A mai trecut un an prin noi. Vali Moraru, editorial la final de 2024: cuvinte de laudă pentru Iordănescu, Lucescu și amintirea marelui Duckadam

Am renunțat demult la rezoluții, timpul e doar o convenție, tot ce contează e cât de mult reușim să ne ridicăm de la condiția de viermi trecători și inconștienți prin viață. Cât bine facem în jur, cât de bine lăsăm în urma noastră.

Nu ne putem schimba viața și felul de a fi doar pentru că ne propunem asta înainte de începerea unui nou an. O putem face oricând, în orice moment al trecerii noastre. Important e să ne dorim cu adevărat să fim o versiune mai bună a noastră.

Vali Moraru și concluziile după anul 2024 în fotbalul românesc

A fost un an bun pentru noi, pentru fotbal, dacă privim vârful. Așa că mi-am făcut o listă cu oamenii care mi-au plăcut în 2024.

Edi Iordănescu – pentru că a făcut ce a promis. Ne-a dus la Euro, ne-a dat sentimentul că avem motive întemeiate să ținem cu România. A condus bine, a comunicat bine, a exploatat bine toate atuurile posibile pentru a scoate maximum de la o vară galbenă în Germania. Singurul lucru pe care i l-aș reproșa e că a plecat. Dar, peste un an, dacă vom fi calificați la Mondiale, nici măcar asta nu o să-i mai pot reproșa.

Naționala – știu, nu e un om, dar e o sumă de oameni. Naționala e doar un concept dacă oamenii care o formează nu alcătuiesc o echipă. Așa că duc mâna la inimă peste tricoul galben și îi admir pe Niță, pe Marini, pe Drăguș, pe Man, pe Stanciu și pe toți ceilalți.

Suporterii – e vorba despre cei care umplu Arena Națională la un amărât de meci cu Lituania sau vin de la sute de kilometri distanță să umple stadioanele din Germania. Îmi plac suporterii îmbrăcați în galben, nu cei în negru.

Mircea Lucescu – pentru că a revenit la națională după 40 de ani, o aventură mai riscantă pentru selecționer decât pentru echipă. Și pentru că a avut înțelepciunea de a continua munca lui Edi. La vârsta lui, Mircea Lucescu este un model de pasiune și de energie.

Darius Olaru, Daniel Bîrligea, Vali Crețu, Risto Radunovic et comp. – acești oameni (fără Bîrli) au luat titlul și apoi s-au luat de gât cu unii mai mici și mai mari din liga a doua a Europei. Și asta e mare lucru pentru un fotbal care, practic, nu există la nivel de club în Europa ultimilor ani. Mi-a plăcut că au crezut și au luptat, au dat tot ce au putut.

Ioan Ovidiu Sabău – pentru că demonstrează că se poate face fotbal bun cu decență și multă muncă. Fără lamentări ieftine, fără teatru pe margine și la declarații, fără atacuri la jugulara adversarilor. A terminat 2024 pe primul loc, la 35 de ani după ce dădea un gol Danemarcei în meciul care ne-a dus la Mondialul Italian.

Radu Paraschivescu – pentru că trăiește și lucrează. Un moment dificil din perspectivă medicală i-a mai rărit aparițiile la Special. Apelez iar la clasicii de la Compact… ”dar important este c-ai stat cu mineee…”

Lucru pe care nu-l mai putem spune despre Helmut Duckadam. Un om mare, un erou, un coleg, un bun prieten – din orice perspectivă l-am privi, Helmut lasă un gol mare în urmă. Gol pe care îl primim noi, nu el, el e invincibil. El știe să închidă poarta.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google