”Și Nea Mircea s-a grăbit încet”. Ce a remarcat Vali Moraru după succesul dramatic al României: ”Lucescu poate strivi totul în jur”

Lucescu e ușor de atacat. Omul obsedat de detalii e cel care o mai dă de gard cu detaliile. Că Sorescu a dat o mulțime de goluri în Turcia, că Mitriță aleargă doar 4 mii de kilometri la antrenamente, exemplele pot continua. Punem haosul pe seama vârstei și așteptăm plecarea. Dar nu ne gândim că aceeași vârstă îl ajută să neglijeze nimicurile și să aibă o perspectivă mult mai valoroasă de ansamblu.

Pe Lucescu nu-l poți pune într-o matrice. Îți contrazice orice încercare de a anticipa următoarea mutare. El e selecționerul iritat de câte televiziuni stau la coadă la flash interviuri. Tot el e selecționerul care cu douăzeci de minute înainte de startul meciului capital cu Austria e la marginea terenului și le explică celor doi colegi de-ai mei, Filo și Bică, de ce e Dragomir titular și de ce e supărat pe Remus. Timp de vreo 10 minute!

În ce cheie îl poți interpreta pe Lucescu? Le-am încercat pe toate… Dar principala abordare a fost cea afectivă. Nu-l pot privi pe Lucescu altfel, n-am cum. Până și bucuria lui de la golul izbăvitor al lui Ghiță mi-a readus în memorie aceleași mâini ridicate deasupra capului, acum 40 de ani, după fluierul final de pe Wembley, 1-1.

Lucescu era un tânăr selecționer care, după accesul în primele 8 echipe ale Europei, încerca să ducă România la Mondiale, în Mexic 86. Și obținea un egal mare cu Anglia. Apropo, atenție la fel de mare! După Wembley a urmat dezastrul cu Irlanda de Nord și am rămas acasă. Istoria are tendința asta păguboasă de a se repeta. Și atunci, după golul fabulos al lui Cămătaru, eram pe cai mari, ne și vedeam la Guadalajara. Acum, după golul lui Ghiță, ne și vedem la baraj. Și urmează Bosnia…

Scriam deunăzi despre graba perpetuă a selecționerului. Și apelam la un titlu de film din tinerețe, ”Grăbește-te încet!”. Și Nea Mircea exact asta a făcut. În felul lui, acel fel de neînțeles pentru ecosistem. Radu titular? Dragomir lângă Marius Marin? Nu face, practic, nici o schimbare? Pe Ghiță îl bagă forțat iar pe Munteanu atât de târziu…

Lucescu s-a grăbit încet. Mereu pe fugă în alte situații, el a așezat cu răbdare jocul pe care și l-a propus. Chiar prea multă răbdare, aș zice. Pentru că meciul cu Austria e primul din actualul mandat când echipa a jucat apropiat de felul dorit.

Nici în meci nu s-a grăbit. Nici el, nici echipa. E foarte adevărat că am avut și noroc. Acel ”grăbește-te încet” ar fi rămas fără contur dacă mai întârziam câteva secunde. Dar senzația era, chiar și la 0-0, că am văzut cea mai bună Românie în versiunea Lucescu 2.0. Însă, doar cu senzații nu aduni puncte.

”E victoria mea!” – are orgoliul să spună Lucescu. Apoi, amintește repede de jucători și de meritul lor, poate cu teama că va fi judecat iar aspru pentru un ego exacerbat. În preziua meciului, Ciprian Marica zicea la Special: ”Acesta este meciul antrenorului. Experiența și priceperea lui trebuie să ofere soluțiile pentru victorie!”. Lucescu le-a oferit, iar jucătorii le-au aplicat.

”La vârsta mea, nu am nici un alt interes decât să câștig!”. Vezi flacăra din ochii lui și parcă mai prinzi curaj. Flacăra nu e o garanție a reușitei. Dar parcă altfel pleci la luptă la lumina ei.

Citește și

Editorial Ștefan Beldie: ”7 lucruri total în neregulă la România - Austria (1-0)”

Editorial Ștefan Beldie: ”7 lucruri total în neregulă la România - Austria (1-0)”

Statisticienii au decis: ce șanse are România să câștige grupa din preliminariile Campionatului Mondial

Statisticienii au decis: ce șanse are România să câștige grupa din preliminariile Campionatului Mondial

Cum a fost numită România de un jurnalist austriac după victoria din preliminarii. Ce șanse crede că avem la calificarea la Mondial: ”Nu e prea realist”

Cum a fost numită România de un jurnalist austriac după victoria din preliminarii. Ce șanse crede că avem la calificarea la Mondial: ”Nu e prea realist”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google