Abonați la trofee

În fața Farului, cea mai lăudată campioană din ultimii ani, Sepsi a demonstrat același joc solid, bine pus la punct, un mecanism care a mers ca uns încă din perioada Bergodi.

Meritul pentru câștigarea Supercupei îi aparține în mare măsură lui Liviu Ciobotariu, antrenor care nu câștigase niciun trofeu în carieră. Abia venit de la Voluntari, fostul coleg al lui Hagi de la echipa națională a înțeles că nu e timp pentru mari schimbări.

Că Sepsi este calificată în preliminariile Conference League și nu are sens să încerce să schimbe ceva ce merge.
Așa că a păstrat tot ce era bun din perioada Bergodi și a venit cu un singur jucător nou în primul 11.

Un debutant la acest nivel, cu emoțiile inerente în primele 20 de minute, dar cu un joc exact, chiar surprinzător de bun pentru un fundaș care a evoluat în majoritatea meciurilor pe partea opusă a terenului.

Sepsi a controlat jocul fără probleme și a demonstrat că poate fi un adversar demn de luat în seamă în noul sezon, deși la Sfântu Gheorghe nu se vorbește la fel de mult ca prin alte părți.

Într-un fotbal mai mult vorbit decât jucat, așa cum este al nostru, echipa lui Ciobi poate fi una dintre oazele de normalitate care să ne ducă cu gândul către civilizația spre care tindem, dar care fuge de noi ca fata Morgana.

Un antrenor subestimat

Ciobotariu, la fel ca Bergodi, este unul dintre antrenorii cu bun simț, poate prea mult pentru jungla care ne înconjoară. Asta îl face, de multe ori, neinteresant pentru amatorii de sporovăieli ce ne umplu zilele, dar nu și vitrinele de trofee.

Se poate spune despre Ciobotariu că a fost un ghinionist. Că n-a putut antrena și norocul în 2015, când Voiculeț a ratat din trei metri titlul în ultima etapă, în fața unei echipe deja retrogradate, sau că n-a prins finala de cupă din 2012, ultimul trofeu major câștigat de Dinamo și atribuit lui Bonetti, deși el îi calificase pe alb-roșii în ultimul act.

Pe Ilie Oană, a dominat-o pe Farul într-un mod ce ar trebui să-i pună în gardă pe cei care n-o iau în calcul pe Sepsi în lupta pentru cupele europene. La Sfântu Gheorghe, Ciobotariu are o echipă mult mai bună decât la Voluntari, pe care a dus-o în urmă cu doi ani în play-off și care a decis soarta ultimului titlu câștigat de CFR Cluj.

Farul, de nerecunoscut

În ceea ce o privește pe Farul, campioana României a fost de nerecunoscut. Cu excepția primului sfert de oră, echipa lui Hagi nu a contat într-un meci pe care putea să-l piardă la scor.

Fără cuplul de fundași centrali obișnuit, fără Băluță, dar și cu un Alibec la 50% din capacitate, Farul nu putea emite pretenții. Gafele inexplicabile din defensivă ar trebui să-l pună în gardă pe Hagi înaintea debutului european.

Jocul nu s-a legat, iar Farul lasă impresia că a redevenit echipa din urmă cu două sezoane, când intra în play-off, dar termina sezonul la 16 puncte de podium.

Senzația este că petrecerea de titlu încă nu s-a terminat, deși a început un sezon nou, iar dubla cu Sheriff bate la ușă. Minunile nu durează și ar trebui ca Hagi să știe asta. Ce s-a întâmplat după finalul sezonului, când Farul a dat 10 jucători la loturile naționale, nu contează.

Ca să-i parafrazăm pe antrenorii care și-au făcut un obicei din a nu spune mare lucru la conferințele de presă, singurul lucru care contează este meciul următor.

Miercuri, la Ovidiu vine Sheriff, care n-o mai fi echipa care câștiga la Madrid în urmă cu doi ani, dar nici nu are cum să fie mult mai slabă decât Sepsi.

Dacă Hagi nu face o minune în următoarele zile, Farul va trebui să amâne încă o dată singurul lucru care-i lipsește. Și marele of al lui Hagi. Certificarea europeană.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google