”Unde este respectul? Regret că trebuie să îndure aceste umilințe”. Irina Deleanu, apărată și de Liliana Băescu

Cinci gimnaste trecute în ultimii ani pe la loturile naționale de gimnastică ritmică au reclamat în spațiul public tratamentul pe care l-ar fi îndurat din partea Irinei Deleanu, președinta Federației Române de Gimnastică Ritmică. De asemenea, sportivele au denunțat și comportamentul Mariei Gîrbă, acuzată, la rândul ei, de un comportament neadecvat.

Liliana Băescu sare în apărarea Irinei Deleanu

Liliana Băescu, antrenor și arbitru internațional de gimnastică ritmică, a postat un mesaj amplu pe rețelele de socializare cu privire la situația delicată prin care cele două femei trec.

Băescu consideră că Irina Deleanu nu ar trebui să fie atât de criticată în spațiul public deoarece sub conducerea sa, gimnastica ritmică a ajuns la un nivel la care nu a fost niciodată, atât din punct de vedere al competițiilor organizate, cât și al rezultatelor.

”Văd, de ceva vreme, o încrâncenare teribilă a unor identități trecute prin sălile de gimnastică ritmică și prin Federația Română de profil (limitate ca număr, oricât de multă străduință s-ar investi în instigarea la revoltă), de a da de pământ cu Irina Deleanu, cea care stă la cârma Federației de tot atăția ani câți are această instituție după ce s-a desprins de Federația de Gimnastică, și cu cea mai dedicată antrenoare, Maria Gârbă, `mama` tuturor celor care au adunat cel puțin o brumă de performanță în viața lor de sportive.

Știu ce înseamnă terfelirea imaginii tale pe Facebook, pe grupuri `underground`, de către persoane cu identități false, asociații inventate ori ascunse sub anonimat. Este terifiant și lasă răni care se închid greu. Am fost, și eu și Simona, subiectele acestui fel de atac, eu după 15 ani de voluntariat într-o instituție în care am construit cu resursele limitate pe care le-am avut la dispoziție un loc unde antrenoarea Simona Puiu a multiplicat, an de an, rezultatele naționale și internaționale care au adus un plus de valoare și onoare clubului și municipiului nostru.

Aproape zi de zi primesc linkuri, capturi de ecran cu postări, reacții, comentarii din zone pe care am ales să nu le urmaresc tocmai pentru a nu-mi prejudicia mai mult sistemul emoțional așa că, vrând-nevrând, cumva sunt la curent... Cunoscuți de-ai mei primesc astfel de distribuiri chiar de la persoane care ne-au facut rău și care acum jubilează că în ritmică e scandal.

Am parcurs câteva discuțiii cu cei implicați îndemnând la echilibru și reflexie pentru că vom pierde ceva ce s-a construit cu mare greutate și eforturi serioase în timp, și anume imaginea gimnasticii ritmice românești, eventual plângeri la organele competente în a soluționa diferendele, și m-am trezit nu numai expulzată din listele de prieteni ci realmente blocată... Evident, este dreptul fiecăruia dintre noi să renunțăm la `prietenii` cu care nu mai avem de împărțit nimic...

Am trăit, în cei 19 ani de gimnastică ritmică din viața mea, experiențe multiple și am fost martora multor momente din evoluția acestui sport în România. În august 2006 am făcut primul afiș pentru Federație (ales ca o dragă amintire pentru a ilustra această postare) la care s-au adăugat, în timp, alte câteva zeci, am făcut nenumărate fotografii la competiții, am înregistrat sute de minicasete video cu evoluțiile în timp ale gimnastelor, am făcut registre de arbitraj pentru concursuri, primul site al FRGR a fost documentat și proiectat de mine iar prima Gală a gimnasticii ritmice din România a fost organizată la Ploiești după o idee proprie.

Toate, pro-bono. Primul brevet de arbitru național l-am obținut în anul 2008 încurajată fiind de doamna Sabina Macovei pe care o port mereu cu mine într-un colț de inimă iar primul brevet internațional l-am obținut în 2016 încurajată fiind de Irina Deleanu. Am plâns când Alexandra Piscupescu a pierdut calificarea olimpică în 2012 și am țopăit de bucurie când Ana-Luiza Filiorianu a caștigat biletul spre Rio în 2016.

