”Craiova cea bună, Craiova cea rea”. De ce crede Marius Mitran că acest sezon va fi diferit pentru Universitatea

Constantin Gâlcă, el e cauza. A poziției din clasament, a jocului coerent și, evident, pregătit atent cu mult înainte, a efervescenței din atac, dar mai ales a manierei de a trăi meciurile, o manieră care te obligă și pe tine să te implici aproape direct în afacerile interne ale echipei. Pentu că Universitatea Craiova a lui Gâlcă e empatică.

Mai întâi, o lămurire a titlului de mai sus. “Bună”, în sensul de valoroasă, desigur, asta e Craiova de azi. Și “rea”, în sensul de “a dracului”, “a bâtii”, cum se zicea la tata, pe la Bistreț, ori pe la Segarcea. Afurisită, sucită, îndărătnică. Și așa, și așa a fost Craiova lui Gâlcă.

Scriam săptămâna trecută despre transplantul de inimă reușit la Universitatea de acest antrenor de clasă, inteligent și discret. La Maribor, cât timp s-a jucat în 11 contra 11, Craiova lui a fost bună. A trebuit să vină un moment de suceală, de instinct necontrolat și aproape totul s-a întors împotriva ei.

Gâlcă e cel care a schimbat fața echipei

Spun “aproape”, pentru că nu e totul pierdut. Rămâne însă în sarcina Craiovei celei bune să salveze situația, în fața slovenilor, dar mai întâi, în fața “celei rele”. Pentru că joi, acasă, nu va mai fi de ajuns doar inima nouă. Ci și ca mintea, atitudinea, mentalitatea lui Gâlcă să fie cu totul transplantate alor săi.

Cu CFR Cluj, duminică, spre miezul nopții, Știința a tot balansat: ba aproape de 2-0, ba cât pe aci să se facă 1-1, ba iar Mitriță singur cu portarul, ba Ivan cu exteriorul aiurea, ba jos, ba prea sus, ba inima pe masă, ba, în sfârșit același Mitriță închizând meciul.

Ba rea, ba foarte bună. Și tot așa.

Nu e vorba de inconstanță aici, ci de timpul prea puțin încă, scurs de la venirea lui Gâlcă. Știința are obiceiuri vechi de care joi e obligatoriu să scape. Și va scăpa.

Victoria din Gruia a demonstrat că va scăpa de ele, curând, dacă nu cumva chiar s-a întâmplat asta. Ratările colosale, superficialitatea în a trata niște situații favorabile, labilitatea psihică, teama de victorie, toate acestea au făcut în ultimii destui ani ca, indiferent de antrenor sau conjunctură, Craiova să nu reușească niciodată până la capăt.

Așa s-a pierdut un titlu care era pe masă, așa s-a ratat la penalty-uri intrarea în grupele Conference League, așa multe s-au tot dus. Nu valoarea inferioară a oprit Craiova să facă încă un pas, acela, ultimul, ci cauzele amintite. Așa a fost și la Maribor, dar nu a mai fost și la Cluj, cu CFR.

Joi, cu trupa lui Iljicic, Craiova are nevoie de public, asta e prima condiție a succesului.

Apoi, mai are nevoie doar de ea însăși, cea bună, care trebuie să o învingă, înainte de a ieși de la cabine, pe cea rea. Restul va fi o formalitate.

Și cred că le va învinge pe amândouă, succesiv, ca la marile turnee. Gâlcă știe cum.

Iar dovada că știe e că semnele bune se văd deja. Sunt două fronturi deschise și care trebuie folosite. Primul e deja cucerit, pentru că aparține jucătorilor noi, care nu au în ADN păcatele Craiovei de acum un an, doi sau patru. Sierra, Paradela, Mora, Mekabishvili, dar mai ales acest uluitor fotbalist japonez, Oshima, știu tot ceea ce Craiova a uitat, în acești ani: să creadă în ea însăși!

Al doilea front e al jucătorilor vechi, al lui Bancu și Crețu, al lui Baiaram și Ivan, al lui Koljic și, mai cu seamă, al lui Mitriță. Ei sunt cei foarte buni, care, uneori, au fost altfel.

Craiova nu are voie să rateze la returul cu Maribor

Joi, din cele două fronturi, Craiova trebuie să lege o echipă care să nu tremure, atât.

Pentru că joi, Craiova nu are voie să rateze. Nu are voie să greșească și nu are voie să-și piardă răbdarea. Nu are dreptul să obosească, nu va încasa cartonașe roșii, nu va irosi vreun penalty, nu va clipi și nu va încetini. Nu se va opri până ce tabela de marcaj nu va arăta că a trecut de Maribor.

De fapt, Universitatea nici măcar nu are un adversar care o conduce cu 2-0 după manșa tur. Singurul ei adversar real e ea însăși. Dacă își vor fi înțeles Profesorul, atunci băieții lui Gâlcă vor repeta respirația, meciul și scorul de la Cluj și mai mult decât atât.

Nu există, din fericire pentru toată lumea, și varianta “dacă nu”. Gâlcă știe de ce.
Pentru că Știința “cea rea” a murit în clipa în care Crețu i- a furat mingea de pe creștet lui Postolachi, în minutul 90. Nu a fost un semn, a fost o magie. Sau invers!

Citește și

Mihai Stoichiță, întâlnire cu antrenorul favorit să îl înlocuiască pe Edi Iordănescu! Cei doi s-au văzut în ziua în care Gică Hagi a refuzat naționala

Mihai Stoichiță, întâlnire cu antrenorul favorit să îl înlocuiască pe Edi Iordănescu! Cei doi s-au văzut în ziua în care Gică Hagi a refuzat naționala

Omul care vrea să preia un club de tradiție este sponsorul unei echipe din Liga 1. Cum ar putea finanța ambele formații

Omul care vrea să preia un club de tradiție este sponsorul unei echipe din Liga 1. Cum ar putea finanța ambele formații

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google