mister, pe primul rând stă antrenorul!”. Face: “Nu, lasă! Stai tu acolo că, dacă se lovește autocarul, mori tu primul. Eu mai am o șansă”. Foarte tare, i-am zis. Am schimbat locurile și el striga de pe rândul doi la șofer: “Mergi așa, mergi așa!”. L-a zăpăcit așa de tare de cap, încât șoferul s-a enervat, a oprit autocarul pe autostradă și s-a dat jos.

Și antrenorul?
S-a pus pe locul șoferului și a dat să plece cu autocarul pe autostradă. În momentul ăla, ne-am dat toți jucătorii jos din autocar. L-am sunat pe președinte: “Domn’e, ăsta nu e normal la cap!. Nu avem cum să plecăm cu ăsta cu autocarul. Avem și noi familii acasă”. I-am zis și lui: “Coach, stai puțin. Nu e normal. Îl lași pe ăsta pe autostradă și mergi tu cu autobuzul”. Nebunul a mers. Ne-am dat toți jos și el a mers vreo 50 de metri. L-a sunat președintele, ne-am oprit și s-a dus la locul lui. Cred că Sasici ar fi fost în stare să-i spună doctorului să dopeze jucătorii. Dar era clubul prea mare.

Reghe: “Am avut ură pe Pițurcă”

N-a avut mare succes ca antrenor…
Păi ne-a zis că fusese excavatorist. Lucrase în construcții…

Pe Pițurcă nu-l includ în topul antipaticilor. Ne-am certat și a rămas chestia asta între noi, dar să știi că eu îl respect foarte mult ca antrenor. Pe mine m-a ajutat foarte mult în perioada aia. M-a luat de la Târgoviște la naționala de tineret. Am o slăbiciune pentru el, dar o păstrez pentru mine. Poate în viața asta ne vom mai întâlni. Dar s-a păstrat chestia asta (animozitatea) Laurențiu Reghecampf

De unde a pornit conflictul?
Când a venit antrenor la Steaua s-a certat cu Giovanni și cu Victor (Becali). M-a dat pe mine afară, m-a trimis în Bulgaria la Litex.

Pentru că tu erai sub contract cu frații Becali…
Eram în ultimele 6 luni de contract și mi-a zis să vin la el după antrenamentul de dimineață să vorbim să facem contractul. I-am zis: “Da, nea Piți, nicio problemă! Îl sun pe Giovanni”. Eu nu știam de scandalul ăsta dintre ei. Și el mi-a zis: “Nu, nu, nu-l suni pe Giovanni, faci contractul cu mine”. Da, dar eu trebuie să-l anunț, eram copil atunci. Și l-am anunțat. Giovanni a zis: “Nu, bă, nu semnezi nimic!”. Bineînțeles, Piți l-a adus atunci pe Florentin Dumitru de la Astra, eu am plecat la Litex. La momentul ăla nu am înțeles chestia asta și am purtat ură față de Pițurcă gândindu-mă că m-a dat afară. Dar nu m-a dat afară. M-a dat afară pentru că asta era soluția. Nu am semnat cu el, l-a luat pe celălalt. Noi am fost câțiva jucători care am picat la mijloc.

Dănciulescu…
Și Danciu. Și Miu, Ciocoiu la un moment dat. Dar ca om îl respect foarte mult pe Piți. După, s-a amplificat tensiunea când a venit la națională și apoi când el era la Ittihad și eu eram la Al Hilal. A fost un conflict și acolo, n-a venit să dăm mâna. Dar în sufletul meu îi port foarte mult respect și îl consider unul dintre antrenorii mari ai României. Am lucrat cu el, știu cum vorbea cu jucătorii, știu ce grijă avea de noi. Tu te așteptai să-l pun în top, nu?!

