”Corul Pupătorilor”. Dan Capatos îi laudă pe Kopic și pe jucători, dar îi face praf pe conducătorii lui Dinamo: ”Doamne-ajută, ce bulan avem sezonul ăsta!”

Ale cui sunt meritele? Fără îndoială, în primul rând ale lui Kopic. A știut să scoată maximum din ce i s-a pus la dispoziție. Apoi, ale jucătorilor, da. Mulți dintre ei au calitate, iar ambiția și spiritul de luptă specific zonei geografice din care se “trage” antrenorul, imprimate de pe margine, au rezultat un mix fericit, care a contribuit decisiv la drumul echipei prin clasament. M-aș opri deocamdată aici cu meritele pentru că cei din birouri încă nu au reușit, nu să mă convingă - până acolo e o cale foarte lungă - dar nici măcar nu mi-au anulat multele impresii negative și gusturi amare pe care ni le-au administrat, nouă, suporterilor în această perioadă în care au preluat destinele echipei.

Dacă cei din teren joacă până la limita de sacrificiu, cei din birouri continuă să joace la alibi. La “fie ce-o fi”. La “Doamne-ajută, ce bulan avem sezonul ăsta!”. La celebrul și mult prea românescul: “hai că merge și-așa”. Așa, cum? Așa, cu echipa asta. La care, cel puțin din declarațiile lor, trebuia să se alăture încă vreo 3-4 jucători cu experiență. Sau măcar doi: un fundaș central și un atacant! N-a fost să fie, “nu vor parinții fetei”, vorb-aia din popor. Și uite că vine o zi în care ai meci cu o nou-promovată, Slobozia, care, ce-i drept, stă foarte bine în teren, dar tot din liga a doua vine și te prinde într-o conjunctură cu câțiva titulari indisponibili.

Cum la Dinamo echipa de bază înseamnă cam tot ce are mai bun în lot, te trezești cu un meci în care singura fază consistentă a fost chiar cea din care a marcat, iar Golubovic devine din nou omul meciului prin paradele sale. Adică, pe românește, fără el ne-o cam furam. Spuneam asta săptămâna trecută: “Campionatul e lung, vor apărea accidentări, suspendări pentru cartonașe și fel de fel de alte situații. Cu ce compensezi? Cine vine de pe bancă? Unde sunt transferurile despre care vorbeau amărâții ăia doi (n.r. Investitorii)? Cine o să îl ajute pe Kopic să-și ducă munca mai departe?”. Uite că viața, fotbalul, mi-au dat dreptate încă din etapa a 9-a. S-a trezit cineva de prin birouri? Ați auzit de vreo reacție? Vreun transfer, ceva? Nici eu. Alte echipe, cu patroni potenți financiar, mută imediat.

Nu așteaptă să se întâmple pocinogu’. Încearcă să îl anticipeze și să-l contracareze. La noi liniște și pace. Și, pe baza acestor rezultate fantastice și a felului românesc de a înțelege realitățile, pe care cu părere de rău constat că îl îmbrățișează mulți dintre suporterii “câinilor”, cei mai mulți dintre ei din noile generații, care nu au apucat să vadă “pe viu” această echipă făcând performanță, viața curge lin mai departe. Să nu care cumva să spui ceva de rău despre cei doi Păcălici, să nu te pună dracu’ să amintești de nevoile echipei sau mai știu eu ce prostii mai fac ei prin sferele înalte, pentru că imediat ești catalogat drept instigator, suporter de rezultat, destabilizator și câte și mai câte.

Acum toată lumea pupă conducerea cea genială. Eu o să mai aștept în a mă înregimenta în Corul Pupătorilor. Îl prefer pe cel al Vânătorilor. Al vânătorilor de gafe oficiale. Doar așa îi putem face să înțeleagă că această echipă nu este numai a lor. Ci, în primul rând, a suporterilor. A tuturor suporterilor. Se va mai putea întâmpla asta vreodată? Nu știu ce să zic… Suporterii dinamoviști sunt mai divizați ca niciodată. După minunea pe care au înfăptuit-o prin acel unic program DDB, prin care au ținut efectiv echipa în viața, acum pare că acea misiune i-a obosit în asemenea hal încât greu mai găsești 3 “câini” care să aibă aceleași păreri despre ce se întâmplă la echipa lor de suflet. Este de-ajuns să intri pe grupurile de suporteri de pe net pentru a te convinge imediat. Sau să citești comentariile din subsolul articolelor.

