Rocky, singurul boxer care nu a pierdut vreo luptă! Italianul își dorea să devină jucător de baseball

Rocco Francis Marchegiano, născut pe 1 septembrie 1923, a avut două visuri crescând în Brockton, Massachusetts. Primul, să nu ajungă să fie muncitor într-o fabrică de încălțăminte, ca tatăl său, Pierino. Vedea cum spiritul părintelui se deșira în fiecare zi, după schimbul de câte 12 ore.

Al doilea vis era să devină prinzător la baseball, în Liga Mare. Era deja călit. Imediat după naștere, prima lui luptă a fost cu o pneumonie atât de severă încât doctorul care l-a văzut le-a spus părinților, Pierino și Lena, “numai forța interioară l-ar putea salva”. Ceea ce s-a și întâmplat.

Visul lui Rocky era să joace baseball

Cum soarta se relevă prin amănunte mărunte, Rocky nu a fost primit în echipa de copiii a celebrei echipe de baseball, Chicago Cubs. Motivul? Nu avea un braț drept suficient de puternic încât să arunce cu viteză mingea.

Ironia face ca Marciano, în cariera sa pugilistică, să aibă unul dintre cel mai bune procente de knockout-uri raportate la numărul de meciuri.

Comunitatea în care a crescut italianul era plină de imigranți veniți, în marea lor majoritate, din Europa. Evrei, polonezi, irlandezi plus hispanici, negri, Brockton era un creuzet. Și, deși Rocky a povestit de multe ori cum se jucau împreună, din când în când mai existau și bătăi între copii.

Cum eroul nostru venea și se plângea părinților după aceste lupte, unchiul său Jonny i-a făcut un sac de box din rumeguș. Iar Rocky a început să-l lovească. Zilnic.

A fost cel mai dur, cel mai puternic și cel mai dedicat luptător care a purtat vreodată mănuși. Frica nu făcea parte din vocabularul său, iar durerea nu însemna nimic Red Smith, câștigător Premiul Pulitzer pentru literatură

Pe la unsprezece ani, Rocky se bătea constant, fie că era pe stradă, fie că era în lupte organizate. În anii 1930, în timpul Marii Crize Economice din SUA, boxul era al doilea cel mai popular sport, după baseball.

Nefiind tocmai un elev strălucit, Marciano nu a absolvit liceul. Așa că a lucrat ca săpător de șanțuri, grădinar sau chiar la fabrica de încălțăminte din Brockton. Însă visul său de a fi prinzător în Liga Mare de baseball era intact. Însă avea nevoie de bani. Așa că, la ideea prietenului său, Allie Colombo, a intrat în ring de câteva ori.

Nu am văzut pe nimeni mai crud decât Rocky, dar am văzut și altceva, brațul său drept extrem de puternic Charley Goldman, antrenor Rocky Marciano

Alături de Allie Colombo s-a pregătit intens pentru meciurile de început. Alergau 16 kilometri zilnic, în frig, cu gecile pe ei, în adidași uzați până la dezintegrare.

În 143, a fost recrutat în armată și trimis în Țara Galilor, acolo unde transporta provizii, peste Canalul Mânecii, în Normandia.

Cariera lui Marchegiano începe cu Marciano

Rezultatele au atras atenția lui Charley Goldman, care i-a devenit antrenor lui Rocky. Echipa a fost întregită de Al Weill și Chick Wergeles i-au devenit agenți.

Prima luptă profesionistă din cariera lui Marciano a venit pe 12 iulie 1948, împotriva lui Harry Bilizarian. Victorie, dar cu un amendament. Crainicul meciului nu a putut rosti Marchegiano, așa că Rocky și-a schimbat numele de familie în Marciano.

Am un tip scund, scund, cu umerii încovoiați, chel, cu două picioare stângi, dar, Doamne, cum poate lovi cu pumnul Charley Goldman, antrenor Rocky Marciano

În ciuda succesului, italianul era un contraexemplu de luptător la categoria grea. Mai degrabă scund, măsura doar 1,78 metri, cântărea 85 de kilograme, iar mâinile sale aveau o anvergură de 1,72 metri. Niciun campion mondial al categoriei grea nu a avut mâini care să ajungă la o distanță mai scurtă decât atât.

Primele sale șaisprezece lupte s-au încheiat prin knockout, toate înainte de runda a noua. Antrenorul Goldman reușise să transforme defectele elevului său în calități. Întocmai ca și Mike Tyson, după mulți ani, Rocky se apropia de adversar și lovea scurt, năpraznic. Era un ploaie de meteoriți.

On this date in 1955, in his last fight, undefeated heavyweight boxing champeen of the world, the Brockton Blockbuster, Rocky Marciano, KOs light heavyweight Archie Moore in the 9th round at Yankee Stadium, NYC.

pic.twitter.com/E8xAIgtQgZ

— Honest☘️Larry (@HonestLarry1) September 21, 2022

Un moment de cotitură în cariera lui Marciano a venit la meciul cu Carmine Vingo. Cel din urmă avea un palmares foarte bun, 16 victorii și doar o înfrângere, și aceea controversată. În runda a șasea, Rocky l-a izbit cu un upercut pe compatriotul său, iar acela s-a prăbușit la podea.

Dus cu targa la spital, pentru că nu existau ambulanțe, Vingo a fost extrem de aproape de moarte. Și-a revenit, iar ulterior a devenit prieten cu Marciano.