Dintre Geyer și Sasici care e pe primul loc?
Băi, îl pun pe Sasici, mânca-ți-aș gura ta! Mi-am adus aminte de aia cu autocarul. Nu-ți mai zic cu aerul condiționat. Trimitea autocarul săptămânal la service. El zicea că vrea 22 de grade constant în autocar. Șoferul îi spunea: “Da, coach, dar când pornesc autocarul…”. El: “Pornește-l cu o oră înainte!”. Stătea ăla săracul câte o oră. Se auzea autocarul mergând. Când venea ăsta spunea: “Nu e bine!”. Șoferul îi arăta: “Atât scrie pe indicator!”. El: “Du autocarul la service!”. L-a dus la service de vreo patru-cinci ori. Ne-a chemat la un moment dat Stefan Kunz, el era președinte, pe toți trei căpitanii să ne întrebe ce se întâmplă. Pe Tommy (Neubert), Sasici l-a dat afară! Acolo am lucrat eu cu Tommy.

De ce l-a dat?
Tommy are… (izbucnește în râs) alergie la alune. Nu știu unde am plecat noi și a mâncat din greșeală ceva ce conținea asta. S-a umflat tot. Și Sasici îi zice: “Data viitoare când faci asta, să o faci cum trebuie!”.

Adică să moară…
Daaa!! El spunea în glumă. Și Tommy s-a supărat. Sunt multe povești cu Sasici. A adus la un moment dat un cuplu, soț-soție, și făceau cu noi terapie. Psihologică. La un moment dat, femeia te punea pe un pat și te mângâia pe la fund, pe la picioare. Când te duci la un osteopat, lucrează mult cu punctul ăla de sub fund. Doare rău. Eu știam asta de la Aachen, lucrasem cu un osteopat din Olanda. Când m-am dus la femeia asta, m-am ridicat și i-am zis că nu vreau tratamentul ăsta. Că mă doare. Ea făcea o terapie pe care n-am înțeles-o la momentul ăla. La un moment dat, Kunz ne-a zis că Sasici cheltuie foarte mulți bani pe chestii de genul ăsta. Era foarte ciudat. El era tot. Bucătar, șofer, doctor, nu putea să facă nimeni nimic de el. N-am avut niciun antrenor ca ăsta.

Reghe: “Cu PSG ne gândeam deja ce facem cu prima”

Ce s-a întâmplat cu PSG în 1997? Bateți cu 3-0 acasă la masa verde și pierdeți cu 5-0 la Paris, în retur…
Ne-au omorât, ce să se întâmple?!

Au fost o grămadă de discuții că meciul n-a fost în regulă…
Ce? Ia!

Că Marcel Pușcaș și Gațu au plecat la Paris cu o săptămână înainte de meci și că s-ar fi discutat în culise să dați meciul lui PSG.
Așa..Și dacă au discutat Pușcaș cu Gațu, cum primeam noi informația?!

Cei mai bătrâni din vestiar.
Păi, hai să ne aducem aminte cum am primit golurile. Le am în cap pe toate. La primul gol, eram la prima bară și a dat Rai cu capul de lângă Csik. Eu trebuia să-l dublez. Ce să dublez eu pe Rai care era mai înalt ca tine?! Îi veneam până la țâțe. Cred că dacă rămânea rezultatul de pe teren din tur, 3-2…

Ei l-au folosit pe Fournier, suspendat, și ați câștigat cu 3-0 la masa verde…
Da. Dacă rămânea acel 3-2, cred că nivelul nostru de concentrare ar fi fost altul. Eu, Ciocoiu și Miu ne gândeam deja ce facem cu banii. Aveam 35.000 de dolari primă dacă ne calificăm. Cumpărai atunci două apartamente pe Decebal cu banii ăștia. Noi ne făceam deja socotelile ce facem noi cu banii. Noi eram sută la sută calificați.

S-a discutat mult că a fost aranjat.
Mi se pare o tâmpenie. Mi-aduc aminte de meci. În minutul 17, noi nu știam ce se întâmplă cu noi. Nu mai trăisem așa atmosferă. Ne huiduiau 40.000 de oameni, cu ce ambiție jucau ăia! PSG îi avea pe Leonardo, Rai, Maurice. Ne-au luat într-o viteză…Era 3-0 în minutul 17, ne gândeam: “Mai ajungem noi cu ăștia la 11 metri?!”. Nu știam pe ce lume suntem. Cu cine să discute să aranjeze?

