”Lacrimile lui Ianis și pofta lui Ciolacu”. Ștucan scrie despre lansarea documentarului “În inima Naționalei” în prezența premierului tot mai avid de fotbal

“Eram mic. Alți părinți strigau de pe margine că joc pentru că sunt băiatul lui Gică Hagi”, spune Ianis Hagi privind în cameră. E multă tristețe pe fața băiatului devenit între timp bărbat.

“Pauză”.

Lacrimile îi joacă în ochi un dans neașteptat. Înainte de a simți momentul ăla stânjenitor când, adunate în bobi, o vor lua la vale pe obraji, băiatul lui Gică Hagi se ridică și iese din cadru.

Regizorul Remus Achim avertizase publicul înainte că va descoperi oameni înainte de fotbaliști, dar lumea se aștepta să vadă mai degrabă măștile de bal social pe care le purtăm toți în lume. Cine se gândea că Ianis Hagi - tocmai el, băiatul sfătuit de tatăl său să aleagă ce vrea în viață, dar să fie numărul unu în orice face - începe să vorbească despre presiune și tocmai atunci sufletul îi ridică în gât emoții imposibil de stăpânit?

În sală s-a făcut liniște ca la momente solemne. Întunericul ascundea probabil același dans pornit din senin și pe fețele altora. Cel considerat marea speranță a fotbalului românesc din ultimul deceniu, jucătorul recomandat fără reținere de tatăl său la un viitor Balon de Aur, fiul de megastar care a avut fiecare pasă atent urmărită încă din copilărie vorbea în sfârșit deschis despre stresul de a purta numele Hagi.

“Băiatul ăsta are nevoie de ajutor specializat”, i-a spus la final o spectatoare soțului ei. “Probabil deja l-a primit”, a fost răspunsul lui.

După pauza neprogramată, Ianis a revenit în fața lui Remus Achim cu fața și emoțiile adunate. “De ce să-mi fie rușine cu numele ăsta?”. Mândria familiei Hagi se reașezase pe figura lui.

GALERIE FOTO - Lansarea documentarului "În inima naționalei"

Chiar dacă rândurile de mai sus conțin spoilere, scena trebuie văzută pe viu în documentarul “În inima Naționalei”. E al treilea film de gen apărut în această primăvară în România - după “Hai, România!” regizat de Claudiu Mitcu și “Nasty” al lui Tudor Giurgiu - și primul din istoria fotbalului românesc care își propune și reușește să intre în mod voluntar până în vestiar, inima unei echipe.

E povestea calificării la Euro 2024, dar în același timp e povestea oamenilor cheie din spatele surprinzătorului drum invincibil spre turneul final din Germania.

Fața neștiută a selecționerului

Camerele și întrebările lui Achim intră în sufletul lui Ianis Hagi, pătrund până și în cel al “nesuferitului” Pușcaș, dar în același timp refac un alt portret al lui Edward “Edi” Iordănescu, încă un fost copil de fotbalist celebru.

Antrenorul care pufăie la conferințele de presă ca un Atlas ducând în spinare întreaga masă a planetei se metamorfozează în vestiar, printre jucători. Cu un magnetism greu de intuit până acum, selecționerul strigă, urlă, gesticulează, încurajează, iar energia discursurilor lui se descarcă în valuri în sală.

Devine evident că încrederea contagioasă, aproape nebunească, a lui Iordănescu a fost combustibilul calificării fără înfrângere și cu doar cinci goluri primite.

În fața discursurilor apăsătoare ale selecționerului până și tabla din vestiar pare că se lasă pe spate, dar acolo apare aproape mereu umărul de nădejde al secundului Alexandru Radu. “Cartof (n.r. - porecla lui Radu) e mereu al patrulea picior de la tablă”, mustăcește un coleg de breaslă.

Filmul lui Achim te distrează, te atinge și te surprinde.

“Nu mă pricepeam la fotbal, nu consideram fotbalul o activitate interesantă”, spune regizorul care a reușit - paradoxal cadou - să le ofere microbiștilor accesul la micile intimități ale unei echipe naționale.

Achim nu considera fotbalul interesant, însă Marcel Ciolacu îl găsește tot mai apetisant cu cât se apropie data alegerilor. Prezent la avanpremieră alături de veșnicul cadru politic Sorin Grindeanu, premierul a stat în centrul sălii, lângă numeroasa familie Iordănescu, și a reușit să-și lipească imaginea și de această calificare, după ce și-a lipit-o în ultimul an de campioana FCSB.

Iar oficialii FRF, printre care și secretarul general Gabi Bodescu, concitadinul și, din gesturi, un apropiat al lui Ciolacu, au părut fericiți de asociere. O asociere de care au stat departe membrii Generației de Aur, neinvitați și, probabil, dezinteresați să vadă cum urmașii lor de la națională se califică la un turneu final.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google