Arici Păcălici. Dan Capatos, editorial dur după pasul în spate făcut de Eugen Voicu la Dinamo

În aceasta știre s-a strecurat, totuși și un scurtcircuit logic, pentru că numitul Voicu nu este în stare să facă pași înainte.

Nici în plan sportiv (cel puțin ultimul sezon din viață echipei Dinamo a demonstrat asta cu vârf și îndesat), dar nici în zona lui de expertiza, cea financiara așa cum îi place să se laude, în fața unei asistențe care, oricum, nu îl mai asculta de mult și în memoria căreia vă rămâne un alt “looser” care a încercat să capuseze universul atractiv numit Dinamo!

Este de-ajuns să vorbești cu oameni de afaceri, cu finanțiști, brokeri și alti ghinioniști care au avut “șansă” de a-l întâlni în aceasta viață. Toți spun la unison ce este genul de om de care trebuie să fugi tare, să te uiți la mana după ce ai dat noroc cu el, să vezi cate degete mai ai, tipul de om pus doar pe învârteli de Obor.

Nu a reușit nimic cu adevărat serios în viața lui, iar oportunitatea de a manageria Dinamo a venit pentru el, aproape că un dar divin, iar pentru echipă și suporterii ei, că o nouă năpastă.

Așa stând lucrurile, era doar o chestiune de timp până ce oamenii de la Renovatio, adevărații investitori reali ai echipei, să pună piciorul în prag și să îl împingă pe nenea Voicu ușurel spre scări, pentru că nu ai nevoie de o asemenea căpușa când te apuci de o treaba serioasa.

Eventual, când și-o lua viteza pe trepte, dacă brânciul vă fi unul potrivit, îl putem întrebă așa, surprinși, de ce aleargă. Că și el și-a bătut joc de noi în toată perioada acestui descălecat “bicefal”.

Și, apropos, frumos ar fi îl ia în aceasta “plimbare” și pe Nicolescu, căci niciun om, oricât de rău ar fi, nu merită să se facă de râs atât de mult timp. Cât despre meciul cu CFR Cluj din prima etapa, sentimentele sunt împărțite și, cred că ar fi bine să mai așteptam măcar 2, 3 etape pentru a fi siguri că putem trage concluziile corecte.

Am descoperit un Dinamo surprinzător, în cea mai mare parte a primei reprize, cu un joc care a depășit așteptările celor mai optimiști suporteri și care a reușit performanța de a conduce cu 2 la 0 o echipa de la care a luat un portbagaj de goluri la ultimele deplasări.

Apoi, nu știu ce demoni interiori pun stăpânire pe Kopic și îl transforma în asemenea hal, din antrenorul curajos, care își mâna echipa în atac, producând chiar un fotbal plăcut ochiului, în momâia fără reacție, fricoasa, sunând retragerea mult prea devreme pentru a pecetlui un final pe care l-am învățat pe de rost: viteazul naiv moare pitit într-o scorbură, în prelungirile “actului” doi, răpus cu ultima “săgeată” otrăvită, pe care dușmanul o mai are în tolba.

A fost atât de “jucat” acest final “tragic” în sezonul trecut, încât îl stiu pe dinafară și copiii de grădiniță, chiar și dacă îi iei repede, pe nepregătite: “Când pierde Dinamo, meciurile?” “În ultimul minut, nenea!” Dar, de ce?

Aici pot interveni oamenii mari pentru a răspunde: pentru că “actori”, pentru că “regizori”, pentru că, pentru că… Sunt multe “pentru că”-uri, pe care le-am tot povestit de-a lungul timpului în aceasta rubrica.

Realist, cred că și în acest sezon, Dinamo ar trebui să își propună salvarea de la retrogradare. Daca lucrurile la vârf se vor schimba într-un mod accelerat, putem spera la mai mult. Deocamdată, că să rămânem într-un univers candid al copilăriei, Dinamo trebuie să scape rapid de cei doi Arici Păcălici!

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.