Cu bătrânii…
Era Lăcă…Niciodată! Bag mâna în foc pentru Lăcă. Și dacă făcea Lăcă, ne spunea și nouă. Sigur. Câți bani să iei să nu te duci în Champions League?!

Reghe: “Meciul cu Danemarca e un vis urât pentru mine”

Zi-mi de meciul cu Danemarca de la națională. Ăla a fost un meci din care tu ai ieșit cel mai șifonat. Ai greșit și nu ai mai jucat niciodată pentru România.
Am greșit, da. Nu m-am informat la faza aia, la golul de 1-1. Când a venit centrarea, Lobonț mi-a zis: “Singur!”. Dar n-am luat mesajul cum trebuie. E clar că nu aveam voie să dau mingea înapoi, trebuia să o dau în corner sau afară. E vina mea, clar. Însă dacă te uiți ce s-a întâmplat la meciul ăla și m-am uitat de câteva ori la meci…

Te-ai uitat?
Da, să văd. Chiar a fost un meci aiurea. A fost și un autogol al lui Contra. Totul a fost aiurea în ziua aia. Nu mi-au rămas multe în memorie, chiar am vrut să le șterg. Un vis urât pentru mine. Aveam o perioadă foarte bună în Germania, fusesem jucătorul anului la Cottbus. A picat aiurea meciul ăla cu Danemarca. Dacă ieșea bine, probabil aveam mult mai multe meciuri la echipa națională.

Te-a afectat…
Normal că te afectează. Trebuie să îți asumi greșeala, dar când ești jucător e greu să o faci. Îți găsești tot felul de scuze.

Reghe: “Am plătit amendă la ANAF. Doamna risca să fie arestată”

Vreau să te mai întreb ceva…
Întreabă-mă! Ai tu ceva în capul ăla…

Am scris la un moment dat ceva…
(Zâmbește) Să fii sănătos!

Când erai antrenor la Al Hilal, soția ta de atunci a luat un comision de 100.000 de euro la Las Vegas din transferul lui Pintilii, deși ea era rezident în România…
Da, dar nu e adevărat. Îți spun toată povestea. Pintilii nu a fost dat împrumut la Pandurii când eram eu antrenor. Suta de mii de care vorbești tu nu este pentru Pintilii, e pentru transferul lui Samaras. Și pentru suta aia de mii am plătit eu banii la ANAF. Pentru scrisoarea pe care ai făcut-o tu la ANAF să întrebi. După articolul tău, am primit de la ANAF că am de plătit 84.000 de euro. Și am plătit pe PFA-ul lui Anamaria.

În urma articolului?
Da, dar era adevărat articolul. Am trimis banii din Emirate și s-a plătit. M-a sunat contabila că dacă nu se plătesc banii, riscă să fie arestată doamna. Și am plătit, i-am împrumutat PFA-ul și a plătit ea.

Eu am văzut documentele…
Exact. Ea a luat comisionul de 100.000 de dolari, nu l-a transferat în România, l-a transferat în America. Ar fi trebuit să-l trimită în România, avea obligația să facă lucrul ăsta. Nu vreau să-i iau apărarea acum că la câte mi-a făcut și mi-a dres nu vreau să mai discut de ea…Dar ea a trimis în America nu să păcălească. A trimis din lejeritate că era mult mai simplu să trimită din Arabia Saudită în America decât să-i trimiți în România. Intrau mult mai repede. A omis, tu ai prins legăturile și s-au sesizat cei de la ANAF. A fost amenda. Pe care a plătit-o ea…

Tu, mai exact.
Eu, da. Dar ea a plătit, că am împrumutat firma ei. A plătit amendă 84.000 de euro, ea a luat 100.000 comision. Articolul tău a costat aproape cât a luat ea comision.

Îmi pare rău că ți-am scos banii din buzunar, dar trebuie să se gândească înainte de transfer.
S-au controlat mai multe chestii. Plus amenda. Ce a luat, a dat. N-a câștigat nimic, pierdere eu.

