Adevărata problemă a lui Pancu la CFR Cluj. Ștefan Beldie analizează ultima mutare din Gruia

Adică, exact lucrul care ar face cel mai dificil obținerea de rezultate într-un sport de echipă care clamează non-stop importanța unității tuturor celor implicați la o echipă.

Dincolo de asta, sunt problemele financiare ale clubului patronat de Neluțu Varga, care acumulează datorii față de jucători și nu reușește în ultimii ani să se alimenteze suficient de pe urma participărilor în Europa cât să reducă din deficitul masiv pe care-l înregistrează an de an.

În fine, ar mai fi strategia de transferuri care este într-un fel unică în toată Liga 1 - o grămadă de fotbaliști scumpi, unii cu nume, dar fără vitalitatea care i-a făcut cunoscuți, au fost aduși ca să aducă imediat rezultatele pe care Varga le dorește.

Nu cred că există club care să fi gafat mai mult în ultimii 5 ani decât a reușit CFR în aceste privințe. Și vorbesc doar de cazurile celebre, nu și numărul uriaș de fotbaliști care au ajuns la Cluj, dar au jucat puțin sau au oferit foarte puțin, dar au fost plătiți cu mult peste nivelul mediu din Liga 1.

Ei, în tot acest context, Pancu vine să antreneze.

Care Pancu adaugă propria sa mare problemă.

O problemă care-l poate afecta chiar mai mult decât o face mediul super dificil de la Cluj.

Pancu știe să fie antrenor, dar oare are răbdare cu el însuși ca să și fie?

De niște ani buni deja, afirm în mod constant că Daniel Pancu este cel mai bun analist din fotbalul nostru. Desigur, fiind vorba de o opinie, e o percepție subiectă.

Totuși, asta mi se pare mie - că nu există vreun analist indiferent că e fotbalist sau ziarist sau antrenor sau ce vrei tu care să vorbească cu mai mult sens despre meciurile de fotbal decât am sesizat că o face Pancu.

Nu doar că e în stare să-ți spună în detaliu ce s-a întâmplat într-un meci proaspăt jucat, dar îți atrage atenția asupra unor lucruri care te luminează așa cum nu o fac analizele unor specialiști mult mai bine cotați în acest segment.

De asemenea, Pancu este clar cu adevărat pasionat nu doar de fotbal, dar și de meseria de antrenor. Se vede asta din lăcomia cu care discută lucruri tehnice de parcă tot ce contează este fotbalul și nimic altceva.

Doar că, în realitate, contează și altceva.

Contează și ce abilități are Pancu, de altfel un antrenor foarte tânăr încă, să relaționeze cu generații de fotbaliști care par să fie uneori în totală contradicție cu principiile după care se ghidează fostul selecționer al naționalei de tineret.

Pur și simplu, Pancu pare un individ care e gata să intre în conflict cu toți cei care nu se încadrează în regulile sale, reguli pe care le păzește nu doar cu credința că sunt cele mai bune pentru performanță, dar și cu regretul celui care a fost în realitate un fotbalist mult, mult mai bun decât a reușit să demonstreze.

Pancu e bântuit de toată experiența sa, de toate momentele în care talentul său a fost sub nivelul reușitelor, de toate interacțiunile cu antrenori uriași ai fotbalului european și de tot chinul trăit până a ajuns la primul său mandat serios ca antrenor al unei formații de club.

Acesta este omul care va veni în fața unui vestiar în care, după spusele lui Mandorlini, fiecare pare să tragă în direcții diferite. Pur și simplu, nu văd de unde va strânge toată diplomația necesară ca să-i facă pe acei fotbaliști să se unească în mod real pentru scopurile clubului.

De ce e foarte bine că a semnat totuși cu CFR Cluj

Acum niște ani, când a promovat cu Rapid din Liga a 3-a în cea de-a doua, am spus că giuleștenii e posibil să facă o eroare că-l păstrează pentru obiectivul de promovare în prima noastră divizie.

Normal, ce spuneam eu suna aberant pentru unii - cum să nu oferi șansa unui antrenor care tocmai a obținut o performanță echivalentă cu câștigarea unui titlu la un anume nivel să meargă mai departe pentru un obiectiv asemănător, dar la nivelul următor?

Logica mea de atunci a fost legată de faptul că divizia secundă din România e una specială. Nu promovează cele mai valoroase loturi după standardele aplicabile la Liga I, ci echipele cu antrenori și fotbaliști foarte bine adaptați la specificul fotbalului respectiv.

Iar Pancu mi s-a părut un antrenor nu doar lipsit de experiență atunci, dar și un antrenor prea puțin adaptabil la respectivul moment.

Din rațiuni care categoric n-au ținut doar de el, Pancu a ratat atunci obiectivul.

De ce astăzi, după experiențe scurte la nivel de echipă de club și un mandat pe banca naționalei de tineret, Pancu ar fi potrivit să preia CFR Cluj?

Realitatea este că nimeni nu e potrivit acum la CFR, dar mă bucur că Pancu are turbarea profesională necesară să se ducă și să-și verifice forțele acolo.

Și apropo de turbare, într-un fel, Pancu e un Rădoi pentru care contează și mizele financiare ale profesiei. În rest, este același apucat care nu suportă nimic din ceea ce intră-n conflict cu felul său de-a fi sau cu credințele sale profunde legat de cum ar trebui să fie fotbalul.

Sper să reușească, după părerea mea, din anumite puncte de vedere are potențial să devină un antrenor mai bun decât a fost ca fotbalist. Și ca fotbalist, Pancu a fost special.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google