exclusiv S-a aflat după 38 de ani: Gino Iorgulescu a jucat pentru Inter Milano! A stat 3 luni în Italia, dar Ceaușescu l-a adus înapoi: ”Nicu insista să mă întorc, mă gândeam la pușcărie”

Președinte al LPF, fost mare fundaș român și un om discret după retragerea din activitate, Gino Iorgulescu este unul dintre personajele enigmatice din fotbalul românesc.

Și-a petrecut majoritatea carierei de jucător la Sportul Studențesc, împrietenindu-se astfel cu Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al lui Nicolae Ceaușescu și cel menit să îl urmeze pe dictator în fruntea țării.

Gino Iorgulescu a vrut să fugă de la Sportul la Inter: ”Mi-am luat geanta și am plecat”

Dar nici apropierea de controversatul fost protector al Sportului nu i-a adus marele transfer în afară. Într-un interviu-eveniment pentru I AM SPORT MAGAZINE, Iorgulescu s-a destăinuit în legătură cu cele petrecute în 1987.

Ați rămas cu un regret că nu ați plecat de la Sportul?

Nu! Niciun regret! În momentele alea eu i-am spus lui Nicu că va veni o vreme când am să-l rog să mă lase în străinătate pentru că nu m-a lăsat să plec în țară.

Ceaușescu ce v-a zis?

”Da, mă, o să vedem” (n.r. râde).

Am o poveste care nu a apărut pe nicăieri și vreau să ne spuneți dacă e reală: ați jucat pentru Internazionale Milano, în Italia?

Da, e reală.

Povestiți-ne!

Era prin 1987. Am plecat cu Sportul în turneu prin Italia. Am avut un conflict cu Mircea Rădulescu (n.r. antrenorul
Sportului) pe acolo. Eram căpitan și era un obicei să schimbi cu echipa adversă două fanioane. Unul pentru club și celălalt pentru căpitan. Am dus fanioanele maseurului, pe bancă. Când ne-am suit în autocar la final, să mergem la Milano, îmi spune ăsta că fanionul meu l-a luat Rădulescu. Îi zic: ”Domn’ profesor, îmi dați și mie fanionul?”. N-a vrut să mi-l dea, îl oprise pentru fi-su, la care eu: ”Dacă mi-l cereți frumos, vi-l las. Dacă nu, trebuie să mi-l dați!”.

Ce s-a întâmplat după asta?

S-a enervat ăsta și a început cu tot felul: ”Tu crezi că faci ce vrei la echipa asta? După ce că joc cu trei jucători lenți la echipa asta, cu Cazan, Coraș și cu tine! Ia că o să fac eu schimbări la echipă, mai scot din voi”.

Nu v-ați enervat?

Stai să vezi! I-am zis: ”Da, mă, bine!”. Când am ajuns la Milano ne-au lăsat vreo două ore la cumpărături. Mi-am luat geanta și am plecat. M-au tot așteptat, eu eram prin zonă să văd ce se întâmplă. Au așteptat cât au așteptat, după care au plecat. Eu vorbisem de principiu cu piticul ăla…

Impresarul italian?

Exact. Mi-a zis că a vorbit pe la Inter să merg să mă tratez de o ruptură musculară mai veche pe care o aveam. Trapattoni, când a auzit, a zis că neapărat trebuie să merg la ei să mă tratez și să fac refacerea. Și m-am dus la ei! M-au dus la un hotel, mi- au făcut cunoștință cu președintele Ernesto Pellegrini. M-au anunțat că a doua zi dimineață va veni Baresi (n.r. Giuseppe, fratele lui Franco Baresi de la AC Milan) să mă ia de la hotel, după care o să mă aducă tot el înapoi. Mi-au dat și câte o sută de dolari de cheltuială pe zi. Pe atunci erau lire italienești, dar atât venea. Am mers
la Appiano Gentile (n.r. zona unde are Inter baza de pregătire) la clinică și după o săptămână am fost ca nou.

După ce v-ați revenit ce ați făcut?

Am început antrenamentele cu Interul lui Trapattoni. Pe atunci echipele aveau voie cu doar trei jucători străini. Rumenigge tocmai pleca, iar Passarella era și el aproape să plece.

”Nu am semnat cu Inter. Îmi dădea casă, mașină”

Voiau să-l înlocuiască pe Passarella cu dumneavoastră?

Nu, ai să râzi! Trapattoni știa de la echipa națională că sunt fundaș, dar după antrenamente cu echipa și după câteva amicale în care am jucat pentru Inter a zis că mă bagă în fața apărării, înțelegi?

Ați semnat cu ei?

Nu. Pentru că în timpul ăsta eu vorbeam cu Nicu la telefon. Am dat greu de el după un timp și tot insista să mă întorc. Mi-a zis că e important să vin înapoi să poată să îmi dea drumul oficial.

Adică să nu aveți statut de fugar.

Exact. Și i-am zis că urma perioada de transferuri. Am vorbit și cu Trapattoni și mi-a zis să mai aștept că s-ar putea să cedeze Nicu. Și că va trebui să stau doi ani până să pot semna cu Inter. Mi-a zis că în timpul ăsta mă trimite la Como în Serie C, că era tot echipa lor. Să joc acolo, îmi dădea Inter casă, mașină. Mi-a spus să mă duc acolo că între timp poate
mai forțăm și cedează cei din țară, să mă lase.

Nicu Ceaușescu ce vă spunea?

Păi, Nicu se cunoștea cu patronul lui Inter, care a fost la el când a mers în România. Nicu i-a făcut un contract cu prețuri bune pentru carne de vită, că ăsta avea prin toată Italia o distribuție de mâncare caldă. Deci, aveau business-uri comune. Trapattoni mi-a spus: ”Hai că mai vorbeste și președintele cu Ceaușescu, poate cedează”.

A reușit?

E, a reușit! Nicu l-a trimis pe consulul României la Roma să se întâlnească cu mine pentru că nu mai aveam încredere să mă întorc. Mama și tata erau membri de partid, m-am gândit că fac mai multe probleme dacă mă întorc. Mă gândeam la pușcarie, însă mi-a zis Nicu: ”Du-te, bă, de aici, că nu se întâmplă așa ceva! ”. Până la urmă m-a convins consulul care a venit special de la Roma la Milano și a mers cu mine în România.

După ce v-ați întors în țară au mai existat contacte cu Inter?

Ce să mai fie, și-au luat imediat trei străini să completeze lotul. N-a mai plecat nici Passarella în anul acela.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.