special Cook, omul care nu s-a oprit în fața pistoalelor și a deșertului. Aventura colosală a lui Russell, povestită de Cristian Munteanu

Russell Cook, Russ pentru apropiați, avea ce să facă acasă. Numai că de acolo nu putea inspira oameni. Iar cum dorința lui asta este, precum și cea de a alerga, pur și simplu, a ales altceva. Și anume să devină primul om din istorie care să alerge pe lungimea Africii, de la cel mai sudic punct la cel mai nordic.

Russ Cook a avut probleme cu băutura

Sigur, o astfel de încredere și de motivație au rădăcini adânci în viața unui om. Poate că echilibrul nu naște niciodată asemenea aventuri. Iar tânărul din Worthing, West Sussex, știe ce înseamnă lupta. Russ a avut, și are, probleme cu băutura, jocurile de noroc și sănătatea mintală. Însă asta nu a făcut decât să-i aducă mai mulți adidași în debara. Pentru că ieșea și alerga. Era modul său de a se împăca. Cu el și cu lumea.

Probabil că mulți dintre noi încercăm, prin tot ce facem, să ne justificăm existența. Pentru noi. Iar Russell Cook s-a gândit cum îi poate ajuta și pe alții în dorința sa de a face pace cu demonii săi. Așa că și-a pus din nou adidașii în picioare.

Pe 22 aprilie 2023 a călcat pentru prima dată în Cape Agulhas. Cook și-a făcut o poza. Este, simbolic, pe meridianul care împarte Oceanul Indian de cel Atlantic. Oamenilor le plac granițele. Între lumini și umbre, între adevăr și minciună. Și am putea evolua fără ele? Fără hotarele acestea?

Planul lui Russ era de a alerga din Africa de Sud până în Tunisia, în 240 de zile, fără întrerupere. Aproximativ 360 de maratoane. Cifrele nu fac dreptate provocării imense. Ceasurile smart ne spun că trebuie să facem 11 mii de pași zilnic. Uneori, ni se pare mult.

Aventura alergătorului de anduranța era menită, așa cum spuneam, să și ajute. Cook a anunțat că se pot face donații pentru “Running Charity”.

• Running Charity oferă programe de alergare și de sănătate mintală pentru tinerii care se confruntă cu lipsa de adăpost și cu nevoi complexe

Stau și mă gândesc la primul pas pe care l-a făcut britanicul din camera de hotel. Avea dubii? Determinarea era mai mare decât îndoiala? Nu mai putea da înapoi? Ce le trece prin minte oamenilor care își împing corpul și mintea atât de departe în încercarea de a face șoptit urletul demonilor din interior?

Sunt un tip absolut normal, așa că dacă eu pot face asta, sper că oamenii pot aplica acest lucru în viața lor, în orice mod doresc. Pentru 99% dintre oameni, scopul nu va fi să alerge prin Africa, dar ar putea fi să își urmărească visele un pic mai intens Russell Cook, alergător de anduranță

I s-a pus pistolul la tâmplă

Britanicul nu a plecat singur la drum. A avut o echipă care l-a urmat, în mașini. Oamenii erau acolo pentru cazuri de forță majoră. Russ era el și deșertul Sahara. Și șerpi, scorpioni, foamete, arme, limitele sale.

De altfel, după ce a trecut de Africa de Sud și de Namibia, alergând câte 50 de kilometri în fiecare zi, s-a confruntat cu cea mai mare amenințare la adresa aventurii sale. Alți oameni. În cea de 64-a zi, pe când se afla în Angola, doi oameni s-au apropiat de echipa lui Cook. Prietenoși la început, cei doi au scos pistoalele. Au cerut tot, echipament, bani, telefoane, pașapoarte, vize. Dacă ar fi fost material, i-ar fi cerut și visul lui Russ.

Aproape toată lumea pe care am întâlnit-o în Angola a fost foarte prietenoasă și primitoare, așa că este păcat că s-a întâmplat asta, dar c'est la vie (n.r. – asta-i viața) Russell Cook, alergător de anduranță

Rămas fără aproape nimic, britanicul s-a hrănit din ce nu îi putuseră fura. Echipa s-a ocupat de problema pașapoartelor și a vizelor, iar el de alergat. Nu era prima dată, și poate nici ultima, când nu avea prea multe. Dar sprijinul oamenilor de pe rețelele de socializare era suficient. El și determinarea lui Russell.

Africa nu e tocmai cel mai primitor continent, iar asta nu din cauza oamenilor. Sărăcia, temperatura, foametea, animalele sălbatice, lipsa unor legi ferme, schimbările geopolitice arbitrare și inopinate. În plus, Cook alerga în bună măsură pe nisip, ceea ce face, știm și noi de la mare, efortul și mai mare.

