“Fotbalul nu e o chestiune de viață și de moarte”. Fan Liverpool, Costin Ștucan scrie despre imaginea șocantă care arată consumul lui Klopp în doar 9 ani de mandat

În stânga, e o poză din 8 octombrie 2015. Era prima zi a lui Jurgen Klopp la Liverpool, cu faimoasa conferință de presă în care s-a autointitulat “The Normal One”. Germanul avea atunci 48 de ani și arăta de maximum 45.

În dreapta, e poza de astăzi, de la anunțul surprinzător al plecării de la Liverpool. Între cele două imagini sunt 466 de meciuri. Fără niciun filtru de îmbătrânire, Klopp de azi arată aproape ca bunicul lui Klopp din 2015, deși între cele două ipostaze sunt doar 9 ani.

“Am rămas fără energie. Sunt sănătos, sunt ok. Nu e decizia pe care mi-o doresc, e însă decizia pe care eu o consider sută la sută corectă”, a motivat managerul echipei aflate în acest moment pe primul loc în Premier League.

Pe net curg mesajele fanilor lui Liverpool din toată lumea. Într-un local din București, stand-uperul și scriitorul Andrei Ciobanu vorbește pe WhatsApp cu un bun prieten, fan al clubului englez. “Aș fi preferat să moară tata a doua oară decât să plece Klopp”, îi apare scris pe ecran.

Drama trebuie consumată, exagerată, gonflată. Dacă ești fan Liverpool ai fi tentat să spui că nu te așteptai, că doare, dar de fapt nu e adevărat. Semnalele erau acolo de anul trecut, când Klopp a trecut printr-un sezon oribil, acel sindrom al celui de-al 7-lea sezon resimțit în trecut la Mainz și la Dortmund.

“În mod normal, clubul mi-ar fi mulțumit pentru ce am făcut și ne-am fi despărțit”, a admis el în interviul de azi. Liverpool l-a păstrat, deși a ratat Liga Campionilor, iar anul acesta Klopp a început să construiască o nouă echipă puternică. De curând, semnase și prelungirea contractului.

Apoi, în mijlocul sezonului vine anunțul că va pleca la vară și că nu știe dacă va mai antrena vreodată. “Dacă mă întrebați acum, aș spune că nu. Cu siguranță, un an nu voi mai antrena pe nimeni”.

Conspiraționiștii văd dincolo de acest anunț și vorbesc deja despre următoarea echipă. Poate va fi Real, poate Barcelona, poate Paris Saint Germain.

Probabil timp de un an nu va fi niciuna.

Și e normal să fie așa. De ceva vreme, Klopp arată tot mai apăsat, tot mai posac. E ironic cu ziariștii într-un mod mult mai puțin șarmant decât în anii trecuți, răbdarea îi pare mereu pusă la încercare, iar magnetismul irezistibil din 2015 e doar o amintire.

“N-am luat în calcul că sursa mea de energie nu este inepuizabilă. Nu am știut asta pentru că nu am mai simțit asta niciodată. Stilul meu se bazează pe energie. De obicei aveam suficientă să dau și altora. Dacă nu mai am asta, nu mai sunt la fel și dacă nu mai sunt la fel nu pot să mai fac treaba asta”, a explicat în fața camerei în timp ce-și freca nervos palmele de picioarele.

Venit la club într-un moment îngrozitor, germanul a adus un titlu de campioană după 30 de ani de așteptare. Închipuiți-vă doar câte generații de fani Liverpool s-au născut în aceste trei decenii? Câte alte generații s-au stins așteptând un trofeu care părea să nu mai vină niciodată?

Klopp înțelege și el perfect dinamica timpului. “Sunt copii care-mi cer autografe și care nu au cunoscut în viața lor vreun alt manager al lui Liverpool”.

Adevărul despre citatul fanatic din Bill Shankly

Klopp nu va rămâne drept cel mai mare manager din istoria clubului.

Acolo sunt Bob Paisley, care în 9 ani a câștigat 20 de trofee, și Bill Shankly, omul care a reînviat clubul din coma în care intrase în anii ’50.

Kenny Dalglish are și el mai multe trofee decât Klopp.

Toți cei trei de mai sus au avut și ei o aură magnetică, dar în spatele succesului și magnetismului lor stăteau aceleași organisme normale care produc și consumă energie. Și pe care timpul le încearcă secundă de secundă.

La plecare, Shankly și Dalglish au vorbit despre presiune și despre consumul jobului. În timpul interviului de azi, Klopp a avut un moment în care a putut continua cu greu discursul. “Am spus că sunt un tip normal. Am rămas același om normal, doar că viața mea nu mai este una normală de deja prea mult timp. Nu vreau să aștept până voi fi prea bătrân pentru a avea o viață normală. Am nevoie măcar să încerc să am o viață normală, să văd cum este”.

Marii antrenori din istorie au fost niște câștigători în serie. Toți și-au asigurat imortalitatea chiar dacă timpul - acest dușman nevăzut - le-a consumat corpurile și energia.

Klopp nu avea cum să fie o excepție. El doar a realizat la timp că fotbalul nu este o chestiune de viață și de moarte.

“Unii oameni cred că fotbalul este o chestiune de viață și de moarte. Vă asigur că este mult, mult mai important de atât”, e citatul din Bill Shankly pe care-l puteți găsi frecvent pe rețelele de socializare.

Citatul aproape fanatic este greșit interpretat.

Adevăratul context e următorul.

În mai 1981, la 7 ani după plecarea din club, Shankly a apărut într-un interviu televizat. La un moment dat, fostul manager al lui Liverpool a spus: “Am pus tot sufletul și toată inima în fotbal, într-atât încât familia mea a avut de suferit”.

“Regretați asta?”, a venit întrebarea moderatorului.

“Da, regret foarte mult. Cineva mi-a spus că fotbalul e o chestiune de viață și de moarte. I-am spus: “Ascultă-mă, e mai important de atât”.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.