Omul care era să-l bată pe Rocky

Pugilistul care a fost cel mai aproape de a-l învinge pe Marciano a fost Roland La Starza. La sfârșitul celor 12 runde, cei trei arbitri avea următoarele scoruri: 5-4, 4-5, 5-5. Datorită unui sistem particular statelor New York și Massachusetts, Rocky a primit un punct bonus pentru că-l trimisese la podea pe Starza. A fost prima înfrângere în 38 de meciuri pentru cel din urmă.

Înainte de box, eram un nimeni, un necunoscut. În ring am devenit cineva Rocky Marciano, campion mondial

Primul mare nume pe care l-a învins Marciano a fost Joe Louis. Fostul campion mondial, măcinat de datorii, a trebuit să intre în ring la 36 de ani și 166 de zile. În runda a 8-a, Rocky l-a pus în mare dificultate pe Joe, iar arbitrul întâlnirii a oprit lupta. A fost doar a treia înfrângere în 69 de meciuri pentru Louis.

După meci, Rocky a mers în vestiarul lui Joe și cei doi au plâns împreună. Istoria boxului stătea și ea într-un colț și lăcrima odată cu ei.

La 29 de ani, Marciano a primit prima sa șansă la titlul de campion mondial. Adversarul său a fost Jersey Joe Walcott. Mai înalt, mai solid, cu o mai mare experiență, Walcott l-a lovit puternic din prima rundă pe Rocky. Și l-a surprins atât de mult încât l-a și trimis la podea cu un croșeu.

După douăsprezece runde în care boxul său fusese inteligent tactic, campionul mondial conducea în scorurile celor trei arbitri. Trebuia doar să încheie și ultimele runde în picioare.

Însângerat, lovit ca în niciuna dintre luptele sale, dominat, Rocky s-a dus ca un buldog către Walcott. Iar când astrele s-au aliniat, l-a izbit pe adversarul său cu dreapta atât de tare încât lovitura a căpătat și un nume. Susie Q.

Jersey Joe a fost inconștient pentru câteva minute, timp în care a primit îngrijiri medicale. Marciano, puștiul care visa să ajungă prinzător la baseball și să nu lucreze la o fabrică de încălțăminte, era noul campion mondial al “greilor” din box.

Rocky Marciano, neînvins în carieră

Revanșa dintre cei doi, Rocky și Walcott, nu a avut istoric. Italianul, atent acum la tactica adversarului său, după analiza primului meci, s-a impus prin knockout în prima rundă. A fost ultima întâlnire din cariera lui Jersey Jow Walcott.

Pentru Marciano, apărarea titlului mondial continua.

Următorul său adversar a fost o mai veche cunoștință, Roland La Starza. După câteva runde în care Rocky a fost prudent, câțiva din pumnii săi și-au atins ținta, iar compatriotul său s-a prăbușit în afara ringului. Marciano a lovit atât de tare, încât La Starza suferise o fractură a brațului drept din cauza unui pumn.

Următoarele două meciuri ale lui Rocky au fost împotriva lui Ezzard Charles. Cu un joc de picioare excelent, brațe lungi, abilitatea de a puncta decisiv, Charles se anunța un adversar demn de Marciano.

Disputată pe 17 iunie 1954, pe stadionul Yankee, lupta dintre cei doi este privită ca un clasic al meciurilor pentru titlul mondial al categoriei grea. Charles l-a lovit din plin pe campionul mondial, provocându-i acestuia o tăietură deasupra ochiului stâng.

Însă Rocky era un monument de voință, așa că a continuat, chiar și doar cu un ochi complet deschis. Cei doi au schimbat pumni extrem de puternici, care ar fi pus la pământ majoritatea boxerilor categoriei grea din acele vremuri.

În cele din urmă, după 15 runde în care nici tehnicitatea lui Charles, nici puterea lui Marciano, nu au tranșat soarta meciului, arbitrii au decis. În unanimitate, decizia a fost în favoarea italianului. Ezzard a fost primul și singurul boxer care a rezistat 15 runde în fața lui Rocky.

Ultimul meci din cariera lui Rocky Marciano a avut loc pe 21 septembrie 1955, împotriva lui Archie Moore. Deși avea 41 de ani, Archie era încă un pugilist de temut. Însă nici el nu a putut să-i facă față campionului mondial.

Moore a început exploziv partida. Știa că, la vârsta sa, nu putea ține ritmul cu mai tânărul său adversar, așa că a încercat să-l lovească decisiv. Iar în a doua rundă, surpriza era să se întâmple.

O combinație de croșee l-au pus la podea la campion, dar Rocky s-a ridicat și a continuat lupta. În a noua rundă, Archie, obosit, n-a mai făcut față forței campionului. A căzut și nu s-a mai ridicat la numărătoarea arbitrului.

După o luptă cu Marciano, te simțeai ca și cum cineva te-ar fi bătut pe tot corpul cu o crosă sau te-ar fi lovit cu pietre Archie Moore, campion mondial

Pentru că își pierduse dragostea pentru sport, iar antrenamentele deveniseră din ce în ce mai dificil de dus la capăt, Rocky s-a retras după această luptă. Era cea de 49-a. Nu pierduse niciuna.

Pe 31 august 1969, cu o zi înainte de a împlini 46 de ani, Rocky a zburat către Des Moines, Iowa, pentru a fi prezent la ziua de naștere a nepotului unui cunoscut mafiot, Lew Farell.

Avionul de mici dimensiuni, un Cesna 172, s-a prăbușit, din cauza intemperiilor, iar toți cei prezenți la bord au decedat.

Ceva a dispărut din viața mea. Nu sunt singurul, ceva a dispărut din viața tuturor Joe Louis, campion mondial

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.