”All’ultimo respiro”. Concluziile lui Dan Ștefănescu după ce a urmărit derby-ul Dinamo - Rapid 1-2

Pe Arena Națională, Rapid a jucat chiar mai prost decât în meciul cu FCU Craiova. O confirmare a faptului că giuleștenii au probleme atunci când ies din Giulești. Rapid venea după patru remize albe consecutive în deplasare, iar în prima repriză a dat impresia că nici nu vrea mai mult.

Suprinsă de elanul "câinilor", echipa lui Bergodi a așteptat greșeala adversarului. Într-un alt context, poate că așteptarea ar fi fost calculată, impusă de pe margine. Dar n-a fost cazul. Rapid a așteptat pentru că a fost obligată, incapabilă să lege trei pase și să facă legătura dintre compartimente. Momentul favorabil a venit pe final de primă repriză, când Papeau a marcat la primul șut pe spațiul porții.

Ceea ce trebuia să fie momentul decisiv s-a transformat într-un simplu reper al unei prime reprize pe care Dinamo a dominat-o și pe care, în mod cât se poate de meritat, n-a încheiat-o în dezavantaj. Abdallah a egalat cu călcâiul, la o fază la care mingea șutată de Ilic se ducea la 10 metri pe lângă poartă.

Doar arbitrajul e mai prost decât fotbalul din România

Ceea ce ar trebui să-i pună pe gânduri pe giuleșteni este modul în care s-au apărat la cornerul lui Dinamo. Fără om pe respingere - n-a fost nici prima, nici ultima dată în meciul de pe Arena Națională - Rapid l-a lăsat liber pe Abdallah, deși avea toată echipa în careu.

Abia în repriza a doua Rapid a jucat mai mult, ba chiar a avut și două faze de penalty, însă Găman a trecut peste ele ca și cum n-ar fi fost, o altă confirmare că doar arbitrajul este mai prost decât fotbalul din România.

Velkovski i-a pus piedică lui Rrahmani, iar Cristi Costin a atins mingea cu mâna, lucru pe care l-a recunoscut la finalul meciului. Doar Găman n-a văzut nimic și n-ar fi exclus să fi refuzat ajutorul lui Hațegan din camera VAR, așa cum s-a întâmplat anul trecut în Petrolul - CFR. Tot de două ori, pentru simetrie.

O vreme, Dinamo a trăit din elanul dat de cei 13.000 de suporteri din tribune și din energia jucătorilor. Așa s-a născut bara lui Politic și au continuat incursiunile lui Abdallah, un jucător limitat, dar care aleargă mult, ceea ce nu-i puțin lucru. Totuși, resursele dinamoviste sunt limitate și deloc regenerabile, după cum au arătat cei trimiși în teren în partea a doua.

Pe Neagu, Gnahore sau Milanov, Dinamo este condamnată să-i aștepte, deși retrogradarea bate la ușă. E greu de spus la ce s-au gândit dinamoviștii în momentul în care au creionat campania de achiziții. Să iei jucători care n-au mai jucat de luni bune, dar să te aștepți să dea randament imediat este un soi de ruletă rusească din care rareori scapi cu viață.

Velkovski nu e nimic altceva decât un Patriche mai tânăr

Și nu e de mirare că Dinamo a făcut treptat un pas în spate, iar Rapid a câștigat. A marcat Burmaz după ce l-a dat deoparte fără probleme pe Velkovski, care nu e nimic altceva decât un Patriche mai tânăr. Un gol care a șters din memoria giuleșteană ratarea uriașă de mai devreme, când Golubovic a scos incredibil o minge de 2-1.

În două etape consecutive, Rapid câștigă deși joacă prost. Jocul băieților lui Bergodi nu este cu nimic mai bun decât cel dinaintea întreruperii campionatului. Doar rezultatele sunt mai bune, iar asta se datorează campaniei de transferuri din iarnă.

Acum, Rapid are soluții pe bancă, iar golurile decisive marcate de Burmaz aprind imaginația în Giulești. În același timp, pot induce o stare de liniște nefirească. Când rezultatele sunt mai bune decât jocul, asta poate fi o problemă pe termen lung.

După cum Dinamo are probleme stringente, pe care transferurile din iarnă nu le pot rezolva. Timpul trece, înfrângerile se adună și tot mai puțini cred în șansele de salvare. Programul n-o ajută și nici Kopic nu pare să poată face minuni într-un mediu nemilos, în care piedicile vin mai mult din interior decât din afară.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google