Președintele lui Hilal care m-a adus pe mine și-a dat demisia după meciul ăla, finala de Champions League. A venit un șeic nou care mi-era prieten foarte bun. Se numește șeicul Nawaf și mi-a spus că au alt plan. Că vor să-l dea pe Pintilii. Dar dealul nu a fost făcut la modul: Semnezi tu, Reghe, și tu aduci jucătorul. A fost: “Vrem un jucător pe profilul lui Mirel Rădoi”. Le-am zis că e Pintilii. Dacă voiau un jucător mai mobil, era Bourceanu. “Vă duceți acasă, analizați și îl alegeți pe care-l vreți”. Dacă nu mă înșel, Pintilii a semnat înainte să semnez eu. Dar nu a avut Anamaria nicio legătură. Nu a luat comision la Pintilii. Comisionul fusese pentru Samaras Laurențiu Reghecampf

Reghe: “Le spuneam jucătorilor să aibă o discuție cu Anamaria”

Tu și Anamaria v-ați ajutat unul pe altul cât ați fost împreună? Profesional.
Adică ea să-mi spună mie ceva și eu să o ajut cu jucători?!

Ea susține că toată imaginea ta a fost construită datorită ei. Iar tu fiind antrenor, jucătorii trebuiau cumva să semneze cu ea.
Au fost multe discuții, într-adevăr. Dar eu, personal, nu le-am niciodată jucătorilor: “Semnați cu Anamaria!”. Le-am spus: “Ai o discuție cu ea, vedeți dacă vă potriviți la caracter! După aia, îți iei decizia”. Ea poate să declare orice. Ți-am zis că de morți numai de bine. Clar nu vreau să deschid subiectul. Profesional, nu aveam cum să ne ajutăm. De foarte multe ori, intram în conflict. Nu eu cu ea. Semnam, spre exemplu, în Emirate. Era foarte greu ca eu să mă duc la șeic să îi spun: “Îl vreau pe jucătorul X”. Și jucătorul X să apară cu Anamaria. La un moment dat, șeicul spune: “Bă, eu îți dau ție un salariu de câteva milioane, mai vii și cu jucători de la soție?!”.

Era un conflict de interese…
Intrai într-un fel de conflict. Puteai să faci lucrurile astea altfel. Să pui pe altcineva să facă în locul ei, dar nu era același lucru. La cluburile astea din străinătate, președinții, team-managerii, patronii își fac personal contactele. Adică e foarte greu pentru tine, ca antrenor, să alegi. Primești o listă…Ok, poți să alegi unul-doi jucători în funcție de impresar. Mi s-a întâmplat lucrul ăsta acum la Al-Tai. Antrenorul de dinaintea mea a fost îndepărtat din cauza acestui lucru. Nu a acceptat niște jucători că nu veneau de la impresarul lui. Președintele a aflat, imediat l-a dat la o parte. Lucrurile astea se află foarte repede. Nu mai poți să spui că ești agentul unui jucător, nu poți să iei un jucător de la Florin Manea și să spui că e al tău…

S-a întâmplat la transferul lui Man. El avea un contract cu Anamaria și Giovanni a intrat pe fir și a făcut transferul.
Păi, nu. Man avea contract cu Anamaria, dar Giovanni a adus oferta. Nu a intrat pe fir. Aaaa, că tu auzi de oferta aia și suni tu la club: “Eu sunt agentul, dă-mi mie ofertă că fac eu!”. Tot urât e! Ăla ți-a furat jucătorul, să zicem, dar tu furi oferta! (Râde)

Așa e lumea fotbalului, nu? Un fel de junglă.
Funcționează. Dar dacă ai control pe ce faci, nu are ce să se întâmple.

Q&A cu Reghe: “Nu mă simt relaxat în România”

Am o listă de întrebări scurte. Mâncarea preferată din bucătăria românească…
Cartofi prăjiți cu orice.

Știi să-ți faci tu?
(Se uită uimit) Stai, mă! Sunt bun rău de tot la astea. Sunt bun rău! Dar mă gândesc cu ce să fie cartofii…cu ouă. Și o salată.

