Arici Păcălici. Dan Capatos, editorial dur după pasul în spate făcut de Eugen Voicu la Dinamo

În această știre s-a strecurat, totuși, și un scurtcircuit logic, pentru că numitul Voicu nu este în stare să facă pași înainte.

Nici în plan sportiv (cel puțin ultimul sezon din viață echipei Dinamo a demonstrat asta cu vârf și îndesat), dar nici în zona lui de expertiză, cea financiară așa cum îi place să se laude, în fața unei asistențe care, oricum, nu îl mai ascultă de mult și în memoria căreia vă rămâne un alt “loser” care a încercat să căpușeze universul atractiv numit Dinamo!

Bun doar la învârteli de Obor

Este de-ajuns să vorbești cu oameni de afaceri, cu finanțiști, brokeri și alți ghinioniști care au avut “șansa” de a-l întâlni în această viață. Toți spun la unison că este genul de om de care trebuie să fugi tare, să te uiți la mână după ce ai dat noroc cu el, să vezi câte degete mai ai, tipul de om pus doar pe învârteli de Obor.

Nu a reușit nimic cu adevărat serios în viața lui, iar oportunitatea de a manageria Dinamo a venit pentru el aproape ca un dar divin, iar pentru echipă și suporterii ei, ca o nouă năpastă.

Așa stând lucrurile, era doar o chestiune de timp până ce oamenii de la Renovatio, adevărații investitori ai echipei, să pună piciorul în prag și să îl împingă pe nenea Voicu ușurel spre scări, pentru că nu ai nevoie de o asemenea căpușă când te apuci de o treabă serioasă.

Eventual, când și-o lua viteză pe trepte, dacă brânciul va fi unul potrivit, îl putem întreba așa, surprinși, de ce aleargă. Că și el și-a bătut joc de noi în toată perioada acestui descălecat “bicefal”.

Demonii lui Kopic

Și, apropo, frumos ar fi să îl ia în această “plimbare” și pe Nicolescu, căci niciun om, oricât de rău ar fi, nu merită să se facă de râs atât de mult timp. Cât despre meciul cu CFR Cluj din prima etapă, sentimentele sunt împărțite și cred că ar fi bine să mai așteptam măcar 2, 3 etape pentru a fi siguri că putem trage concluziile corecte.

Am descoperit un Dinamo surprinzător, în cea mai mare parte a primei reprize, cu un joc care a depășit așteptările celor mai optimiști suporteri și care a reușit performanța de a conduce cu 2 la 0 o echipă de la care a luat un portbagaj de goluri la ultimele deplasări.

Apoi nu știu ce demoni interiori pun stăpânire pe Kopic și îl transformă din antrenorul curajos, care își mâna echipa în atac, producând chiar un fotbal plăcut ochiului, în momâia fără reacție, fricoasă, sunând retragerea mult prea devreme pentru a pecetlui un final pe care l-am învățat pe de rost: viteazul naiv moare pitit într-o scorbură, în prelungirile “actului” doi, răpus cu ultima “săgeată” otrăvită pe care dușmanul o mai are în tolbă.

A fost atât de “jucat” acest final “tragic” în sezonul trecut, încât îl știu pe dinafară și copiii de grădiniță, chiar dacă îi iei repede, pe nepregătite: “Când pierde Dinamo meciurile?”. “În ultimul minut, nenea!”. Dar de ce?

Aici pot interveni oamenii mari pentru a răspunde: pentru că “actori”, pentru că “regizori”, pentru că, pentru că... Sunt multe “pentru că”-uri, pe care le-am tot povestit de-a lungul timpului în aceasta rubrică.

Realist, cred că și în acest sezon Dinamo ar trebui să își propună salvarea de la retrogradare. Dacă lucrurile la vârf se vor schimba într-un mod accelerat, putem spera la mai mult.

Deocamdată, ca să rămânem într-un univers candid al copilăriei, Dinamo trebuie să scape rapid de cei doi Arici Păcălici!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!