Au fost și momente de tensiune, de nemulțumiri, de reproșuri, de acuzații nefondate demontate cu răbdare și sprijinul celor implicați, de evaluare și reevaluare a eforturilor și sacrificiilor din ce în ce mai mari pe care le făceam. Aș încărca prea mult acest mesaj dacă aș aminti întreaga pleiadă de trăiri pe care le-am parcurs în toți acești ani alături de FAMILIA gimnasticii ritmice românești însă vreau să subliniez că pasiunea a rămas aceeași iar situațiile speciale au fost stinse acordând fiecăruia respectul cuvenit.

”Când ți se dă, îți fată vaca, când ți se ia, îți moare vițelul...”

Ei bine, unde a dispărut sentimentul de stimă și considerație care ar trebui să ne caracterizeze în relațiile inter-umane, în general, și față de cele două persoane persecutate acum, în special?

Unde este respectul față de instituția care se definește a fi cea care tutelează gimnastica ritmică în România?

Ce motiv te determina ca, după ani de zile în care ai mers umăr la umăr cu aceste persoane care ți-au purtat de grijă și te-au îndrumat să atingi nivelul la care esti astăzi, sa ajungi să arunci noroi peste ele?

Și, daca au existat nemultumiri, de ce ai ales să rămâi în acel mediu pe care acum îl reclami?

Mama avea o vorbă, Dumnezeu s-o ierte: când ți se dă, îți fată vaca, când ți se ia, îți moare vițelul...

Adevărul nu are o singură față. Niciodată. Un apropiat înțelept a spus odată că, dacă două persoane s-ar uita la un deget, față în față stând, ar putea ajunge să se omoare între ei susținand, fiecare, că el e cel care are dreptate: unul, fiind sigur că degetul are unghie, iar celălalt că degetul n-are unghie! Au ei, amandoi, dreptate? Au! Ce poate stinge această luptă? Ca fiecare dintre ei să se pună în locul celuilalt. Cu un alt unghi din care să privească lucrurile, va realiza că nu numai el a avut dreptate...

Am suferit mult când, nedreptățite fiind, puțini au fost cei care ne-au arătat, public, sprijinul...

Regret că doamna Maria Gârbă si Irina Deleanu trebuie să îndure aceste umilințe. Până una-alta, sub conducerea Irinei Deleanu, gimnastica ritmică românească a ajuns la un nivel la care nu a fost niciodată, atât din punct de vedere al competițiilor organizate, cât și al rezultatelor.

Regret ca gimnaste pe care le cunosc încă de la debutul lor, cărora le-am apreciat eforturile, pe care le respect și pe care zeci și zeci de fetițe aflate la început de drum le văd modele au ajuns în poziția de a-și renega propriile îndrumătoare ce le-au însoțit în cariera lor. Aș vrea să le întâlnesc, peste ani, și să-mi vorbească despre experiența lor ca antrenoare...

Observ implicarea unei asociații despre care nimeni nu știe nimic, de fapt. E prezentă peste tot, în toate articolele din ziare. Ma întreb, tardiv, desigur, unde era aceasta asociație care apără cu atâta înverșunare drepturile sportivilor, pe numele ei Europa Unită (?!?) când gimnastele CSM Ploiești își strigau neputința, în soare, la aproape 40 de grade cerând doar dreptul lor firesc de a continua antrenamentele? Am cautat informații despre această entitate și am aflat că are termen în instanță pentru acordarea personalității juridice pe 17 februarie 2025. Cum este posibil să funcționeze o asociație fără să fie înființată? Ce credibilitate au acesti oameni despre care nimeni nu știe ce profesie, ce pregătire, ce expertiză au însă vor să facă “dreptate”? La urma urmei, singura putere îndreptățită să apere încălcarea drepturilor în România, rămâne Justiția. Altfel, ne ascundem interesele în spatele unor asociații care bat în direcții comandate. Jenant, aș cita un vechi înțelept...

O dată la patru ani, în Federație au loc alegeri. Acesta este instrumentul fiecărui club membru de a aprecia sau taxa conducerea. Restul e can-can”, a transmis Liliana Băescu, pe Facebook.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google