exclusiv Florin Cernat a retrăit momentul când a fost diagnosticat cu cancer: "Nu mai eram om"
Daniela Nicolescu | Publicat: 20.12.2024 11:23 | Actualizat: 20.12.2024 11:25
Invitat la podcastul iAM Ștucan, Florin Cernat (44 de ani), fost internațional român, vorbit despre momentul dramatic din viața sa, trăit în 2017, care l-a și determinat să se retragă din fotbal: diagnosticul de cancer.
- Podcastul iAM Ștucan este sponsorizat de NetBet. Episodul cu Florin Cernat este disponibil acum pe canalul de Youtube iAMsport.ro.
În anul 2017, Florin Cernat a fost nevoit să treacă printr-un moment mai puțin plăcut. Fostul internațional român a fost diagnosticat cu cancer de piele și a urmat un tratament dur, care l-a determinat să se lase de fotbal.
Florin Cernat, despre momentul când a fost diagnosticat cu cancer
Totul a început în perioada în care Cernat evolua pentru FC Voluntari. Acesta a descoperit tumoarea din timp, ceea ce l-a ajutat să se refacă. Din fericire, totul este bine acum pentru Florin Cernat. Chiar și așa, a rămas cu amitirile traumei cauzate de diagnosticul de cancer. În cadrul podcastului iAM Ștucan, fostul internațional român a oferit detalii despre momentele crunte din acea perioadă.
Costin Ștucan: Știu că e delicat. Dar pentru oamenii care nu știu povestea ta cu cumpăna prin care ai trecut... Știu că ai povestit (...).
Florin Cernat: Era în 2017. În următorul an m-am lăsat că am fost nevoit…Bine, aveam și 38 de ani. Am avut o aluniță pe gambă, la spate. N-am avut durere, dacă aveam durere poate vedeam și stăteau altfel lucrurile.
Costin Ștucan: Avea o culoare aparte sau ceva?
Florin Cernat: La început era ok. După câteva săptămâni…începuse să facă ceva moale, se forma ca o cremă deasupra. Și m-am dus la doctor, mi-a zis să mă duc să fac un control. Am zis: ”Eeeehhh, lasă, mă!”. Era și o perioadă în care jucam duminică-miercuri, intermediare. Jucasem semifinala cupei la Craiova, aveam returul. Și a doua zi când m-am uitat pe șosetă am văzut o pată de sânge. Atunci m-am panicat.
Să vezi cum e viața. Înainte, stăteam pe la rond la Piața Alba Iulia. Și în drum spre casă, exact înainte rond, pe dreapta, e o clinică Sanador. Acolo e o zonă foarte aglomerată, acolo n-ai loc de parcare nici dacă…Am oprit la trecerea de pietoni și am văzut un loc de parcare, era imediat…Am văzut Sanador și am zis: ”Ia că intru acum și să văd…știi…la dermatolog!”. Am parcat, am intrat. Intru, era o fată la recepție. Zic: ”Vreau și eu o programare la dermatologie”. S-a uitat. A zis: ”Prima o am după 10 zile”. În timpul ăla, doctorița, dermatoloaga, venea spre recepție să-i spună fetei că pacientul care trebuie să vină n-a mai venit că nu știu ce s-a întâmplat. Și îi spune: ”Domnul e cu aceeași…”. Și zice: ”Atunci lasă că-l iau pe domnul”. M-am dus că altfel nu știu dacă mă mai duceam. 10 zile…o lăsam așa.
Cernat: ”Acum trebuie să merg să mă tratez”
Costin Ștucan: Și ai intrat.
Florin Cernat: Am intrat. Când m-a văzut doctorița a zis că nu se poate, ”cum de ai stat până acum”. Că nu e bine, că nu știu ce. ”Du-te repede la Spitalul Militar. Te trimit eu la un doctor foarte bun!”. Și atunci m-a băgat în panică.
Costin Ștucan: Ce? Să-ți facă o biopsie sau ce?
Florin Cernat: Da. Îți dai seama că a doua zi m-am dus acolo. L-am sunat pe nașu, că știu că mai are conexiuni. L-am sunat pe doctorul Trifu, dermatolog de acolo, un doctor foarte bun. Chiar cu mine a fost excelent. M-am dus la dânsul, atunci a venit și nașu. Era și soția, Dana. Eu, în mintea mea, nu realizam exact.