Cea mai sofisticată mâncare care ți-a ieșit foarte bine.
Fac orice. Nimic nu e sofisticat. Depinde de timpul pe care-l ai la dispoziție. Am zile când îmi iau să gătesc de dimineață până seara.

Câte feluri gătești?
Toate. Pornind cu ciorba. La mine, ciorba de burtă durează în jur de 6-8 ore. Fierb oasele înainte, clarific să fie albă. Burta o fierb în trei ape, cu oțet. Să fie albă. Durează mai mult procesul, munca în sine nu e multă. Fac foarte multe lucruri. Mie din casă nu-mi lipsește niciodată ciorba. Copiii mei mănâncă, Corina mănâncă. Corina nu mănâncă carne, copiii nici ei. Eu sunt carnivor.

Ce ciorbă e preferata ta?
Toate. Ciorba rădăuțeană. Ciorba de oase. La mine, porcul se taie în funcție de cum îl gătesc eu. Așa trebuie. Din toată șira, cu mușchi, fac ciorbă. Se taie mărunt, se lasă carne pe ea. Fac orice. Nu pot să zic că mâine mă duc la Masterchef, dar fac orice. Doar că nu știu să gătesc puțin, eu gătesc mult. De multe ori, exagerez. Am zile când mă trezesc și zic: “Azi gătesc!”. Uite, acum mă așteaptă o căprioară în camera frigorifică. Pe care trebuie să o aranjez.

Ce faci din ea?
O tai, o aranjez. Săptămâna trecută am avut două zile la pește. Am prins 20 de kile de crap. E o rasă de crap cu un gust foarte bun. Nu are gust de mâl, de lac. Îl tai, îl aranjez felii. Pentru saramură, pentru prăjit.

Cine mănâncă atât?
Stai puțin. Am ladă frigorifică. Mai vin copiii la mine, le dau acasă.

Destinația de vacanță preferată din România?
N-am. Nu mă simt relaxat. Mă cunoaște lumea, nu pot să fac absolut nimic.

Nu ești comod cu celebritatea?
Nu neapărat. Sunt un om cu foarte mult bun simț. Nu-mi place să ies în evidență, vreau să mănânc, să mă distrez. Nu-mi place să fiu în mijlocul atenției. Afară, mă simt natural. Merg pe stradă, pot să mănânc o înghețată, o pizza.

Reghe: “Grădinescu e comentatorul meu preferat”

Melodia preferată.
Melodiile mele preferate acum sunt cele pentru copii. Învățăm cântece. Teddy Bear Finger, Where are you, Here I am, Un elefant se legăna, am multe. Motanul golan care a plecat de acasă.

Mașina preferată.
Sincer, nu mai am acest hobby. Mașina preferată e aia cu care merg. Un Audi. Mi se pare o investiție total aiurea care nu-ți aduce bani. Acum îmi investesc banii și fac ca banii ăia să-mi aducă bani. Adică, genul de business care să-ți aducă bani când dormi. O chestie sănătoasă.

Un pont de business?
În orice. În fonduri de investiții, în acțiuni, în tot felul de chestii. Trebuie să știi, să vezi un pic. Bitcoin. Sau investiții în imobiliare. Decât să dau 300.000-400.000 de euro pe o mașină, aș face altceva cu banii. Înainte nu gândeam așa.

Firma de echipament sportiv preferată.
Adidas. Și Yamamoto. Port foarte mult de la ei. Am și avut un contract cu ei, e firma mea preferată. Un prieten care a fost CEO la Nike în Berlin a devenit CEO la Yamamoto. Nu primeam bani, dar primeam haine.

Ce ceas ai la mână?
Audemars Piguet. Îți place? Un ceas normal.

Ești pasionat de ceasuri?
Da, dar nu mai sunt pasionat nici de ceasuri. Și asta mi se pare o investiție proastă. Își pierd valoarea dacă vrei să vinzi mâine.

Comentatorul sportiv preferat.
Emil Grădinescu. E și stelist. Și Mocanu e ok. Ei doi. Pe ceilalți băieți de la Digi poate îi știu din vedere, dar nu le știu numele. Îmi cer scuze.

