A fost sau n-a fost? Vali Moraru despre faza care a încins lumea arbitrajului. Avram vs. Vassaras, Porumboiu și Balaj!

Sigur că primul impuls la vederea fazei a fost să consider că e ofsaid. Am văzut meciul cu Marius Avram, la DigiSport.

• E ofsaid, Marius! – îi zic, fără să-mi imaginez controversa ulterioară.
• Nu e chiar așa! – zice Marius.
• Păi, de ce? Nu e fix pe traiectoria șutului? – îi zic cu instinctul de amator al regulamentelor și apărător fervent al spiritului jocului.
• Nu scrie nicăieri în Legile Jocului că e ofsaid doar dacă ești pe traiectoria șutului. Trebuie luate în calcul alte elemente.

După care îmi expune cele 3 situații specificate în Legile Jocului în care e ofsaid. Nu insist, le-a dezvoltat Marius Avram la Special. De obicei, dacă nu mă convinge ce scrie la lege pe o fază anume, merg cu Marius până în pânzele albe și îl contrazic. De data asta n-am făcut-o pentru că argumentația lui mi s-a părut solidă.

Practic, pornim de la aceleași reguli. Și atunci, de unde diferența de opinii ale sprecialiștilor în arbitraj? Ca de obicei, de la interpretare. Ce spune Vassaras în scurta lui analiză? Că Rrahmani face un gest evident de evitare a mingii, că e aproape de portar și că gestul lui are un impact evident asupra capacității portarului de a interveni. Așadar, conform Legilor Jocului, e ofsaid.

Faza din FCSB - Rapid care a stârnit controverse

Ce spune Avram? Că Rrahmani face un gest firesc de evitare a mingii, că Târnovanu nu a fost împiedicat nici un moment să joace mingea, că nu i-a fost obstrucționat câmpul vizual și, astfel, nu există un impact evident pe care Rrahmani l-ar fi avut asupra portarului FCSB. Și că discuții de genul ”poate dacă Rrahmani nu sărea peste minge sau nu era acolo, Târnovanu putea interveni” sunt inutile și fără acoperire în regulament.

E posibil să fiu influențat de relația profesională cu Marius Avram când consider că argumentele lui sunt mai puternice. Așa că admit o anumită doză de subiectivism. Iată câteva nelămuriri legate de analiza lui Kyros Vassaras, din perspectiva unui fan al logicii și spiritului fotbalului, în defavoarea articolelor de lege.

Dacă Rrahmani nu făcea gestul de a sări peste minge și, ca prin minune, mingea nu îl atingea, ar fi fost gol valabil? Pentru că eu asta înțeleg din ce-a analizat șeful CCA: că gestul lui Rrahmani este cel care a avut un impact decisiv asupra (in)acțiunii portarului.

"Ce ar fi trebuit să facă Rrahmani?"

Ce ar fi trebuit să facă Rrahmani? Știa că este în spatele liniei apărătorilor și vedea că mingea șutată de Hasani vine spre el. Instinctul i-a comandat să sară, să evite mingea și, astfel, să arate că nu dorește să o joace. El așa știa, că trebuie să nu lase loc de interpretări că ar fi făcut vreun gest spre minge.

Dar, ce să vezi, și gestul de evitare a mingii poate fi considerat ca unul cu impact decisiv asupra capacității portarului de a acționa! Așa cum Gigi Becali ne anunțase la Special încă din seara meciului. ”Că poate nu s-a ferit, poate voia să dea cu calcâiul!”

Hai să luăm o situație des întâlnită. Un atacant șutează, mingea este deviată de un alt atacant care este ”onside” și se duce liniștită în poartă. Asta pentru că portarul deja sărise în direcția șutului inițial. Aici atacantul care a deviat nu mai are un impact decisiv asupra portarului? Desigur, nu din perspectiva vreunui ofsaid, ci din cea a deciziei portarului.

Portarul a decis să sară spre direcția șutului inițial chiar dacă mai era acolo un atacant care putea interveni. Și nimeni nu-l poate acuza pe portar că a greșit.

Sigur că fiecare fază e diferită și că fiecare decizie este de moment. De aceea e loc de atâtea interpretări. În concluzie, cred că golul lui Hasani a fost un gol valabil conform legii, dar a fost ofsaid dacă e să judecăm după spiritul jocului.

Tocmai această dezbatere legată de o fază importantă a derby-ului pune sub semnul ridicolului reacția vehementă a conducerii Rapidului. Dan Șucu descoperă acum adevărata semnificație a celebrului ”Singuri împotriva tuturor” după ”cel mai prost arbitraj”.

Iar Victor Angelescu vede un fault imaginar la accidentarea lui Hromada. Așa că salut cu entuziasm reacția din altă lume a lui Bogdan Lobonț care, în ciuda insistențelor, a refuzat să acuze arbitrajul, considerând că ne risipim în discuții inutile pe marginea unor greșeli firești.

Hromada, protejat de scutieri în fața furiei gazdelor

Spuneam că discursul lui Lobonț e din altă lume? E din acea lume în care ieșirea accidentatului Frenkie de Jong este însoțită de aplauzele suporterilor madrileni într-un meci, e adevărat, care nu poate atinge cotele marii rivalități și ale imensei presiuni din FCSB – Rapid, e doar un amărât de El Clasico.

În schimb, în aceeași situație, Hromada e huiduit copios pentru vina de a se fi accidentat la umăr și e protejat de scutieri pe drumul până la ambulanță.

Mai e din acea lume șocată de mesajul lui Nottingham Forest după meciul cu Everton. În care face niște acuzații grave, dar la ordinea zilei pe plaiurile noastre. În schimb, acolo, în acea lume, media e șocată, Jamie Carragher nu admite ca un club serios să comunice ca un simplu fan dintr-un pub iar Gary Neville vorbește de ”limbaj de mafie” și cere demisia lui Mark Clattenburg din cadrul clubului Nottingham Forest. Care Clattenburg? Fostul arbitru. Ce caută el la Forest? E consilier pe probleme de arbitraj!

Ptiu, și aici le-am luat-o proștilor de englezi înainte! Păi noi avem arbitri la cluburi de dinaintea inventării Premier League! Probabil că ne-au copiat modelul de succes!

Altfel, când ne mai credem buricul pământului, cei mai tari și mai frumoși din sud-estul galaxiei, când ne mai plângem de cotropitorii care ne roagă să folosim naibii banii ăia pentru autostrăzi, când descoperim cu înțelepciune de birt marile defecte ale democrației, n-ar fi rău să ne mai așeze cineva o oglindă în față.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google