Costin Ștucan: Deși spusese doctorița că nu e bine…
Florin Cernat: Și când m-a văzut și doctorul Trifu, țin minte, era într-o joi sau vineri. Spre final de săptămână. Și mi-a zis: ”Vino luni să te operez, să scot tot de acolo!”. Eu sâmbătă aveam meci, nu știu cu cine jucam. Eu zis: ”Eeee, joc sâmbătă”. Doctorul m-a auzit, a tăcut din gură, nașu la fel. După ce am plecat, doctorul îl sună pe nașu și îi spune: ”Domnule, Florin e nebun la cap? El se mai gândește să joace?!”. Eu nu știam. Nu aveam de unde să știu. A încercat după aia nașu: ”Bă, lasă meciul. Gândește-te un pic la asta! Poate să fie periculos”. I-am zis: ”hai, mă, nașule, lasă-mă, ce poate să fie periculos?”. Mă tratez, asta e. Luni m-am dus, mi-a făcut operația aia, mi-a curățat tot ca lumea. Și mai adânc să fie…Și după aia am așteptat rezultatul. Îți dai seama că eram, stăteam ca pe ghimpi. La biopsie, când am văzut ce diagnostic era…
Costin Ștucan: Era malign? Ce simți în momentul ăla?
Florin Cernat: Ce să simți?! Nu mai eram om…mă gândeam, dar aveam așa încredere. Nu intrasem în panica aia așa…știi…m-am dus, acum trebuie să văd unde merg să mă tratez.
Costin Ștucan: Cu chimioterapie?
Florin Cernat: Nu trebuia să fac chimioterapie. trebuia să fac un PST, PST se face în ultimul stadiu. Să vadă unde e exact tumoarea. Pe primul l-am făcut în București, la ganglionii inghinali se vedea că e ceva. Atunci am zis că mergem afară, undeva. Dana, în timpul ăsta, trimisese deja analizeze și în Turcia, și vorbise cu Mircea Sandu la Nisa, dânsul trecuse…
Costin Ștucan: Printr-un cancer la colon.
Florin Cernat: …luase legătura și cu o clinică pe la Miami. Și eu am zis: ”Nu, lasă că mă duc la Viena”. Am ales eu de capul meu. M-am urcat în mașină cu un fin de-al meu, cu Marius Bocăneală. Fost arbitru. Hai, Marius cu mine! Am mers la Viena, ne-am dus la clinică. Acolo mi-a confirmat și mi-a zis că îmi dă un tratament. Am făcut un an și 8 luni.
Costin Ștucan: Era ceva injectabil?
Florin Cernat: Interferon am făcut.
Costin Ștucan: Cum se face la hepatită?
Florin Cernat: Da, cred. Sunt niște injecții...
Costin Ștucan: Știu că îți cade părul…
Florin Cernat: Se face cum e insulina. Nu a fost asta o problemă. Ok, fac tratamentul. Dar pe mine mă termină când mă duceam în fiecare lună, dimineața la 7, intram la oncologie. Era un culoar lung și vedeam câtă lume bolnavă e. Veneau de prin toată țara. Multă, multă lume. Pe mine aia mă termină. Și stăteam, făceam analize. Veneam pe la 7 jumate și plecam pe la 12. Până îmi făceau toate analizele. Pe mine aia mă termină. Așa, tratamentul am dus ok. Tratament am făcut după schița din Viena. Îmi dădea doză mai mică. Făceam injecții de trei ori pe săptămână, dar o doză mai mică. Să nu am reacțiile alea. Normal, trebuia să fac mai mult, doză mai mare, în fiecare zi. Dar doctorul de la Viena mi-a zis: ”Nu, fă așa și vedem cum merge. Și dacă e nasol, schimbăm”. Și am făcut așa. Îmi luam tratamentul și îmi făceam singur. Ori în umăr. Aici, când îmi făceam, două zile aveam stări de gripă. Făceam febră, eram moale, tremura carnea pe mine. După aia, doctorița mi-a zis să nu-mi fac în umăr. În mușchi. Să-mi fac în burtă. După aia, îmi făceam în burtă.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.