"Nu ne mai apără Duckadam". Marius Mitran, devastat de moartea "Eroului de la Sevilla": "Lumea nu mai e aceeași"

Deschid. Și văd, și, dintr-odată, că nu mai e luni, nu mai e timp, nu mai e iertare, dar, mai ales, nu mai e lumea de până acum o secundă. Pe “I am sport” s-a pus un chenar negru la o știre care nu are cum să fie adevărată, deși îl știu bine pe Victor Vrânceanu, pe Costin, pe Valentin îl știu, ce să mai spun de Adi Florea…Nu fac ei de-astea!
Au greșit, cred, i-a mințit cineva, au greșit acolo, în redacție, o să îndrepte ei situația!

Cică ar fi murit Helmuth. Da, Helmuth Duckadam, da! Am primul impuls, convins că e o știre falsă. E falsă! Zic, ia pune tu mâna pe telefon și sună-l pe Victor! O să-ți spună că a fost o informație falsă, că ia să mai dai un refresh, un f5, un buton, să vezi că am îndreptat-o, a stat pe site doar două minute știrea, au mai dat-o și alții, se mai întâmplă.
Asta e! Dar dacă află Helmuth, ce-o să zică!? Va ierta, va zâmbi, se va încrunta? Nu sun încă. Mai deschid un site, încă unul, și încă unul.

"Eroul de la Sevilla nu mai e..."

“Eroul de la Sevilla nu mai e…”. “ Duckadam a murit!”, “Veste de o mare tristețe…” Nu mai sun, mă ridic și-mi caut țigările și bricheta. Nu greșise nimeni, nici “la noi”, nici la alții. Cum, mă, presa noastră, care le mai exagerează, le mai încurcă, le mai … Azi, 2 decembrie 2024, nimeni nu a greșit niciunde. A murit Duckadam și nu știu unde am pus țigările, nu știu unde mi-e capul și mă așez la loc pe scaun. Închid. Nu se poate respira înăuntru, ies afară, că afară poți să plângi. Sau poți să fugi!

Lumea nu mai e aceeași, de câteva clipe, și nici nu are vreun rost să înțelegi de ce. De ce a murit. De ce așa, de ce atât de devreme, de ce a murit. De ce a murit? Sâmbătă, acum două zile, la Teatrul Național din Craiova, la lansarea unei cărți despre Maxima, am vorbit despre el. Silviu Lung l-a adus în discuție, zicea că în ‘82, Universitatea l-a vrut la Craiova, și lui Silvică i-au spus că se va face un contract cu UTA.

“Ce contract?”, a întrebat un puști, din asistență. “Mi s-a propus să plec la Arad, la schimb cu Helmuth. Am refuzat, eram student în anul trei aici, aș fi pierdut facultatea. Am muncit mult la Craiova, abia mă refăcusem după o hepatită, n-am vrut! Altfel, cine știe care ar fi fost viața noastră? Helmuth venea la Știința, eu la UTA, cine știe, povestea cu penalty-urile, Cupa Campionilor, până la urmă și eu am ajuns la Steaua și am jucat o finală de Cupa Campionilor Europeni…”

Am vorbit despre uriașul blând și bun Duckadam! Silviu Lung l-a amintit. Nu ieri, alaltăieri. Oare ce-o mai face Duckadam, zice Silviu cel mare, nu știu, zic, m-a sunat acum ceva vreme să-mi spună că a pus un pariu, voia înregistrarea de la postul național de radio a finalei de la Sevilla, dacă pot să-l ajut, Marius, așa mi-a zis, spune tu cine a comentat la radio în noaptea aia, Dan Voicilă sau Teoharie Coca Cozma? Așa mi-a spus. Într-o duminică seara m-a sunat.

"Azi e luni și lumea s-a sfârșit"

Azi e luni și lumea s-a sfârșit! Radioul nu se mai aude, vocile nopții au tăcut, mă podidesc lacrimile, îmi tremură mâna cu țigara, mă gândesc să mă întorc la birou și să scriu ca să mă ierte că nu prea mi-e bine.
Zâmbea. Și se amuza, când îl tot întrebam cum a fost posibil, ce era imposibil, de fapt, în noaptea aceea, la Sevilla, în mai 1986. “De trei ori în dreapta, apoi, a patra oară, în stânga, era clar că se gândeau că nu mă voi arunca la infinit pe aceeași parte!” Simplu! Geniile și oameni buni fac ca lucrurile mari să fie simple. Duckadam era și una și alta, și apăra tot. Ne apăra, în primul rând, pe noi, cei de acasă! Cei de aici. De trei ori în dreapta, a patra oară în stânga! De lumea tristă de acasă ne apăra.

Televiziunile continuă să fie “în roșu”. Azi e încă luni. Doar lumea, în care uriașul blând și puternic și curajos, pe care îl chema Duckadam și care apăra tot, lumea aceea, ei! nu mai este. Adio, cel mai iubit dintre pământeni! De azi, cu toții vom fi doar pe cont propriu. Pentru că nu cred că Dumnezeu ne va apăra la fel de bine. Poate doar dacă îl înveți tu, Helmuth!

Citește și

Florin Talpan, devastat de moartea lui Helmut Duckadam: ”A fost și va fi mereu parte din Steaua”

Florin Talpan, devastat de moartea lui Helmut Duckadam: ”A fost și va fi mereu parte din Steaua”

Adrian Bumbescu, despre moartea lui Duckadam: ”Numai la înmormântări o să ne mai vedem”

Adrian Bumbescu, despre moartea lui Duckadam: ”Numai la înmormântări o să ne mai vedem”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google