Inima nouă a Craiovei. Marius Mitran remarcă schimbarea pozitivă din jocul oltenilor

Craiova alerga, de obicei, după lider, Craiova se bătea cu forțele din față, Craiova venea sau nu din urmă. Și cam atât. S-a întâmplat rar, în ultimul deceniu, ca Știința să se trezească atât de sus și atât de devreme.

E adevărat, sunt doar două etape, poate că nici adversarii nu-s relevanți, în fond, două echipe din play-out, campionatul trecut, însă ceva mă face să cred că, indiferent de ce și pe cine ar fi avut în față, Craiova juca la fel. Pentru că, destul de repede, ceva s-a schimbat acolo.

Marius Mitran remarcă amprenta lui Costel Gâlcă la Universitatea Craiova

De fapt, fraza corectă e “destul de repede, Gâlcă a reușit să schimbe esențial jocul“. Că tot am amintit de perioada ultimilor zece ani, să spunem că mai mulți antrenori au avut puterea de a face lucruri bune la Craiova. Au schimbat ceva acolo. Câte ceva.

Gâlcă a modificat esențial jocul, dar mai ales sufletul acestei echipe care credea în orice și în oricine, mai puțin în ea însăși. Sufletul și inima Științei sunt acum altele.

Atât de mult schimbate, încât permit coordonarea lor de către o minte strălucită. Craiova, când a pus suflet, și a pus mereu, nu i-a adăugat și nota din manualul de matematici superioare.

Gâlcă nu îngrădit entuziasmul și nici nebunia utopică a unei echipe care declara că vrea totul, “cupa, campionatul și salvarea de la retrogradare”, în stilul lui nea Mărin de la Băilești, le-a lăsat acolo. Sunt bune, e nevoie de ele.

Dar a operat un transplant, precum frații Marius și Christian Bernard, acum o jumătate de secol, la celebra clinică Groote Schuur din Cape Town. O premieră atunci, o premieră și acum.

Universitatea Craiova nu mai putea trăi cu inima veche, adică mai trăia, dar nu ar fi reușit niciodată să triumfe cu ea. Era rezervată unei nostalgii eterne și atât.

Cea nouă e direct legată la minte. La mintea lui Costel Gâlcă, înainte de orice.

Universitatea Craiova arată altă față în noul sezon

Echipa joacă altceva, pur și simplu. Ca și frații Barnard, un timp, fostul mare mijlocaș, a ținut echipa pe aparate. În play-off-ul trecut, când a încercat rezistența la efort, la capricii și la adversitate a celei vechi.

Cine nu a respirat bine, a trecut pe bancă ori a plecat. Cine nu a înțeles ce se întâmplă, la fel. Cine a încercat altceva, tot așa. Pe bancă. Sau adio!

Apoi, partitura cea nouă, complicată, dură și fără limite de permisivitate, a decantat lotul actual. Vă place noul Zajkov? Dar noul Badelj?

Ce spuneți de felul în care Houri aleargă? Dar de zona lui Crețu ce spuneți? Despre Bană și Baiaram, mai e ceva de adăugat dincolo de aplauze?

Mitriță apoi. El e inima nouă, care pompează sânge către ceilalți. De ce? Pentru că poate și pentru că îl are în instalație. Cu tot ceea ce presupune această anatomie la vedere. Cu nerv, cu nervi, cu geniu și cu draci verzi pe pereți.

De aceea, și la Sibiu, și pe “Oblemenco “, cu UTA, când acest fabulos fotbalist a dat drumul la circulație, s-a simțit. Pe teren, bineînțeles. Dar și în tribune, ori acasă.

Avalanșa ofensivă a Științei are o logică acum. Chiar și fentele au. Până și șutul lui Baiaram a părut calculat undeva mai întâi, deși cred că a fost intuiție 50 la sută și de restul inspirație. Retragerile în apărare încă nu sunt învățate bine, dar să nu uităm că Screciu nu a jucat vreun minut, Bancu a prins câteva, Anzor Mekabishvili tot așa.

Calculele infinitezimale ale lui Costel

Dar ființa Craiovei e deja alta. Știu, urmează cele mai grele partide din lume, la Maribor, joi și în Gruia, cu CFR, duminică. Craiova însă nu mai tresare la astfel de provocări.

Gâlcă a făcut, nu cu foarte multă vreme în urmă, în La Liga, când conducea pe Espanyol, o remiză, cu Barcelona lui Messi, cu Messi, Suarez și toți ceilalți în teren. Parcă 0-0. A fost o matematică aplicată acolo, că doar nu putea intra în sala de curs pe care scria “joacă”.

I-a luat pe ai lui Messi și i-a învârtit și i-a făcut să intre cu el, la “matematică aplicată”. Calcul infinitezimal. Și ai lui au rezistat, Barca nu a putut mai mult. Îi țin minte privirea lui Costel Gâlcă de atunci, de pe Cornella El Prat.

Aș fi vrut să știu ce-i în inima lui, la presiunea aia. Doar îmi închipui ce-a fost. Însă Mitriță, Baiaram, Bancu și toți ceilalți știu. Pentru că, azi, inima aceea e și inima lor.

Citește și

”Rodri. Viața în trei secunde”. Marius Mitran prevede o nouă eră de ”hegemonie” a Spaniei: ”El va lua 'Balonul de Aur'”

”Rodri. Viața în trei secunde”. Marius Mitran prevede o nouă eră de ”hegemonie” a Spaniei: ”El va lua 'Balonul de Aur'”

Editorial Marius Mitran: Dacă sufletul tău înțelege

Editorial Marius Mitran: Dacă sufletul tău înțelege

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google