exclusiv ”Am pus școala pe locul doi” + Cât contează norocul în cariera unui fotbalist

Iulian Cristea are patru meciuri la echipa națională, a evoluat patru sezoane la FCSB, unul la Rapid, iar în ultimul an a evoluat pentru Universitatea Cluj, alături de care a reușit calificarea în Conference League.

Iulian, cum ai ajuns să faci fotbal? Cât de greu a fost în perioada critică de dezvoltare să te ocupi și de școală și de fotbal?

Da, cum ai spus și tu, fotbalul l-am început la Mediaș și de mic copil mi-am dorit să ajung fotbalist. Adică, întreaga zi o petreceam afară doar cu mingea și cred că din clasa a șasea, a șaptea, deja am pus școala pe locul doi și m-am axat mult mai mult pe fotbal. Și m-au ajutat într-adevăr și părinții să continui pe ambele planuri, să nu o dau chiar deoparte, dar au înțeles și ceea ce vreau să fac și m-au susținut.

Este un regret acum?

Nu pot să spun că e un regret. Din moment ce am reușit să ajung la echipa pe care mi-am dorit-o, la FCSB… pe urmă am reușit să ajung la echipa națională. Adică am promovat în Liga I, la Mediaș și la 20 de ani, am reușit să fac ceea ce mi-am propus. Și, de aceea, cred că nu pot să spun că regret acest lucru.

Iulian Cristea: ”Norocul contează foarte mult”

Cât contează norocul ca să devii jucător profesionist?

Pe lângă muncă… foarte, foarte, foarte multă muncă, ai nevoie și de noroc și de șansă. Pentru că dacă nu ai șansă și noroc, eu le-am spus multor tineri, e foarte greu. Uite, după împrumutul de la Cugir, era domnul Dulca care m-a debutat la Mediaș. M-am întors de la Cugir, era domnul Dulca la Mediaș antrenor, am venit, toată lumea era bucuroasă, era fericită. Eu crescusem în joc, aveam evoluții foarte bune.

Dar după vreo trei săptămâni a venit la mine și a zis că... a discutat și dânsul a luat o hotărâre dacă aș dori să plec iarăși împrumut. Știind ce am făcut înainte cu șase luni și că mi-a prins bine, am zis că da, de ce nu. Și în acea zi am avut un meci amical, veneau foarte mulți jucători în probe în acea perioadă la Gaz Metan și ne băga pe noi mai mult copiii să jucăm. Și am avut evoluții foarte bune în acea zi.

Cum ai reacționat când te-au anunțat că pleci iar împrumut?

După ce mi-a dat vestea asta, mi-am sunat familia: ”Iarăși o să plec”. Dar astea pe mine foarte mult mă întărâtau și mă făceau să dau și mai mult. Nu mă doborau lucrurile astea pe mine. Și în acea zi am avut un meci, cum spuneam, amical între noi. Am jucat foarte, foarte bine și atunci a venit domnul Dulca după meci: ”Nu mai pleci nicăieri împrumut. Rămâi cu echipa și intri în cantonament cu echipa mare din nou”.

Familia cum a reacționat când a înțeles că trebuie să pleci împrumut prima oră?

Chiar asta i-am spus domnului Dulca: ”O să îi sun pe mama și pe tata să le transmit și să vedem ce decizii au”. Și am sunat: ”O să plec iar împrumut”. Era vorba de Suceava. Erau în Liga a doua. Au zis: ”Bine, ce asta e, n-ai ce să faci. Dacă aici n-ai nicio șansă. Decât să stai să te văd tot supărat pentru că nu joci”.

Și asta mă supără pe mine cel mai tare, că nu joc și mă frământă foarte mult să stau. Îmi doresc foarte mult să joc, să mă bucur de fotbal. Am luat decizia. Am zis: ”Bine, ok, plec”. Dar mă bucur că a venit acel amical și am dat tot ce am mai avut de mine.

Și conducerea a luat decizia de a rămâne. Și asta a fost șansa și, ce vorbeam de șansa, și norocul de a reintra în Liga a întâi și la Gaz Metan să joc meci de meci.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google