”Craiova complicată”. Marius Mitran, opinie despre cum au ajuns oltenii să joace ”cu calculatorul în mână”

Craiova își face propriile calcule, însă partea rea e că ajuns în situația de a le face și altora socotelile.

Vulnerabilă, fragilă și emotivă, Universitatea a așteptat meciul cu Voluntari ca pe o semifinală de cupă europeană și l-a jucat cu o teamă explicabilă doar în cazul în care acum ar fi întâlnit tot pe Benfica Lisabona.

De fapt, aceasta e marea, uriașa transformare din ADN-ul echipei de atunci: indiferent de cât pare meciul de ușor, e greu!

Pe vremuri, era fix invers.

Cu un egal la Ploiești, Știința ar fi în proporție de 80 la sută calificată în play-off, cu o victorie ar fi deja acolo, însă, în cazul unei înfrângeri, ar pune iar mâna pe calculator și pe programul desfășurat al ultimelor două etape, al ei, dar mai ales al celorlalte, multe, care pot da peste cap totul.

Probabil că va prinde play-off-ul. Însă e suficient?

Pentru că fix așa a ales să joace tot campionatul Craiova, ei bine, exact de asta are parte acum, de darea peste cap a calculelor, a jocului și a speranțelor.

Craiova, fără să vrea, pare că a ales să se urce în acest carusel care o învârte pe ea și ne amețește pe noi. A învins, de data asta, cu 2-1, dar putea fi 2-2, așa cum a fost cu Iași și cu “U” Cluj.

Putea fi chiar mai rău de atât, dar sentimentul acut e că nu putea fi și mai bine. Practic, în aceste zile, nu există meci sau adversar în fața căruia Craiova să fie stăpână. Pe ea însăși, pe emoțiile ei, pe ceea ce a învățat, pe naiba știe ce trebuie să fie, dar cert e că nu e!

De aici, alunecarea ei acum dinspre fotbal spre aritmetică. Dacă mai ia un punct mâine și încă unul săptămâna cealaltă, ar face… N-ar face nimic.

Probabil că va juca în play-off și în acest sezon, și, mândră că a prins roata celor dinaintea ei, va cădea succesiv de pe toate afișele care încă o creditează cu ambiții. Dar încercați să asociați acest ultim cuvânt cu un nume propriu care îmbracă astăzi tricoul în alb și albastru? Ambiție, da? Nu talent, nu figuri, nu fente. Ambiție.

Exact ceea ce spune Pavel Badea, primul mare de după Maximi. Bine, domnule, poți să-i spui și orgoliu, mândrie, nervi. “Există nervi”, de Marin Sorescu. O capodoperă.

Dar există și mămăligă, și ștevie, și lobodă pe câmpuri, și varză cu carne. Din astea se găsesc din plin la Craiova, acum, că a venit primăvara, dar nu și pe strada noastră!

Complicată echipă! Ar fi ea ceva, dar nu e. Nici rău nu joacă, dar nici bine. Ar fi în stare, dar nu poate, și lumină și dreptate, și noroi și stele, cum scria Adrian Păunescu.

Petrolul Ploiești-Universitatea Craiova, iată un meci care a fost, cândva, cel mai important din toată istoria clubului și poate că mai este și azi la fel.

Atunci, acum o jumătate de secol, a însemnat începutul celei mai frumoase povești din lume, cu Balaci la 17 ani, cu Negrilă, la 19, cu Oblemenco… Acum, poate fi orice, dar strict în aria de acoperire a aritmeticii de trei puncte, ori de unul. Ori de niciunul. Craiova de azi, de fapt, aici a ajuns: predă libertatea de imaginație.

Știința poate orice, așadar, pe cale de consecință, și Știința e capabilă de orice! Ce potrivire de destin! În orice sens și în orice direcție, asta e partea proastă.

E vina lui Petev?

Mă gândesc și la faptul că ar putea să readucă 30.000 de oameni în tribune, ca anul trecut, în play-off. Mă gândesc că ar fi în stare să învingă în toate meciurile de acum și până la sfârșitul campionatului. Mă gândesc că ar câștiga Cupa României.

Cred că ar fi anul în care, în sfârșit, să intre în grupele unei cupe europene. Că așa ar duce jocul la nivelul condițiilor care îi sunt puse pe tavă, dar și mai important, ar duce jocul la nivelul cel mai înalt, adică acolo unde îi sunt doar suporterii în convingerea și în speranța lor că, într-o zi, nervii și supărarea și frustrarea, ca stare generalizată, se vor sfârși.

Și da, bulgarul Petev e un foarte bun antrenor. Nu la el e problema. Cum nu a fost nici la Bergodi ori la alții. Nu cred că are vreo dificultate de comunicare, nu cred că are vreo importanță că engleza lui nu e precum a dumneavoastră, perfectă.

Cred în schimb că are nevoie de timp. Să înțeleagă ce nu e de înțeles, să pună pe picioare ceea ce e olog.
Timp! Iar Craiova, înțeleaptă, serioasă, calculată și profesionistă, îi oferă, clar, tot acest timp și toată disponibilitatea ei sufletească.

Uite, până la meciul cu Petrolul mai are exact, ăhăă, exact, 26 de ore. Ba chiar 27. Ce, nu e de ajuns!?

Citește și

Craiova și dimineața pierdută. Marius Mitran, editorial dur după egalul oltenilor cu FC Botoșani

Craiova și dimineața pierdută. Marius Mitran, editorial dur după egalul oltenilor cu FC Botoșani

Soarele gol al Craiovei. Marius Mitran nu îi iartă pe olteni după egalul cu U Cluj

Soarele gol al Craiovei. Marius Mitran nu îi iartă pe olteni după egalul cu U Cluj

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google