”Generațiile noastre de Aur”. Vali Moraru scrie despre veștile bune aduse de Gică Popescu și de Victor Pițurcă

Mă bucur de fiecare dată să le dau prilejul colaboratorilor mei de la Special - Ilie, Danciu, Narcis, Pancone, Zicu, Marius și Daniel Niculae, Lăcătus, Prunea, Badea, Bratu, Cristea, Avram, Găboj – să vorbească, să-și expună părerile. Mi se par mult mai importante.

De asemenea, mi se pare important că-l avem pe Hagi aici, la firul ierbii, muncind cum poate mai bine. Mă bucur că și Ionuț Lupescu s-a apucat de un proiect aici, la el acasă. Mi-aș dori să-l auzim mai des pe Cristi Chivu, mi-ar fi plăcut ca Mutu să mai stea pe-acasă și să-l vedem cât mai des. Nivelul ideilor vehiculate în spațiul public dă și măsura acelui spațiu. Încă suntem la stadiul în care oamenii civilizați, cu discurs decent și bine articulat, cu pregătire profesională corectă se simt excluși, preferă să se retragă în alte spații, mai prietenoase sau mai bănoase. E încă vremea bădărăniei. Și, probabil, că va mai fi.

De aceea salut cu entuziasm două vești bune care aparțin unei normalități visate. Nu cred că e întâmplător că ambele vești vin de la doi foști mari fotbaliști. În lipsa actuală de repere, marile vești vin tot de la cei care au reprezentat, măcar atunci când erau în culmea gloriei, modele ale sufletului microbist.

Gică Popescu a sunat adunarea Generației de Aur. La 30 de ani distanță de nopțile de neuitat din America. Până pe 18 mai 2024, când echipa națională a inimilor noastre ne va da întâlnire la Arena Națională, va fi apărut deja și filmul despre Generația de Aur. Știu că o să iasă bine, e implicat și Andrei Crăciun și asta e o garanție importantă.

”Baciul” – chiar așa, parcă s-a pierdut în timp porecla asta – promite o întâlnire frumoasă cu suporterii, cu cei care au ieșit acum 30 de ani la Universitate, dar și cu copiii lor. Așa cum se întâmplă la evenimente de prim rang, anunțul a fost făcut din timp, biletele au fost deja puse în vânzare. Mai e mult de muncă și i-am smuls lui Gică promisiunea că suporterii vor găsi la vânzare tricouri identice cu cele purtate de băieții noștri în America. Va fi frumos, emoționant, nostalgic. Noi, cei care am prins din plin acea vară, ne vom aminti de adolescență, studenție și tinerețe. Ne vom mândri cu poveștile trăite atunci în fața urechilor ciulite ale copiilor.

Victor Pițurcă aduce a doua veste bună a ultimelor zile. ”Vreau să mă implic la Steaua! Ne adunăm mai mulți jucători de la Sevilla și convingem oameni cu bani să se implice!” Declarația lui Pițurcă vine ca un gest de năduf. I s-a luat și lui să tot aștepte rezolvarea. Implicat sufletește 100% în momentul reapariției Stelei în Liga a patra, Pițurcă a riscat în declarații, fiind convins că oameni cu bani se vor alătura proiectului după ce va fi gata stadionul. Nu a luat în calcul ceva ce ar fi trebuit să știe prea bine: statul este cel mai prost manager.

Sătul și el să vadă cum Steaua lâncezește deja de ceva ani în Liga a doua, Pițurcă încearcă să sune și el adunarea. Cu Generația lui de Aur! Și foarte bine face. Doar că imediat după ce am citit declarația de mai sus mi-a venit să-l întreb: ”Nea Piți, poate că reușiți să adunați oameni care să susțină echipa, dar credeți că Steaua vrea?”

Am constatat cu bucurie că Pițurcă și-a mai pierdut din naivitatea de acum câțiva ani. Pentru că aceeași întrebare a pus-o și el public. Steaua vrea? Eu mă implic, mai adun câteva nume mari din celebra echipă a Stelei ‘86, ne ocupăm să aducem la Steaua oameni care să țină echipa. Dar Steaua vrea?

Mă bucur că Pițurcă încearcă să recupereze acea Steaua de care să fie mândru, acea Steaua parcă pierdută acum între Talpan, Peluza Sud, Minister și Liga a doua. Chiar îi doresc succes, să aibă cu cine negocia și să aibă cu cine schimba lucrurile la Steaua!

O singură problemă sare în ochi: Victor Pițurcă a mai salvat o dată Steaua, acum 20 de ani, când l-a adus pe Gigi Becali.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google