corespondența antalya A muncit în construcții în Africa și e îndrăgostit de mămăligă și piureul de cartofi din România: ”Nu știam nimic când am ajuns aici”
Galerie foto(3) Galerie foto (3 fotografii): A muncit în construcții în Africa și e îndrăgostit de mămăligă și piureul de cartofi din România: ”Nu știam nimic când am ajuns aici”
Cătălin Stroia , Felix Iacob (foto/video) | Publicat: 07.01.2025 21:00 | Actualizat: 07.01.2025 22:46
Christ Afalna (26 de ani) e de 6 ani în România și vorbește laudativ de țara care i-a întins o mână importantă de ajutor. Mijlocașul ofensiv al Unirii Slobozia povestește viața dificilă prin care a trecut în Camerun, dar și faptul că și-ar sacrifica viața pentru familia lui.
- Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din SuperLiga! Reporterii noștri - Cătălin Stroia și Felix Iacob - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.
Salut, Christ! Cum a început 2025 pentru tine?
Anul a început bine pentru mine. M-am regăsit cu echipa mea și antrenorul, staff-ul, iar asta mă bucură.
Cum ai învățat limba română?
Am învățat cu coechipierii și am furat cuvinte de la fiecare. M-am băgat întotdeauna să vorbesc cu ei. N-a fost nicio problemă dacă ziceam ceva greșit. Dumnezeu m-a ajutat și mi-a deschis mintea să învăț limba asta.
Îți place România?
Să fiu sincer, acum îmi place. Dacă aș spune că nu-mi place aș fi un om prost. Am făcut aproape șase ani aici și m-am obișnuit cu regulile, țara și orașul în care trăiesc.
Christ Afalna: ”Nu știam că România există pe hartă”
Ce știai despre România înainte?
Nimic! Nici nu știam că exista pe hartă. La ambasadă când m-am dus am crezut că se vorbește engleză că așa se practică în toate țările din afară. Apoi mi-a explicat ambasadorul că vorbiți română. De acolo mi-am dat seama că e ceva diferit.
Ai început fotbalul în România la Fălticeni, un oraș mic, ți-a fost greu să te adaptezi?
Da! Primele luni a fost puțin greu. Oamenii de acolo erau foarte bătrâni și nu prea aveau încredere în mine. Era greu.
A fost cumva ce rasist?
Nu era rasist. Era pentru prima dată când vedeau acolo o persoană de culoare. Te vorbeau pe la spate. Pentru mine rasismul e altceva. Oamenii de acolo erau foarte curioși și mă întrebau ce fac pe acolo. Spuneau că țara mea e săracă și de asta am venit aici. Dar niciodată de rasism.
Ce-ți place cel mai mult aici?
Îmi place mămăliguța. Îmi mai plac pulpele cu cartofi prăjiți, piureul și sarmalele, pe care le mănânc mai rar.
Ai adus familiei tale din Camerun vreo mâncare din România?
Niciodată! Mâncăm mâncarea din Camerun, care e total diferită de cea de aici.
Cum sunt oamenii din Camerun?
Prea familiariști. Toată lumea are grijă de prieteni, de oamenii de acolo. Toată lumea se descurcă greu, nu e ca în România unde oamenii câștigă. La mine fiecare persoană care câștigă puțin mai mult poate să vină să-i ajute pe ceilalți în nevoie. Nu toți, dar măcar majoritatea.
Christ Afalna: ”Am ajutat la construirea caselor”
Copilăria ta cum a fost?
Am fost fericit că tatăl meu a avut grijă de mine și frații mei. M-a dus la școală, mi-a cumpărat haine. Nu eram sărăci de tot, dar ne descurcam. Avem nevoie de un adidas, tata îmi lua, dar nu scumpi de 5-7 milioane. Era bine pentru că aveam toate lucrurile pe care le voiam.
Ai muncit când erai mic?
Da! Îi ajutam pe oameni să facă case, în construcție. Făceam asta toate vacanțele, două luni, cât dura totul. Am făcut asta cinci-șase ani.
Dacă-ți cere un coleg vreo mână de ajutor la casă, îi ajuți?
Clar! Asta nu contează. Dacă un prieten te cheamă să-l ajuți, e normal să o faci. Dacă ești bogat și nu poți să ajuți oamenii înseamnă că nu poți să înțelegi nimic din viață.
Care a fost cel mai mare sacrificiu pentru tine?
Cred că fac mereu pentru oamenii de lângă mine. N-am niciun obstacol. Nu pot să zic că e mare sau mic. Chiar dacă e ceva mic și ajuți pe cineva e ceva foarte mare. Și dacă e un sacrificiu mare e privit la fel. Un sacrificiu ar fi să mor și să-i las inima mamei, surorii mele, ăsta e sacrificiu pentru mine.
Nu știu câți ar face asta.
Asta e viața. De aproape șase ani de când stau singur aici fără mama și fără tata cred că m-am descurcat bine. Să știu să fac diferența dintre ce e bine și ce nu e bine. Indiferent ce faci tu, dacă ești un om mare, important e să ajuți pe cineva.
Care a fost cel mai greu adversar pe care l-ai întâlnit?
E primul an în care Unirea Slobozia joacă în prima ligă. Am jucat cu Craiova care are o echipă omogenă și bună. Au mai fost FCSB, Rapid, Dinamo. Mi-a părut rău pentru noi că e o diferență legată de fotbalul pe care-l practică.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
