”Frica de retrogradare și lipsa de valoare”. Dan Ștefănescu explică de ce a ajuns Dinamo aproape de retrogradare

O vreme, Kopic a părut omul potrivit pentru Dinamo. A adunat puncte, a făcut echipa să joace și, cel mai important, a redat speranța. Imaginația multora a luat-o razna după șase meciuri în care dinamoviștii au câștigat de patru ori și au pierdut doar o dată.

Se făceau calcule pentru câștigarea play-out-ului, iar de aici până la cupele europene și lupta pentru titlu nu mai era decât un pas. Sau un sezon, cel mult, două.

Câtă vreme echipa a avut încredere, au venit și rezultatele.

Poate și pentru că s-a jucat pe puncte înjumătățite, Dinamo a avut tupeu. Cum a început lupta adevărată pentru evitarea retrogradării, cum s-a ales praful. Agresivitatea pozitivă s-a transformat în atacuri brutale, de parcă singura modalitate de a scăpa de adversari este să-i elimine fizic.

Iar liniștea și energia din teren și de pe bancă s-au evaporat. Dinamo s-a întors acolo unde se afla în momentul demiterii lui Burcă, dar acum vina nu mai este a fostului antrenor.

Kopic este responsabil pentru declinul lui Dinamo în aceeași măsură în care sunt și jucătorii, și conducătorii. Lipsa unei reacții și schimbările ciudate pe care le-a făcut în ultima vreme arată un antrenor în criză de idei.

Un antrenor care a ridicat steagul alb, care nu mai crede în șansele echipei sale, este un balast, mai ales într-o astfel de situație. Deciziile lui Kopic au prăbușit-o pe Dinamo, la fel ca gafele lui Velkovski, Abdallah sau Patriche.

Slăbiciunea lotului

”Ceva nu se leagă, dar nu înțeleg ce” a zis Patriche. O fi greu din interior, dar din afară lucrurile sunt mai simple și mai clare. Lotul este slab, rezultatele sunt pe măsură. Iar antrenorul nu mai este capabil să resusciteze echipa. De fiecare dată când Kopic a vrut să țină de rezultat, deznodământul a fost exact invers.

Prelungirile au devenit un coșmar, indiferent dacă sunt 13 minute suplimentare sau doar trei, ca la Botoșani.
Criza este ilustrată perfect de ce s-a întâmplat în finalul partidei din ultima etapă.

Kopic a invitat-o pe Botoșani să atace, mânat de frica ce devine tot mai mult o piatră de moară. Dinamo încearcă de fiecare dată să se baricadeze în propriu careu, dar zidul cârpit este tot mai șubred.

La golul lui Mailat, Botoșani avea patru jucători în mijlocul careului. Dinamo, doar trei. E suficient să vezi că intră Ricardo Grigore, după patru luni și jumătate de stat pe bancă sau în afara lotului, ca să realizezi că Dinamo se îndreaptă cu viteză spre matineu.

Dinamo nu are fundași, nici portarul nu este prea sigur, iar mijlocașii vin din măruntaiele fotbalului. Cât despre atacanți, isprăvile lui Abdallah spun totul despre valoarea malgașului, iar Ahmed Bani este mai cunoscut pentru mesajul către Balgiu decât pentru faptele din teren.

Cu un astfel de lot, gestionat prost de un antrenor în criză și aflată pe loc direct retrogradabil, pe Dinamo o mai pot salva doar adversarele din ultimele trei etape.

Asta, dacă uită brusc fotbalul și li se face milă de un nume mare. O înfrângere cu Voluntari, vineri, ar putea fi lovitura decisivă dată unei echipe care încă mai visează la gloria de odinioară, deși prezentul nu lasă prea multe speranțe pentru un viitor liniștit.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google