Nicolino, pugilistul imposibil de atins. Argentinianul care fuma 3 pachete de țigări pe zi, dar a ajuns campion mondial la box

Felipe și Nicolina Locche au fugit din Italia, mai exact din Villasor, de lângă Cagliari, de teama celui de-al doilea război mondial. Iar una dintre destinațiile preferate ale italienilor care plecau din calea conflagrației mondiale era Argentina.

Nicolino e atras de nicotină de la 12 ani

Aici s-a născut, pe 2 septembrie 1939, Nicolino Locche. Într-o țară în care fotbalul era deja la picioarele Zeului Fotbal, puștiul de nouă ani a fost atras de box. Nu tocmai un copil care intra în casă la ora 21, Nicolino văzuse destule bătăi pe stradă, și voia să fie pregătit în caz de nevoie. Habar nu avea unde o să-l ducă lupta din ring.

La lumina lămpilor cu ulei, Locche se antrena la clubul Mocoroa Boxing. De multe ori trebuia să se lupte cu băieți mai înalți și mai puternici decât el. Pentru că Nicolino nu era deloc o forță a naturii. De aici, din aceștia ani, puștiul a trebuit să-și dezvolte apărarea formidabilă care avea să-l ajute atât de mult în viitor.

Pe la 12 ani, povestea chiar personajul nostru, a început să fumeze. Era o formă de a-și mai ameți din foame. În decembrie ’58, Nicolino a debutat, în Ciudad Mendoza, contra lui Luis Garcia. Doar două runde a rezistat cel din urmă.

Problema lui Locche, acum în vârstă de 19 ani, erau... antrenamentele. Le ura. Nu-l vedeai să ridice greutăți, să alerge pe străzile din Mendoza, să lovească sacul de box ore și ore legate.

Intra în ring și se lupta cu sparring-partner. Atât. Așa se pregătea pentru meciuri.

Am avut plăcerea de a-l urmări pe Nicolino în acțiune. Era șmecher, deștept, foarte bun defensiv. Era ca Willie Pep, Muhammad Ali, adică putea să stea într-un loc și nu puteai să-l lovești. A fost un luptător foarte inteligent Angelo Dundee, fostul antrenor al lui Muhammad Ali

Metoda sa a dat rezultate, pentru că, în 1961, după o serie de 17 meciuri fără înfrângere, a primit șansa de a se lupta la titlul de campion al Argentinei la categoria ușoară (greutate maximă 61,2 kg). Pe patru noiembrie, arena Luna Park din Buenos Aires era arhiplină. Adversarul lui Locche era Jaime Gine, neînvins până în acel moment.

Nicolino era un noutate în capitala Argentinei. Cu un început de chelie, fără mușchi, cu puține victorii prin knockout la activ, tânărul de 21 de ani nu era considerat un adversar serios pentru Gine.

Dar Locche, așa cum avea să descopere Argentina, era un geniu al defensivei. Multe dintre meciurile sale erau cu adevărat un spectacol comic pentru spectatori. Asta pentru că cei mai mulți dintre pumnii celor cu care se lupta loveau doar aerul.

E momentul să ne oprim puțin din a trece în revistă cariera lui Nicolino și de a ne axa pe stilul său de a boxa. Fără a avea lovituri puternice, fără un fizic impunător, fumător înrăit, Locche avea o singura calitate importantă pentru box. Capacitatea sa inegalabilă de a eschiva.

Nicolino Locche was a true genius. Here, a lazy jab (by design) draws out a right cross, which Locche then rolls with before returning fire with a right uppercut — countering the counter.

I’ve been meaning to make a video on this guy for ages now. I think he’ll be next. pic.twitter.com/rLFoRJTymw

— Lee Wylie (@leewylieboxing) July 2, 2019

Pentru că, din pricina țigărilor și a lipsei de pregătire, nu era niciodată extrem de pregătit fizic ca să poată duce 10, 12 sau 15 runde, se baza pe faptul că nu trebuie să se miște prea mult în ring.

Nicolino nu făcea un pas în plus și nu arunca un pumn decât atunci când era foarte sigur să-și va atinge ținta.

Nicolino devine campionul Argentinei la categoria ușoară

Jaime era aproape sigur o victimă a stilului abordat de Locche, mai ales că în acele vremuri pugiliștii nu se putea studia decât dacă unul dintre ei mergea la meciurile celuilalt.

Așa că, într-un meci câștigat la puncte, Nicolino devine campionul Argentinei la categoria ușoară.

Doi ani mai târziu, în ’63, argentinianul a luat și titlul de campion al Americii de Sud, după o finală în care l-a surclasat, în 15 runde, pe Sebastiao Nascimento. Faima lui Locche creștea, datorită stilului său nonconformist, și în afara continentului său.

