Dosarele X și 0 ale României. Marius Mitran, sceptic înainte de EURO 2024

Poate nu va fi nimic din ceea ce ne trece azi prin cap. Poate că vor veni marile succese pe care nu le presimte nimeni acum. Poate va fi un eșec colosal, mai degrabă de anticipat, după atât de 0-0 cu Bulgaria și cu Liechtenstein.

Singurul lucru sigur, filosofic vorbind, ca idee, vorba lui Petrini din “Cel mai iubit dintre pământeni”, este că suntem la Euro. Uneori, în viață, e de-ajuns să fii prezent unde trebuie, doar atât, ca minunile să se întâmple!

Doar că România lui Edward Iordănescu, și aici e marea și singura problemă, pare să fi ieșit din curtea miracolelor. E vulnerabilă, nesigură și irascibilă.

O săptămână până la debutul României la EURO 2024

Cu toate acestea, fapte dovedite elocvent în ultimele două jocuri amicale, România trage după ea un imens capital de speranță, și are încă un mare atu: e de necitit!

Am vrut să mă reped să scriu acest text vineri noaptea, imediat după meciul halucinant cu Liechtenstein. Am zis însă că e mai bine să mai aștept un pic, să văd ce și cum joacă și celelalte echipe calificate la Euro, toate alegând adversari slabi, foarte slabi ori chiar ca al nostru de slab, vezi Slovacia-San Marino, 4-0.

Totuși. Ca și noi, aproape nicio favorită, chiar dacă a câștigat, nu a arătat mare lucru. Toate, fără excepție, toate, inclusiv marile candidate la titlul european, ca Franța, Italia, Anglia (învinsă, pe Wembley, de Islanda), Spania, Germania au sărit coarda, cum se zice prin peluză, au tras ușor de maneta “stop-motoare” și s-au menajat, au schimbat liniile ca la hochei, au încercat și chiar le-a ieșit uneori câte o schemă de joc, ori poate două, dar, mai degrabă s-au dezmorțit decât au obosit.

Și totuși, nicio altă echipă națională nu a arătat fragilitatea tricolorilor. Nici una nu a ținut să demonstreze ceva acum, în aceste partide. Doar noi am lăsat impresia că sunt meciuri de prezentare, de verificare a ce oare?, și am sfârșit dezvăluind o uriașă slăbiciune. Doar noi am vrut să arătăm că nu putem.

România, în criză înainte de EURO 2024

Dar chiar și această acută slăbiciune ar fi fost de trecut cu vederea, ori ar fi fost simplu de explicat tocmai prin ceea ce am spus mai devreme că au făcut ceilalți. Prin “jocul de-a vacanța” al tuturor. Știind că totul va începe doar în Germania. Noi am lăsat impresia însă că Euro a început deja la capătul tramvaiului 41!

De fapt, criza noastră evidentă și marea spaimă la gândul că nu vom mai avea meci acasă cu Liechtenstein, ci la Munchen cu Ucraina, nu pe Ghencea, cu Bulgaria, ci la Koln, cu Belgia, frica mare așadar vine din faptul, absolut singular, că nouă, adică lor, băieților, chiar le-a păsat! Mie aici mi s-a făcut rău!

Când am înțeles că ei nu au înțeles.

Nu, FRF nu a ales greșit adversarii în fața cărora să ne verificăm starea de joc și de spirit, ci tricolorii nu au făcut ce ar fi trebuit să facă. Au luat fiecare meciul pe persoană fizică, pulverizând singurul atu al acestei generații: solidaritatea.
Însă cu adevărat îngrijorător este faptul că tânărul nostru selecționer a arătat că a ținut enorm la un rezultat bun în aceste meciuri. Asta nu am înțeles!

Southgate a zâmbit la conferința de presă de pe Wembley, Deschamps la fel, după 0-0 cu Canada, singurele lacrimi au fost ale lui Giroud, care și-a anunțat retragerea după Euro, aflat deci la ultimul meci “albastru” în Franța. Griezmann i-a oferit, simbolic, banderola de căpitan al vicecampioanei mondiale, s-a și râs, s-a desfăcut și un Bordeaux. În fine, nu ca la noi!

Mie, Edi Iordănescu mi-a lăsat impresia că punctele cu Bulgaria și cu Liechtenstein s-ar fi pus în clasamentul grupei de la Euro. Atât de marcat de jocul prost al băieților lui era!

Și nu era cazul, serios vorbesc. Sunt absolut sigur că trebuia să tratăm cu același spirit de comando, dovedit în preliminarii, dar, de data asta, ar fi trebuit să-i adăugăm umor.

Să nu ne luăm foarte în serios, pentru că nimic nu era de arătat în aceste două meciuri din Ghencea. Nimic, în afară de spirit și de siguranța transmisă tuturor că selecția s-a făcut impecabil, că suntem echipa neînvinsă de nu știu când, că din inima naționalei pleacă un puls de maximă încredere, că nimeni nu ne poate da gol… Și tot așa.

"Un gigantic zero"

În schimb, băieții noștri au ținut de acest gigantic “zero” din dreptul golurilor primite, din dreptul partidelor pierdute și l-au adăugat și în celalalte categorii unde nu era.

România merge, astfel, la turneu final ca o mare necunoscută, cu un dosar de probleme nerezolvate, majoritatea ținând de mentalul și lipsa de empatie a tricolorilor cu ei înșiși.

Nu știu unde s-a risipit spiritul de echipă formidabil de-acum o jumătate de an.

Nu știu nici dacă e foarte sigur că Messi, dacă era român, nu era în lotul de Germania.

Nu știu nici dacă Ștefănescu, Luis Munteanu sau Mitriță ar fi dat vreun gol, dacă erau acolo unde nu sunt.

Nu știu și nu știm multe despre România lui Edi Iordănescu. Mi-ar plăcea să știu că știe el. Nu știu însă nici asta.
Ceea ce știu cu siguranță este că, în 102 ani de existență, niciodată echipa națională nu a fost atât de puțin înțeleasă, convingătoare, predictibilă (poftim, termen!), anticipată.

Ea poate pierde toate meciurile la Euro și vom fi avut o explicație acum, în ce-a jucat. Ea poate să-și obțină calificarea din grupă și nu vom avea altă explicație decât jocul care ar putea să vină și care nu a venit niciodată până acum.

În definitiv, speranța moare ultima. Mi-e teamă însă că obligatoriu după penultima, care e încrederea. Asta tocmai s-a pierdut zilele astea, în Ghencea.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.