“Uriașul nemeritat de FCSB, CSA și Steaua”. Ștucan, despre tributul adus de UEFA lui Duckadam și lipsa de respect a defunctei Steaua și a urmașelor ei

La câțiva metri în spate, UEFA a amenajat holurile, decorându-le cu niște ilustrate gigant dedicate marilor figuri ale fotbalului european. De pe pereții luminați zâmbesc sau stau încruntați Raymond Kopa, Alfredo Di Stefano, Franz Beckenebauer, Eusebio sau Johann Cruyff.

Clubul e superselect, nu mai mult de 10 personaje, iar valoarea descoperirii, uriașă.

Pe unul dintre pereții din spatele trofeelor, chiar lângă scară, un bărbat mustăcios, purtând mănuși albe, pare că vrea să se desprindă din colantul uriaș și să fugă din nou spre “Urecheata” argintie, aflată chiar lângă, așa cum a fugit, posedat, într-o seară de mai, acum 38 de ani.

E Helmut Duckadam, iar UEFA i-a dedicat acest spațiu generos după redecorarea sediului. În vara lui 2023, fostul portar a mers la Nyon și a rămas uimit de tributul adus de forul european.

Simbolistica este aproape imposibil de explicat generațiilor actuale.

În 1986, o echipă din România a câștigat Cupa Campionilor, iar portarul ei a apărat toate penaltyurile executate de jucătorii Barcelonei. Dacă s-ar fi întâmplat azi, eroul din poza de la Nyon ar fi avut măcar un milion de urmăritori pe Instagram, ar fi putut câștiga din fiecare postare o grămadă de bani și n-ar mai fi avut grija medicamentelor, după retragere.

Duckadam, însă, a murit fără să întoarcă banii cu lopata. Câștiga 90 de euro pe emisiune la DigiSport, avea o pensie și își completa veniturile deloc extravagante din apariții pe la diferite evenimente.

Aura lui i-ar fi putut permite să aibă lumea la picioare, dar Duckadam a murit prins între două lumi, victimă într-un război absurd între FCSB și CSA.

Imagini exclusive cu Duckadam în 2023, la sediul UEFA, lângă peretele dedicat lui:

Crescut de bunică, păcălit de Steaua

În realitate, uriașul blând a trăit toată viața între două lumi. Andrei Vochin îi face un portret superb în cartea SuperSteaua.

Cu părinții divorțați, a fost crescut de bunica Elisabeta, dintr-o pensie de 105 lei - adică de nimic - de la Cooperative Agricola de Producție. Duckadam a intrat în poartă, în curtea școlii, pentru că nu-i plăcea să alerge. Debutul și l-a făcut în echipa comunei, Semlecana Semlac, la doar 15 ani din cauză că titularul postului nu s-a putut învoi de la muncă.

“Am făcut pe mine de frică. Am luat vreo 7-8 goluri de la Peretul Mic…cred că am greșit la vreo 10 dintre ele”, mustăcea Duckadam.

Tot frica l-a făcut să rateze debutul la echipa națională în primul meci al tânărului selecționer Mircea Lucescu, la 1-1 în Elveția. Sub pretextul că e accidentat, Duckadam a refuzat titularizarea, iar Țețe Moraru a apărat în locul lui.

Apoi, la națională a apărut Silviu Lung, iar fereastra de oportunitate s-a închis. Duckadam a rămas cu doar două selecții la națională în carieră.

Totuși, o altă fereastră i s-a deschis. Curtat de Universitatea Craiova, portarul din Arad a semnat în ianuarie 1983 cu Steaua, echipa Armatei și jucăria lui Valentin Ceaușescu. La sosire, cel considerat poate cel mai mare conducător din istoria fotbalului românesc, Ion “Sfinxul” Alecsandrescu, i-a promis un apartament în București și 35.000 de lei (n.r. - echivalentul atunci a 15 salarii medii) la instalare.

Până la plecarea din club, 3 ani și jumătate mai târziu, Duckadam a locuit la hotelul Haiducului și nu a văzut niciun leu din suma promisă.

Mustăciosul în verde a intrat în istoria fotbalului mondial în noaptea de 7 mai 1986, la Sevilla. E noaptea în care o țară întunecată și înfometată a rămas electrizată în fața televizoarelor, privind în extaz (fanii Stelei) sau cu invidie (noi, ceilalți) la salturile din bară în bară ale portarului fermecat.

Iar Steaua l-a recompendat prin încălcarea tuturor promisiunilor făcute la venire.

Duckadam a tăcut și a adunat.

Poate fi o cauză pentru care, în plin conflict între George Becali și partizanii ideii de Steaua Armatei, Duckadam a ales să reprezinte clubul primului, intrând în conflict cu foștii săi colegi.

Lunar, eroul de pe Sanchez Pizjuan primea câteva mii de euro cash de la Becali, via Luțu, și scria rapoarte de activitate pentru a-și justifica banii. Pentru asta, fanii CSA îl considerau "sclav".

Legătura a durat până în pandemie, când lui Duckadam i s-a diminuat salariul, apoi i s-a sugerat să demisioneze. În hârtia lui de demisie se scrie:

“În atentia domnului Președinte Valeriu Argăseală.

Subsemnatul Helmut Duckadam, în prezent angajat la SC Fotbal Club FCSB, prin prezenta vă rog să luați act de demisia mea, începând cu data de 14 iunie 2020. Am luat această decizie întrucât am simțit că, în ultima perioadă, nu mai sunt dorit în cadrul Clubului de Fotbal FCSB.

Cu stimă, același sustinător fidel al clubului. Helmut Duckadam”.

Textul e o tragedie în sine.

Un om a cărui reușită rămâne și acum de domeniul fantasticului, un portar pe care UEFA îl afișează mândră alături de doar câțiva alți fotbaliști uriași a fost respins de niște entități născute din rămășițele defunctei Steaua.

Pentru asta, ambele echipe n-au absolut niciun drept să se pretindă urmașele clubului neparolist care l-a adus pe mustăcios de la Arad cu promisiuni goale.

Dumnezeu să te odihnească într-o lume mai bună, Helmut Duckadam!

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!