Asistăm la Marea Dezbinare. Ultimul motiv de discordie între “câini”: autocarul! Totul ar fi de râs, dacă nu e de plâns. Simpla lui achiziție a adus cu sine 3 motive de dispută crâncenă între fani. Știrea seacă sună în felul următor: “Dinamo a achiziționat un nou autocar pentru echipă”. Ce a urmat însă depășește orice imaginație: fanii au descoperit că “noul” autocar al echipei Dinamo este “vechiul” autocar al rivalilor de la FC FCSB. Mai mult, colantarea lui a fost una nefericită, culorile apropiindu-se nepermis de mult de cele ale Rapidului și, ca să fie tacâmul complet, unii fani au fost deranjați de cei doi “câini roșii” care aduc, spun ei, mai mult a hiene. Hai să le luăm pe rând.

Citește și

”Prezent avem. Dar viitor?”. Dan Capatos vrea transferuri importante și la Dinamo: ”Nu avem investitori, avem bufoni!”

”Prezent avem. Dar viitor?”. Dan Capatos vrea transferuri importante și la Dinamo: ”Nu avem investitori, avem bufoni!”

”Îi băturăm cu arma lor”. Dan Capatos exultă după victoria lui Dinamo cu Universitatea Craiova: ”Meciul renașterii cu adevărat a acestei echipe!”

”Îi băturăm cu arma lor”. Dan Capatos exultă după victoria lui Dinamo cu Universitatea Craiova: ”Meciul renașterii cu adevărat a acestei echipe!”

Autocarul a fost închiriat de la o firmă de transport din Suceava. Din păcate, el nu este nou, pentru că investitorii noștri nu își permit o asemenea cheltuială. Ca orice vehicul la mâna a doua, el a mai avut niște proprietari sau utilizatori. În cazul acesta, ghinionul face ca el să fi aparținut rivalei FC FCSB. E o problemă asta? Din punctul de vedere al imaginii, categoric da! Este inacceptabil ca Dinamo să ia ceva ce rivalii aruncă la coș. Mă rog, e mult spus, dar înțelegeți ideea. Ca suporter pur sânge, așa ceva este dureros. Cui nu-i pasă de acest aspect înseamnă că nu are pic de orgoliu de suporter. Contează asta într-atât de mult? Categoric, nu! Ce contează cel mai mult este jocul echipei, nu cu ce autocar se plimbă ea. Ce rezultă din asta: o inabilitate, o lipsă de informare a conducătorilor.

O altă bilă neagră, o altă gafă de imagine alături de prea multele declarații aiuritoare și pe lângă subiect făcute de-a lungul timpului de către cei doi. Nu mai vorbim de pozele făcute cu vitrina de trofee a altor rivali și așa mai departe. Buuun. Adică rău! Al doilea motiv: colantarea. Problema: culorile se apropie prea mult de cele din Giulești. E o problemă asta? Da, doar dacă ești foarte tipicar. Alăturatea roșu/negru, aleasă de către cei din conducere, transformă printr-o iluzie optică roșul în vișiniu. Dacă dungile negre ar fi fost albe, problema nu mai exista. Dar, este asta cu adevărat o problemă? Categoric, nu. Însă, pe fondul dezbinării dintre suporteri, iată cum și cele mai mici amănunte duc la războaie în toată regula, care pot strica într-o anumită măsură atmosfera de la echipă.

Și ultimul aspect legat de autocar: imaginea câinilor. Care par a semăna, spun mulți suporteri, cu niște hiene. E o problemă asta? Categoric, nu. Este evident că cei doi câini nu sunt replica fidelă a celor de pe emblemaă dar faptul că au fost aleși unii mai fioroși nu consider a fi vreo problemă. Din contră. Motivația poate fi mai mare, iar impactul vizual pentru rivali chiar unul puternic. Asta nu a fost de-ajuns pentru a nu se stârni un val de polemici, mult prea mare. Un fel de furtună într-un pahar cu apă. Senzația finală după toate aceste zile de certuri este că ele puteau fi evitate. Dacă oficialii își făceau mai bine temele. Însă nu fac ei lucruri mult mai importante. Ce pretenții să ai, să umble acum la reglaje fine? Ei sunt fermecați în această perioadă de ce li se întâmplă. Corul Pupătorilor contribuie extrem de mult la asta.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.