Banda magnetică a Craiovei
Galerie foto (1 fotografii): Banda magnetică a Craiovei
Marius Mitran | Publicat: 14.07.2025 17:46 | Actualizat: 14.07.2025 20:12
Într-o seară de “PMT”, adică de “Poezia muzicii tinere”, one-man-show-ul pe care Florian Pittiș îl făcea la Teatrul Bulandra, sala de la Grădina Icoanei, la începutul anilor ‘80, “Moțu” ne-a povestit cum s-a născut celebra piesă cu submarinul galben a celor patru Beatles.
Inițial, John și Paul compuseseră o altă piesă, terminaseră și repetițiile cu ea, și, la un moment dat, au vrut să o reasculte, imprimată fiind deja pe o bandă magnetică. Doar că au manevrat greșit rola respectivă, iar melodia a început să curgă invers, pe altă turație și de la coadă la cap.
Așa au ieșit primele acorduri de la ceea ce avea să fie “Yellow Submarine”, cu vocea lui Ringo ulterior. Era în 1966, când a apărut pe albumul “Revolver”, apoi filmul, apoi istoria pentru totdeauna. O bandă magnetică pusă invers, rotindu-se de la coadă spre început, iată o ciudată cheie a succesului!
Au trecut 48 de ore de la UTA-Universitatea Craiova și mi-am găsit, în sfârșit, curajul să scriu despre acest meci, care, dacă ar fi curs și el invers, ar fi lansat la apă o mare echipă, poate cea mai frumoasă a ultimilor ani. Fără exagerare, ci doar cu o infinită speranță zic asta.
Și eu, exact ca excepționalul Adrian Florea, eram gata să scriu în “I am sport”, și să trimit încă de la pauza meciului de la Arad textul, poate nu cu titlul “După 35 de ani. De Mirel Rădoi”, cum a mărturisit Adi luni dimineață la Costin Ștucan în emisiune, dar eram pe aproape cu ce gândeam atunci.
Numai că meciul a curs așa cum curg toate meciurile de când s-a inventat lumea asta, iar precizia, determinarea, eleganța și rapiditatea din jocul Științei de la început, cum nu am mai văzut de vreo 35 de ani, s-au topit, toate, în câteva minute, trecând spre haos, brambureală, teamă și au sfârșit într-o panică totală, avantajul celor trei goluri ducându-se ca și cum nu ar fi fost decât în închipuire.
Lipsit de orice reacție în fața acestei evidente pierderi de resurse, Mirel Rădoi a mărturisit după meci că nu ar fi vorba decât de a aduce și ultimele 30 de minute la nivelul primelor 60. “Asta va trebui să antrenăm zilele următoare” a spus omul care împinsese, totuși, echipa, către cel mai estetic și eficient joc al ultimilor mulți ani.
Dar doar pentru 60 de minute. Începutul, nu și sfârșitul. Ori, în fotbal, ca în toate din viață, cum se termină contează, prea puțin, spre deloc, cum încep lucrurile.
Dar dacă jocul ar fi curs ca în studioul de la Londra al lui John, Paul, George și Ringo?
Dacă UTA formidabilă din final (în minutul 80 Craiova conducea cu 3-0, da?), ar fi avut ea avantajul celor trei goluri, iar în minutul 60 Rădoi ar fi schimbat genial, cu Houri și Teles în locul lui Crețu și Anzor Mekvabishvili, scoțând puștii debutanți, de doar 19 ani, Gașpar și Fălcușan (doar nu te aperi cu copiii, în deplasare, în fața unei furii arădene adusă de Mihalcea la roșu intens!), iar Craiova juca sfârșitul ca pe început?
Cum ar fi fost? Ce am fi zis sâmbătă seara? Ce texte, ce editoriale am fi scris?
Dar sfârșitul a fost cum a fost, iar greșelile lui Mirel Rădoi au rămas. La fel cum a rămas și senzația că, în sfârșit, Craiova are anvergură de titlu, are lot de titlu, are valori de titlu! Dar nu are nervii de titlu, care ar trebui să vină din credința aproape religioasă în ea însăși.
Rădoi, care a reușit cea mai grea operațiune din cariera lui, cred, aceea de a înlocui jocul de geniu al lui Mitriță cu un mecanism mai eficient și mai seducător chiar decât parabolele plecate din piciorul fermecat al Piticului, pare a nu-i avea, încă, nici el. Nervii. Are însă altceva: schița de titlu. I s-au adus piesele, iar el a reușit să o imagineze..
Apoi, doar pentru o oră, a și pus-o în practică. Insuficient, după cum s-a văzut, dar, odată completat cu mentalul care să țină sub protecție permanentă jocul, va fi îndeajuns pentru un triumf major. Asta înseamnă ca minutele de final să fie aceleași de la început. Mentalul, gândul cel bun, credința, tăria, emoțiile, nervii.
Știu, linia asta înalt- psihologică e greu de ținut. Dar altă cale nu e.
Ce nu ține însă de Mirel Rădoi: ca Stevanovic să nu se mai arunce în alunecarea care a permis arbitrului să fluiere, cu atâta ușurință, penalty-ul care a declanșat avântul arădenilor și căderea Craiovei. Ca Ivan să nu mai rateze îngrozitor. Ca Markovici să nu.
Ca opt minute de întrerupere, la 3-2 pentru tine, în minutul 114, să-i facă pe toți să înțeleagă unde sunt și ce se poate întâmpla. Deși asta cred că a ținut și de tânărul antrenor.
Ca din tot lotul, excepțional acum, să iasă un mare lider. Care să și vorbească, nu doar să joace.
Ca arbitrii să arbitreze. Așa cum scrie la DEX că înseamnă să arbitrezi.
Abia atunci și doar atunci, Adrian Florea va putea scrie “După 35 de ani”, iar eu voi copia, fără nerușinare, titlul, sub care voi adăuga doar atât: “Volumul 2”.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
