”De ce Chivu poate și 99% dintre români eșuează în fotbalul care contează?”. Adrian Florea dezvăluie două întâmplări teribile din viața lui Cristi

Și mai puțini vor să descopere tainele succesului formidabil pe care l-a avut un antrenor practic debutant, la cârma unuia dintre marile cluburi ale continentului.

Într-un interviu pe care l-am citit recent, Javier Zanetti lăuda la fostul său coechipier nu doar pregătirea tehnico-tactică fără cusur, ci mai ales seriozitatea desăvârșită și cultura muncii cu care Cristi și-a cucerit elevii și colaboratorii.

Argentinianul a insistat chiar pe sintagma „cultura muncii”, una care, să recunoaștem, e rareori asociată cu stilul de viață al românilor.

O să spuneți că e normal ca un fotbalist și un tehnician educat în Olanda și Italia să fie serios, dedicat meseriei sale, dornic să progreseze, să nu se mulțumească niciodată cu puțin.

Și probabil că destule dintre calitățile cu care Chivu a uimit Peninsula sunt dobândite în anii, mulți, petrecuți la Ajax Amsterdam, AS Roma și Inter Milano.

"Hai, Cristi, joacă, știu că poți!"

Dar „aluatul” altfel se vedea încă de când evolua în țară, chiar dacă în prima noastră divizie a jucat puțin, un sezon la Reșița și unul la Craiova.

Pentru sceptici, două situații în care Cristi a dat dovadă de mare bărbăție, în ciuda faptului că nu era nici măcar major.

Prima, pe 13 decembrie 1997. „Milanul din Banat” venea în Regie pentru duelul cu Sportul Studențesc.

Chivu e titular ca mijlocaș central, alături de Mutică. Deși „studenții” au trupă bună - cu Pădureț, Diniță, Tudorel Cristea, Florentin Dumitru, plus Răzvan Lucescu în poartă -, oaspeții se impun clar, 4-1.

Toate bune și frumoase, mai puțin pentru actualul erou al Interului. La scurt timp după ce scorul devenise 2-0 pentru Reșița, Călin Zanc a avut o intrare extrem de dură asupra lui Cristi, care a rămas zeci de secunde întins pe terenul mocirlos.

Colegii din teren și cei de pe banca de rezerve, în frunte cu „principalul” Ioan Sdrobiș, au sărit ca arși să vadă ce se întâmplă cu puștiul care împlinise 17 ani cu nici două luni înainte.

Un singur om n-a tresărit. Secundul lui Sdrobiș. Mircea Chivu. Nimeni altul decât tatăl lui Cristi!

După ce fiul său a primit îngrijiri medicale, Mircea Chivu i-a aruncat o singură frază: „Hai, Cristi, nu te mai plânge! Continuă, știu că poți!”.

„Da, tată”. Și a continuat, până spre final, când a fost înlocuit cu Bica (minutul 83).

"Câștigați și pentru mine!"

A doua situație care spune multe despre caracterul lui Cristi.

E marți, 31 martie 1998. CSM Reșița e în cantonament pentru partida de a doua zi cu Ceahlăul Piatra Neamț.

Spre seară, telefonul fix din cantonament sună prelung. Răspunde Sdrobiș.

Ascultă un minut ce i se transmite, apoi merge la elevul său: „Cristi, du-te acasă! Stai cât e nevoie”.

Acasă, suferind de cancer, Mircea Chivu își încheia socotelile cu viața la 43 de ani și dorea neapărat să-și mai vadă o dată feciorul.

Și să-l mai roage ceva: „Mâine să jucați și pentru mine! Să câștigați și pentru mine!”.

Puțin după miezul nopții, Mircea Chivu închide definitiv ochii. Cristi e prăbușit lângă tatăl său, dar îi respectă ultima dorință și se întoarce în cantonament.

E distrus de durere și de nesomn, însă intră titular, ca fundaș stânga, și face un meci cu de toate. Înscrie un gol din penalty, ratează o altă lovitură de la 11 metri, după care procură încă un penalty pe care-l transformă Boșca.

Se termină 5-1 pentru Reșița, 8.000 de spectatori aplaudă prestația favoriților. Nimănui nu-i arde, totuși, de sărbătoare.

La ieșirea de pe gazon, cu ochii în lacrimi, Cristi apucă să mai spună doar „dacă m-ar fi văzut și tata...”.

La 28 de ani, o lună și două săptămâni distanță, Cristi Chivu primește oficial medalia de antrenor campion al Italiei. „Dacă m-ar fi văzut și tata...”.

Tata a însemnat enorm pentru mine, enorm! Mi-aș dori să fiu măcar jumătate din soțul și tatăl care a fost el, abia atunci voi fi împlinit Cristian Chivu

Tata m-a învățat să nu fiu niciodată mulțumit cu ce am realizat, tot timpul să muncesc pentru a obține mai mult Cristian Chivu

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google