”Dacă te bucuri de schimbările fiscale din fotbalul românesc, tocmai ai fost păcălit”. Ștefan Beldie scrie despre modificările care vor afecta sportul din România
Ștefan Beldie | Publicat: 21.09.2023 11:02 | Actualizat: 21.09.2023 11:15
După ce au apărut informațiile legate de noua formă de impozitare a salariilor din sportul românesc și de plafonarea salariilor în cazul "cluburilor primăriilor", unii au simțit nevoia să se bucure.
”În sfârșit, se termină cu huzureala pe bani publici a cluburilor finanțate cu bani de la buget!”.
Dacă intri în această categorie, te anunț că tocmai ai fost păcălit.
Cluburile respective oricum n-ar fi trebuit să beneficieze de bani pentru plata salariilor sportivilor, indiferent că e vorba de sumele uriașe de la handbal și fotbal sau de sumele ceva mai mici de la alte sporturi.
Însăși finanțarea cu bani publici a unor cluburi care concurează ulterior cluburi finanțate de privați este o aberație. Statul ia bani de la privați ca să concureze apoi privații respectivi.
Este profund imoral.
Atât de imoral încât poate fi acceptat ca firesc doar de cei care sunt întreținuți în lene chiar de către stat.
Prin urmare, ajungi să te bucuri că o anormalitate uriașă rămâne o anormalitate uriașă, doar ceva mai slab finanțată.
Atât.
Nu e nicio victorie.
Statul nu taxează sportul, doar vrea să impoziteze suplimentar banii privaților
De asmenea, am văzut des folosit termeni precum "taxă" sau "taxare" cu referire la aceste creșteri ale impozitelor.
Chiar dacă-n vorbirea curentă nu pare să existe vreo diferență între ideea de taxă și cea de impozit, în realitate există una chiar foarte mare.
Cât se poate de simplu spus, taxele sunt sume pe care statul le ia de la cetățeni sau companii sau alte instituții în schimbul unui serviciu pe care-l face acestora.
De exemplu, plătești o taxă pentru emiterea unui pașaport pentru că statul îți face serviciul de-a ți-l emite.
În schimb, impozitele sunt sume pe care statul le încasează fără să-ți facă vreun serviciu. Doar îți ia banii sub pretexte care s-au tot schimbat de-a lungul istoriei.
La un moment dat, a fost vorba de finanțarea unor războaie (Marea Britanie, 1799).
Temporar în primă fază.
Apoi, statele au prins gustul acestor bani și modul în care sunt decise impozitele la ora actuală țin de arbitrar, nu de cine știe ce judecată specială,
Dacă întrebi un decident de ce ia statul impozite, s-ar putea să auzi tot felul de explicații, unele chiar tangente cu realitatea.
Nu vei auzi însă că ești impozitat nu doar pentru scopuri real nobile de natură socială, ci inclusiv pentru ca statul să se întrețină pe el însuși și pe ceilalți care nu performează în economie.
În fine, nu vreau să mă duc prea mult în direcția aceasta pentru că e un subiect mult prea amplu.
În schimb, aș remarca ceva legat această impozitare suplimentară a contractelor de activitate sportivă, forma de contract de muncă la care recurgeau cluburile în relație cu angajații lor.
Lucrurile sunt destul de simple.
Da, se triplează dările asociate acestor înțelegeri.
Da, e o creștere uriașă făcută brusc, fără niciun fel de consultare, fără niciun fel de calcul legat de cum e afectat domeniul respectiv.
Dar nici nu era cazul de așa ceva.
De ce?
Cea mai bună implicare a statului în aproape orice este păstrarea distanței
Pentru că din start, principiul de bun simț care ar trebui să guverneze economic orice piață liberă este ca statul să stea deoparte.
Deci nu era nevoie de start să ofere anterior facilități cluburilor de fotbal.
Se ajunge la nevoia de a acorda astfel de facilități în tot felul de domenii tocmai pentru că statul a existat prea mult în piață și existența sa a distorsionat respectiva piață.
Toate domeniile, inclusiv sportul profesionist, au nevoie ca statul să stea cât mai departe de ele.
Foarte departe.
Atât de departe încât statul să-și înțeleagă rolul.
Cu cât statul stă mai aproape de activitățile privaților, cu atât statul are impresia că rolul său este să se întrețină pe spatele celor care muncesc, creează, inovează.
Când vine vorba de implicările sale în economie, statul e aproape întotdeauna un prost.
Un prost greoi și lacom care se plimbă pe aleea economiei în fundul gol și trage haine de pe privații care au plătit pentru propriile haine.
De ce trage tocmai de pe acești privați și nu de pe cei care nu-și plătesc obligațiile fiscale?
Pentru că, așa cum spuneam, statul e un prost greoi și laș.
Îi abuzează pe cei care deja se conformează, nu are niciun rost să alerge după cei care se ascund.
Nu există absolut nicio rațiune ca mișcările pe care le face statul în acest moment să inspire vreo formă de respect.
Nu ai nevoie de pregătire specială ca să emani o asemenea legislație, nu ai nevoie de creativitate, nu ai nevoie de bun simț, nu ai nevoie de absolut nicio calitate.
În afară de una: prostia lacomă.
De ce diverși conducători de club iubesc implicarea statului în sport / fotbal
Când auzi la televizor conducători de club, analiști sau ziariști susținând din toți rărunchii că totul s-ar duce de râpă dacă statul nu ar pompa bani în sport, poți fi sigur că ori e vorba de oameni care n-au produs bani în viața lor, ori de naivi.
În cazul conducătorilor de club, acest lucru este de multe ori o evidență.
Majoritatea transformă cluburile în niște centre de cost și cam atât.
Au impresia că rolul lor principal este să administreze niște bani veniți de la alții pentru că alții sunt datori să-i dea.
De cele mai multe ori, această lene osânzoasă e specifică celor care administrează bani publici în cazul cluburilor de tot felul.
Dar se întâmplă și-n cazul unora care administrează bani de la finanțatori privați.
De asta când aud de bani care vin aparent din buzunarul nimănui, cum percep mulți banii publici, lăcrimează emoționați și zic un săru' mâna plescăit.
Dacă ar fi vorba de oameni care prin rolul lor ar determina creșteri financiare ale cluburilor, dacă ar duce cluburile spre profit sau măcar spre autoîntreținere, atunci ar vedea diferit atitudinile statului în astfel de povești.
Când te zbați să negociezi bine un contract sau să scazi niște cheltuieli sau să faci o strategie adevărată pentru un club ca acesta să nu aibă probleme de finanțare, nu-ți convine să vezi că prin diverse locuri se varsă cu bani pocnind din degete.
Totul în contul unei rar verificabile, dar convenabile idei bugetofage: "păi, oamenii vor să dăm bani la echipă!".
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.