Cuțitul lui Rădoi. Cum vede Marius Mitran schimbarea de la Craiova: "Trăiește în astfel de întoarcere în timp"
Marius Mitran | Publicat: 30.01.2025 20:12 | Actualizat: 30.01.2025 21:34
48 de ore au trecut de când, la conferința de prezentare, Mirel Rădoi a spus cum trebuie să intre pe teren băieții lui, de-azi înainte. “Cu cuțitul în dinți!”
Asta în ideea că, pe vremuri, își aduce aminte Mirel, pe “Ion Oblemenco”, cine venea, mai întotdeauna cădea. Pierdea. “Și-o fura!”
Craiova trăiește și simte astfel de întoarceri în timp, practic doar din ele trăiește. Astfel de raportări, la o anumită stare de spirit, care să o transporte într-un trecut sentimental până la lacrimi, de unde să se echipeze cu putere de luptă, au devenit acute.
"E ceva vreme de când Craiova nu mai sperie pe nimeni"
Universitatea Craiova suferă astăzi, (pentru că acesta e motivul eliberării sale de prezența lui Costel Gâlcă, suferința în exprimare), tocmai pentru că, în loc de cuțitul invocat de Rădoi, băieții au în dinți fluiere de bâlci. Știți care, din acelea în care sufli cu putere și o hârtie colorată se umflă în fața ta, tu având senzația că așa vei speria pe cineva, dar efectul e că îl amuzi!
Dar e ceva vreme de când Craiova nu mai sperie pe nimeni, iar Rădoi știe asta. Nici la primul lui mandat, acum doi ani și jumătate, nu prea speria. A încercat el ceva, a forțat niște lucruri, dar inerția grupului a fost mai mare, răbdarea lui mai puțină, în fine, tot nu a mers. Și nici cu următorii, până când la echipă a ajuns Costel Gâlcă. Probabil un bun antrenor, dar cred că unicul din toată istoria clubului care nu a înțeles unde e.
Niciodată nu a fost o mai mare despărțire de sensuri între logica unui antrenor și identitatea unui grup. Poate că într-o bună zi, Costel Gâlcă va fi din nou campion, poate că ideile lui, felul său de a interpreta realitatea acestui joc bizar numit fotbal, maniera sa de a se implica în timpul meciului, toate acestea vor duce la succes. E posibil.
Dar la Craiova nu ar fi dus decât la o diminuare accentuată a tot ce apucase să joace și să strângă până ca presiunea acestui campionat să-i blocheze pe toți: fotbaliști, antrenori, dar, mai ales, pe suporterii Universității.
Craiova nu a avut rezultatele așteptate
Eliminată din primul tur preliminar al Conference de către o echipă modestă, Maribor, învinsă de Metalul Buzău în Cupă, Craiova s-a stins încet, până la a ieși, practic, din orice calcule de performanță. Concret, în clasamentul ultimelor 15 etape, ea e în afara locurilor de play-off, la 11 puncte distanță de FCSB și cu doar două peste UTA, de pildă.
Linia ei de clasament: 5 victorii, 6 remize, 4 înfrângeri, golaveraj 19-16. Undeva pe locul 8, la mijloc, acolo unde adevărul, din fericire, nu e niciodată! Pentru că adevărul ei este cel invocat de Mirel Rădoi, “cuțitul în dinți”.
Identitatea acestei cândva mari echipe asta a fost. Tunelul infinit de pe “Ion Oblemenco”, la capătul căruia te așteptau 35.000 de oameni ( uneori chiar 50.000!), apoi, în teren, Oblemenco însuși, cu Deselnicu, apoi Balaci, având în spate linia Maginot, adică Negrilă-Tilihoi-Ștefănescu-Ungureanu, apoi Gică Craioveanu. Apoi, doar speranța! Și mai apoi, nici măcar ea. Acolo a lăsat-o Constantin Gâlcă.
Universitatea Craiova nu va fi niciodată campioană fără identitatea ei efervescentă, emoționantă, aproape literar-artistică. Dimensiunea ei uriașă în acel plan sentimental este un atu, nu o povară, un factor catalizator, nu o slăbiciune. Rădoi știe bine aceste lucruri, că e din clanul oltenesc. De altfel, de aceea a fost și liderul Stelei, că avea ceva din MacLeod, “from Highland clans”… glumesc, bineînțeles!
Dar ideea asta e! Cuțitul în dinți. Ambiția turată la maxim. Orgoliul. Pentru că toate celelalte există. De aceea se caută și se schimbă oamenii de pe bancă la Craiova, de aceea se întâmplă să plece jucători care nu au înțeles unde sunt, în ciuda talentului, nu mai mic decât al altora.
Lupta lui Rădoi
Pentru că tunelul va redeveni infinit și oamenii vor fi din nou 30.000 abia când Mitriță și Bancu și Baiaram vor fi Cârțu, Ungureanu sau Beldeanu. Nu ca valoare în modul absolut, că asta e o operațiune imposibilă, ci ca atitudine față de propriul tricou. Adversarii aproape că nici nu vor mai conta atunci.
Rădoi știe că respectiva armă de luptă cu care băieții lui trebuie să intre în dinți pe teren nu e pentru echipa adversă, ci chiar pentru fotografia de legitimație a fotbaliștilor Științei.
Rădoi atât trebuie să facă, să-i convingă de adevărul că joacă la Universitatea Craiova. Însă am o mare teamă că, la cât au suflat în fluierele alea cu hârtie colorată la capăt, și la cât de învârtiți în carusel au fost băieții săi, mersul de azi înainte e pe muchie de cuțit.
Da, cuțitul ăla care trebuie apoi strâns între dinți!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.