”Craiova împotriva ei însăși”. Marius Mitran, despre perioada dificilă a formației lui Mirel Rădoi: ”Meciul cu Rapid nu va fi de totul sau nimic”
Galerie foto(2) Galerie foto (2 fotografii): ”Craiova împotriva ei însăși”. Marius Mitran, despre perioada dificilă a formației lui Mirel Rădoi: ”Meciul cu Rapid nu va fi de totul sau nimic”
Marius Mitran | Publicat: 28.10.2025 19:58 | Actualizat: 28.10.2025 20:00
“Dacă pierde titlul în acest an, atunci Universitatea Craiova ar trebui premiată pentru prostie!”. S-a rostit această frază prin studiourile de televiziune, s-a scris pe site-uri mai mult sau mai puțin vizibile, s-a comentat în emisiuni on-line de mai mare sau mai mic succes.
Ideea era unanima, coronița de campioană nu cerea decât timp pentru punerea ei pe frunte. Ce-i drept, cam mult timp.
Cam prea mult timp. Era încă vară, iar răfuiala urma să se încheie abia la finalul primăverii.
Să ne amintim însă un pic pe unde și când se strecurase acest entuziasm fără drept de apel în mintea oamenilor învățați doar cu așteptarea.
Prin inima lor se strecurase, amestecând speranța infinită cu frumusețea jocului, credința cu norocul, rezultatele unei echipe excepționale cu neputința celorlalte. Așadar, începutul. Prima etapă.
3-3 la Arad, după 3-0 în minutul 81. Cine și-ar fi închipuit atunci, în iulie, că meciul cu UTA avea să devină fotografia înrămată a destinului Științei din tot ce avea să urmeze?
Acel meci avea să developeze filmul întreg asupra relațiilor dintre jucători și antrenor, dintre echipă și adversari, dintre jucători și jucători, dintre cei din teren și oamenii buni și mulți din afara lui. Ce a spus acel meci, în definitiv?
Că Universitatea Craiova joacă, de departe, cel mai bun fotbal din Superliga. Că toate cărțile ei sunt puse pe atac, că fantezia și bucuria din pase și trasee sunt nemaipomenite. Ce transformare uriașă în bine! Ce bine că ești, ce minune că sunt!
Că, în același timp, apărarea e una formidabilă, că sistemul 3-5-2 e superb interpretat. Și, mai ales, că toate aceste fapte, vorba genialului Marin Sorescu, dacă trebuiau să poarte un nume, un singur nume, atunci acesta trebuia aclamat în picioare: Mirel Rădoi. El e omul care a gândit această revoltă numită Craiova 2025!
Dar tot partida cu UTA, ciudat de premonitorie, aduce și altele. Ratarea imposibilă a lui Andrei Ivan, de neiertat, nu era la prima, oricum. Iar Andrei Ivan nu mai rămâne, azi joacă în Grecia, cum bine știm.
Alte ocazii sunt aruncate pe fereastră, mai ales de Baiaram. Baiaram e însă o discuție pentru mai târziu.
Și vine minutul 80, când arbitrul își închipuie că trebuie să dea un penalty contra Craiovei și chiar îl dă. UTA-Universitatea 1-3, în loc de 0-4, de pildă. Așa, și? Ce timp mai putea aduce ceva împotriva Craiovei, un timp care nici nu mai era? Da, exact acel timp, neașteptat, neprevăzut, care avea să fie exact când nu mai era!
Minutul 90 găsește echipele la aceleași cote de exprimare, însă nu și de entuziasm. UTA marchează și, la 2-3, un fapt aproape tragic, un spectator căruia i se face rău în tribună, determină oprirea meciului. Arbitrul face semn evident că se vor mai juca, la reluare, două minute. Însă inexplicabilul abia acum se petrece. Meciul este întrerupt timp de opt minute! Timp suficient pentru ca arădenii să iasă din starea de euforie adusă de cele două goluri nesperate, timp încă și mai destul pentru ca, de pe banca Științei, Mirel Rădoi să poată opri frenezia din teren a gazdelor și să aducă luciditatea alor săi pentru doar două minute. Știm însă ce a urmat.