A fost cel mai mare vis al vieții mele să mă întorc într-o zi la Mendoza și să fiu aclamat ca un campion mondial Nicolino Locche, fost campion mondial categoria mijlocie ușoară

Cea mai mare luptă din viața lui Nicolino a fost cea cu Takeshi Fuji, pentru titlul mondial al categoriei super ușoară (greutate până la 63,5 kg), versiunea WBA. Pe 12 decembrie, 1968, în Japonia, argentinianul a dat măsura completă a talentului său inimitabil.

Supranumit “Omul de neatins”, Locche a boxat atât de neașteptat pentru adversarul său, încât l-a exasperat pe japonezul crescut în SUA. Fuji era un puncher formidabil, câștigând 29 de meciuri din cele 34 de victorii prin K.O.

Nicolino Locche🇦🇷 pic.twitter.com/Nw5Z5lBWpU

— 小室・kファンクラブ (@ezostallone) August 17, 2023

Adversarii încercau să fugă de pumnii lui, iar Nicolino a avut o tactică exact pe dos și anume a mers spre pumnii japonezului. Numai că aceștia nu l-au atins.

Nicolino l-a surclasat pe Fuji

Atât de frustrat a fost Fuji, încât în repriza a 10-a, fiind complet depășit de inteligența tactică și de arta defensivă a lui Nicolino, nu a mai vrut să continue lupta. A fost una dintre cele doar trei înfrângeri ale lui Takeshi.

Întrebat după meci cum a fost lupta, dacă vreunul dintre pumnii japonezului l-au zdruncinat, Locche a răspuns simplu: “Care luptă?” Asiaticii au fost atât de supărați încât au furat centura care-i revenea câștigătorului.

Nu ești doar unul dintre marii idoli ai boxului argentinian, ci și unul dintre marii campioni din istoria boxului mondial. Acceptă recunoașterea noastră prin această centură. Regele nu este rege până nu este încoronat Gilberto Mendoza, președintele Federației Argentiniene de box, când i-a oferit centura WBA, după 37 de ani

Cea mai tare luptă a lui Nicolino Locche

În 1971, contra spaniolului Domingo Barrea Corpas, a venit cea mai solicitantă luptă a lui Nicolino Locche. Argentinianul a boxat cu două tendoane rupte ale mâinii sale stângi, încă din runda a doua.

Pe lângă asta, o tăietură mare deasupra ochiului drept l-a împiedicat să vadă prea multe, din cauza picăturilor de sânge, din runda a opta până în cea de-a 15-a. Corpas, stângaci, lucru cu care Nicolino nu era obișnuit, l-a lovit de multe ori în cap, amețindu-l pe acesta.

Un an mai târziu, columbianul Alfonso Frazier i-a luat centura unui Locche care ajunsese să fumeze aproape trei pachete de țigări pe zi, iar antrenamentele sale erau și mai mult lipsite de intensitate.

În plus, petrecerile în compania femeilor frumoase erau din ce în ce mai dese și se terminau în zori.

Fumatul îl ajuta să se și păstreze la categoria sa, așa că argentinianul nu mai trebuia să facă efort pentru a slăbi înainte de lupte.

You don't know Nicolino Locche...
🇦🇷🥇 pic.twitter.com/TE6JxNs5J9

— Santiago Ruberto 🦓 (@SantiagoSirvana) August 16, 2022

Pe 17 martie 1973, Nicolino a încercat să-și recucerească titlul mondial. A intrat în ring contra lui Antonio Cervantes, un columbian care-l învinsese pe Frazier.

Numai că, ajuns la 34 de ani, fără a lua niciodată în seamă pregătirea unui meci, Locche nu i-a putut face față mai tânărului său adversar.

După runda a 10-a, echipa sa nu l-a mai lăsat să se ridice de pe scaun ca să continue partida. Argentinianul, demn, s-a retras după această luptă. Înțelesese că timpul lui în ring se scursese.

Cea mai bună apărare pe care am întâlnit-o în cariera mea a fost cea a lui Nicolino Locche. Părea că știe în același timp cu mine ce pumni o să dau Antonio Cervantes, fost campion mondial categoria mijlocie ușoară

În 1994, și din cauza numărului uriaș de țigări fumate zilnic, argentinianul a suferit un atac de cord soldat cu o triplă operație de bypass. Povestea spune că după ce s-a trezit din anestezie, Nicolino a cerut o țigară.

Unsprezece ani mai târziu, moartea a mai trimis un croșeu spre Locche, iar, de data aceasta, “Omul de neatins” nu a mai putut face încă o eschivă.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google