Editorial Marius Mitran: Dacă sufletul tău înțelege

Am pierdut optimea de finală cu Olanda, 0-3, și nu a fost un rezultat nedrept, deși senzația acum, la 10 minute după sfârșitul acestui Euro pentru noi, desigur, e că am fi meritat altceva.

Alt rezultat? Nu știu, poate. Cu siguranță, altă interpretare.

Ploaia asta, care cade ca o cortină în ultima seară de spectacol, adâncește ideea că, în afară de oamenii din tribune, cu toții încheiem o aventură căreia i-am rămas datori. Și căreia am fi putut să-i schimbăm finalul. Ori nu se putea altfel?

Se putea, pentru că și cu Olanda am arătat mult timp bine. Nimeni, nicio echipă de la Euro nu a pus sufletul nostru, nu a demonstrat devotamentul nostru, nu a trăit mai intens în această competiție a calculelor supreme.

Putea fi blocat Gakpo cu sufletul? Ori van Dijk? Ori Malen? Nu, s-a văzut că nu.

Începutul nostru fabulos de meci, cu acel presing sufocant, s-a stins repede, topindu-ne pe noi, nu pe ei. Trebuia să fi știut asta.

Probabil că Edi și băieții lui (și ai noștri) au știut, dar nu aveau altă șansă decât să încerce. Așa cum toți am știut, și nimeni nu a reușit să uite că, în cele din urmă, jucau cei de la Manchester City și Inter Milano, de la Liverpool și Atletico Madrid, cu frații noștri mai buni, de la Gaziantep și Parma, de la CFR Cluj sau Empoli. Se putea termina altfel?

Da, dacă am fi avut toți titularii de drept. Da, dacă am fi avut măcar o generație în spate cu experiență la un turneu final.

Da, dacă am fi pus ceva mai mult curaj, lângă atât de mult suflet. Da, dacă Drăgușin, excepționalul nostru turn de control, chiar dacă a greșit la golul doi, al lui Malen, ar mai fi avut și alți colegi în Premier League. Ori în La Liga. Ori în Bundesliga.

Plouă ciudat și trist și mi-e destul de greu să scriu. În fond, vorbesc cu mine însumi și îmi spun că ne-am bătut cu toți și că nu e despre Olanda, nu e nici măcar despre eliminarea de acum câteva minute, ci despre această generație. Nu e despre zero trei.

“Dacă sufletul tău înțelege, de la rock pân’ la imnuri și rugi

Te salut, tineret în adidași, te salut, generație-n blugi!”

Să ne ridicăm în picioare și să-i aplaudăm pe băieți!

Adrian Păunescu cred că a știut, acum patru decenii, când a scris aceste versuri, că va veni această lume și această fabuloasă echipă care luptă cu toți cu armele neconvenționale ale propriului suflet. Dacă i-ați înțeles, la rândul dumneavoastră, mă gândesc să vă rog să ne ridicăm în picioare și să-i aplaudăm pe băieți!

Puteam pierde mai rău, puteam și, la un moment dat, egala. De fapt, am câștigat!

În țară plouă, pe undeva e rău. A fost 0-3.

Pe undeva e bine. Dacă sufletul vostru îi înțelege, pe cei din teren, și pe cei care cântă, din tribune, generația cu această dublă reprezentare va merge mai departe. Până unde?

Până în America. Acolo s-au inventat blugii, în definitiv.

Citește și

România care va veni. Marius Mitran explică de ce crede în continuare în destinul naționalei lui Edy Iordănescu

România care va veni. Marius Mitran explică de ce crede în continuare în destinul naționalei lui Edy Iordănescu

Fanii români și-au ieșit din minți după golul de 3-0 al Olandei! Ce au aruncat spre jucătorii olandezi

Fanii români și-au ieșit din minți după golul de 3-0 al Olandei! Ce au aruncat spre jucătorii olandezi

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google