Paradoxul face ca acel început de meci să ofere cheia întregului sezon de până acum.
Acel 3-0 se transformă în șapte victorii consecutive în campionat și în trei echipe eliminate spectaculos în preliminariile Conference League. Practic, acum Craiova nu are scor de neprezentare doar cu UTA, ci, practic, cu întreg fotbalul românesc.
Mirel Rădoi e carismatic, cald, explicativ și mereu entuziasmat. Uneori, prea mult, poate. E momentul când fraza cu care am început acest text începe să se rostească tot mai des în studiouri, mai degrabă cu o empatie ciudată, decât ca o sentință.
Încet însă, aproape pe nesimțite, cei mai buni atacanți din Liga 1, Assad Al Hamlawi și Nsimba, care înscriseseră la foc automat timp de două luni, se opresc. Baiaram nu mai prinde echipa ca titular. Romanchuk, cel mai bun fundaș al campionatului, e mai mereu depășit, lovit, accidentat, surprins. Băluță și Cicâldău se sting ușor, Screciu gafează constant. Mora nu mai are, parcă, ambele motoare ale avionului care era, doar Isenko continuă să apere minunat. Și Bancu să urce, să apere, să tragă după el…ce?
Prima înfrângere, 0-1 la Galați, e pusă sub semnul “trebuia să vină și asta odată și odată!” Doar că nu vine atât de simplu, o aduce și pe cea cu FCSB, și egalul de acasă cu Dinamo, în circumstanțele stabilite de arbitrii Cojocaru și Chivulete, apoi meciurile fără recurs din Europa, la Rakow și cu Noah, în fine, egalul cu Metaloglobus.
Craiova nu mai e lider, FC Botoșani și Rapid sunt peste, joacă peste, trăiesc peste Craiova, cu entuziasm, solidaritate și încredere. Exact ceea ce Știința a pierdut inexplicabil, exact ca la Arad, în cele două minute din finalul finalului.
Azi, sunt 7 meciuri (5 în campionat și două în Europa) consecutive cu o singură victorie strecurată între ele, cea cu Unirea Slobozia, dificilă și aceea, deși Craiova a avut om în plus mai bine de o repriză.
Duminică, pe “Ion Oblemenco”, vine un Rapid, practic co-liderul competiției, care știe și poate, căruia îi iese tot, care a recuperat toate superlativele posibile. Gâlcă abia ce a plecat de la Știința, nu are un an de atunci, Koljic e și el cu pixul pe foaia pe care se strâng semnături mai mult sau mai puțin de revanșă.
Practic, repet, e totul din nou, ca la Arad, în acele ultime opt minute de pauză. Rapid atacă titlul, istoria și întreaga lume. Precum Craiova de până în minutul 80 al destinului. A avut 3-0 cu lumea, iar lumea e acum gata să o răstoarne.
Nu e altă situație. Nu știu ce e cu Rădoi și ce s-a întâmplat în ultima vreme. Aș vrea să știu însă, dar mi-e teamă că și știind, tot nu aș înțelege. Nu aș vrea să înțeleg și să cred.
Pentru că e pentru prima oară când, dacă Rapid e vizibil pornită împotriva tuturor, Craiova e, mai ales, dedicată împotriva ei însăși. Replica lui Mirel din fața Peluzei Nord, de la Clinceni, “ce facem acum, ne dezbinăm între noi?”nu trebuie să aibă un răspuns afirmativ niciodată, chiar dacă pare să-l fi avut deja.
Meciul de duminică nu va fi de totul sau nimic, cum se mai spune. Ci unul în care Știința de pe vremuri să fie, din nou, bună de tot, dar mai cu seamă, bună cu ea însăși.
Care vremuri? Acelea din iulie, august 2025. Vi se pare însă că sunt dinaintea erei noastre, nu-i așa?
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.





Cele mai citite