Așa că, după întâmplarea de pe 24 iunie 2023, alergătorul și-a scuturat adidașii, i-a pus în picioare, și dis-de-dimineață a reînceput cursa. Știți imaginea lui Forrest Gump, din filmul omonim, alergând prin America? Russ făcea asta prin arșița și pustiul Africii.

A alergat fiind pe analgezice

Corpul a spus “stop” când doctorii i-au găsit sânge în urină din cauza deshidratării. Oricât de neverosimil pare, apa e încă un lux pentru cele mai multe orașe africane. Așa că a fost nevoit să ia o zi de pauză în care și-a tratat și durerea de spate.

Însă, tot ca în Forrest Gump, alergători de toate vârstele, națiile și rasele, i se alăturau, pe distanțe scurte, în multe dintre zile. Russ inspira, lucru pe care și-l dorise încă de când plecase din confortul casei sale.

Sunt aici pentru 80 de ani, în cel mai bun caz. Vreau să mă uit în urmă când voi fi bătrân și să spun: <băiete, am făcut ce ne-am dorit> Russell Cook, alergător de anduranță

Alergătorul roșcovan trecea prin micile sate, marile orașe, ale țărilor africane, și era admirat de cei care-l vedeau. Cei mai mari maratoniști ai lumii au venit din această parte de lume. E tichetul lor către o altfel de civilizație.

În ziua 200, cu dureri mari de glezne și de spate, Cook a mers la un doctor în Nigeria. Acesta i-a recomandat, dacă vrea să ajungă unde și-a propus, să reducă distanța parcursă în fiecare zi și să se odihnească o săptămână. După doar două zile, Russ fărâmița cu pașii săi deșertul. Luase calmante puternice. Cele care te fac să nu mai resimți dureri fizice ca să poți să le înfrunți pe cele psihice.

Mi-am luat câteva zile pentru a face niște scanări. Nu există leziuni osoase, așa că m-am gândit că singura opțiune rămasă era să nu mă mai plâng, să iau cele mai puternice analgezice disponibile și să pornesc din nou la drum ca un zombie Russell Cook, alergător de anduranță

Și-a dorit să bea daiquiri cu căpșuni

Probleme sale nu aveau să se încheie aici. Din cauza apei, uneori nu tocmai potabilă pentru un european obișnuit cu altă calitate a ei, britanicul a avut probleme severe cu burta. Diaree, vomă, deshidratare. A luat săruri și vitamine pentru a-și ajuta corpul. În fiecare zi și-a legat șireturile și a ieșit la alergat.

În cea de-a 278-a zi, totul părea sortit eșecului. Când se pregătea să treacă granița din Mauritania în Algeria, autoritățile nu au vrut să-i elibereze viza. Cook a scris pe X, fostul Twitter, că visul său ar putea să nu fie dus la bun sfârșit. Elon Musk, proprietarul platformei, precum și membri în Parlamentul britanic, au făcut apel către cei în măsură să rezolve problema vizei. Ambasada Algeriei în UK a anunțat, după doar o zi, că totul a fost reglat.

Între britanic și punctul final al aventurii sale nu mai rămânea decât un obstacol. Deșertul Sahara. Fără apă de găsit, cu furtuni de nisip, temperaturi de aproximativ 50 °C, iar situația geopolitică în zonă extrem de volatilă. Asfaltul se încheiase, semnalul nu mai exista, iar semnele civilizației erau îngropate.

Pentru a rezista măcar uneia dintre aceste probleme, Russ a luat decizia de a alerga noaptea, când temperaturile sunt mult mai suportabile. Iar pentru a ajunge la data pe care și-a stabilise ca țintă, 7 aprilie 2024, “doza” zilnică de kilometri a fost crescută.

Așa că duminica trecută, Cook și-a strâns pentru ultima dată șireturile adidașilor care l-au ajutat să traverseze deșertul, a tras pe el tricoul naționalei Angliei de la Mondialul din ’90, și a plecat spre Ras Angela, din Tunisia. A ajuns acolo în cursul aceleiași zile. Vizibil epuizat, Russ a spus doar atât, cu modestia oamenilor pentru care să-i inspire pe ceilalți e o bucurie.

Acum chiar sunt un pic obosit Russell Cook, alergător de anduranță

A parcurs o distanță de 16.250 de kilometri, echivalentul a 387 de maratoane, trecând prin 16 țări. În cele 352 de zile de alergat, s-a strâns peste 668 de mii de euro pentru fundația “Running Charity”. Poate prea puțin pentru o astfel de aventură, nu?

A, și încă un lucru. La petrecerea de după cursă, unde au cântat britanicii de la Soft Play, Russ și-a făcut un cadou. A băut un daiquiri cu căpșuni. Cel mai dificil de obținut din viața sa.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google