Fotbalistul român preferat.
Hagi. Și de acum îmi place foarte mult copilul ăsta de la FCSB. Olaru. Îmi place felul lui de a fi, devotamentul, ceea ce face la fiecare partidă. Mi se pare un exemplu pozitiv pentru toți fotbaliștii care activează în campionatul românesc. Nu vorbesc de cei din străinătate, de Stanciu, de Man, pe care îi cunosc foarte bine și pe care i-am antrenat. Olaru o să ajungă și el acolo. Îmi place enorm modul lui de abordare la fiecare partidă.

Sportivul preferat.
Bătrânul Năstase. Nu l-am prins jucând, dar îl cunosc foarte bine și îmi place foarte tare de el. Cum vorbește. A fost un sportiv de top. Mi se pare foarte simpatic.

Reghe: “Am avut o ieșire proastă la 2-5 cu Viitorul”

Am uitat să te întreb o chestie contondentă. Ce ai vrut să spui după meciul ăla pierdut cu 5-2 cu Viitorul? Ai zis că tu nu vrei să participi la mizerii.
(Râde complice) Nu mai țin minte. Nu mai țin minte. Știu că m-ai taxat și atunci.

Ai spus că nu accepți jocurile de culise. Tu cu gura ta ai spus.
Știu. A fost o ieșire proastă atunci.

Ce s-a întâmplat?
Nimic. (Zâmbetul complice revine) Nu mai țin minte! Am șters-o din memorie. Chiar am șters-o, jur. Nici acum nu știu dacă a fost, dacă s-a întâmplat ceva. Pentru că eu unul nu știu. În seara aia - că de aia m-am oprit foarte tare - a fost prima dată când Gigi a vrut să plece din țară și nu l-au lăsat la aeroport. Și a apărut chestia asta. El nici măcar nu știa de chestia asta, el nici nu era la meci, el voia să plece. De aia, m-am oprit total (din declarații), de aia mi-am șters din memorie. Dar am fost foarte supărat pe rezultat. Și cred eu că și pentru mine a fost o lecție, să învăț niște chestii. Să nu reacționez pe moment. Să-mi asum anumite chestii ca antrenor, că poți pierde un meci în maniera aia. Am avut și foarte mulți jucători care nu jucaseră foarte mult. Am învățat să dau adversarului credit și valoare pentru ce au făcut în seara aia.

A fost o relaxare mare la voi…
Nu eram obișnuit să pierd în maniera aia. Bratu a greșit foarte tare, au mai fost câțiva jucători care m-au dezamăgit foarte rău atunci. Am făcut o declarație care nu are nimic în comun cu realitatea, dacă mă întrebi acum, la rece. Acum, cred că Farul a meritat, ne-a dat cu terenul în cap.

Dar Becali a spus după aia că a fost o omenie.
Putea să zică orice. Eu unul nu știu. Cred, bag mâna în foc, că nu avea cum să se întâmple ceva fără să știu eu. Un jucător trebuia să fie prea nebun să facă așa ceva. La cât lucram cu ei și el să facă lucrul ăsta fără ca noi să știm, n-am cum să cred.

Caută ceva mișto din cariera de fotbalist sau de antrenor și spune-ne.
Am multe. Am spus aia cu Szukala și cu Latovlevici, când i-a spart dinții. Mai e una. Cu Lato și cu Pintilii. Eram la Copenhaga, ne-am calificat în primăvara europeană, eram jos în holul hotelului. Mi-au cerut voie jucătorii și am cumpărat de la KFC aripioare și nu mai știu ce. Era final de sezon de toamnă. La un moment, sună security-ul din hotel la recepție. Noi eram lângă recepție. Sunaseră clienții de la o cameră să spună că sunt doi băieți pe culoar, aleargă cu un cărucior. Unul împinge căruciorul și celălalt e în curul gol în cărucior, se ținea de bara aia. Era cărucior din ăla de haine de la hotel. Se împingeau pe culoar. Lato era pe cărucior și Pintilii îl împingea. Aveam multe cu ei, dar majoritatea au fost ok. N-am avut chestii grave, puțin au depășit limita.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.