”O viață și 23 de secunde”. Ce îi dă lui Marius Mitran speranțe uriașe în privința viitorului Universității Craiova: ”Un nou început”
Galerie foto(2) Galerie foto (2 fotografii): ”O viață și 23 de secunde”. Ce îi dă lui Marius Mitran speranțe uriașe în privința viitorului Universității Craiova: ”Un nou început”
Marius Mitran | Publicat: 19.05.2024 14:41 | Actualizat: 20.05.2024 16:17
Nu întotdeauna, dar uneori e mai bine să nu știi ce urmează să ți se întâmple. La 1-0 pentru Sepsi, pe “Ion Oblemenco”, Gâlcă a schimbat la pauză, trimițându-i pe Elvir Koljic în locul lui Jovan Markovic și pe Ștefan Bană în locul lui Marian Danciu, iar ultimul a reușit să egaleze după doar 23 de secunde. Un gol, dar mai ales un jucător care merită o discuție.
Cred că am mai spus asta, dar tatăl meu, cât a trăit, s-a lăudat că l-a văzut pe Balaci la primul meci al lui Ilie și a zis că va fi cel mai mare fotbalist al lumii și că așa a fost. Tata a zis. Și așa a fost.
Și tot el mi-a povestit că, student fiind, undeva la începutul anilor '60, cred că 1961, l-a văzut pe “23 August” pe Pârcălab, care juca la UTA, și i-a spus unui coleg din tribună, "domnule, puștiul ăsta va fi cea mai mare extremă a României".
Și Pârcălab a devenit “Săgeata Carpaților”. La acel meci, “șeptarul” Aradului nu avea 20 de ani împliniți. Era ceva să vezi în el istoria asta cu munții.
Nu știu la ce partidă l-a văzut însă tata pe Pârcălab și, indiferent de ce meci o fi fost, ce căuta acolo, am fost obișnuit să-l știu doar la meciurile Craiovei ori ale naționalei, orice altă partidă, cu el în tribună, mi se părea neadevărată. Aș putea să-l întreb pe prietenul meu genial, pe Liviu Manolache, și el să reconstituie, dintr-o impresie, întreaga partidă și întreaga istorie a sentimentelor acelui meci. Aș putea. Dar cred că istoria noastră s-a scris chiar sâmbătă seară, puțin după ora 10.
Noua speranță a Craiovei
A intrat Bană și a marcat, după doar 23 de secunde, un gol care mi-a tăiat respirația. Acțiunea în sine, viteza cu care a tăiat spațiile descongestionate de pasă și demarcarea falsă a lui Mitriță, hotărârea cu care s-a lansat spre poarta lui Niczuly, șutul de o tărie și, mai cu seamă, de o precizie chirurgicală, toate acestea m-au ridicat în picioare!
Primul gol al acestui băiat de 20 de ani pentru Universitatea, poate însemna, paradoxal, mai mult pentru Craiova decât pentru tânărul Ștefan. Poate fi el nu doar ACEL fotbalist, ci ECHIPA în ACEL moment. De grație, de nou început, de clasă.
Nu am moștenit intuiția de la tata, eu cred în aproape fiecare profet care intră pe teren și reușește miracole pentru Știința, dar acum am sentimentul acut că acest gol și, mai ales, autorul lui, Ștefan, însemnă mult. Bană poate fi punctul plecării către o poveste care a mai fost și pe care o așteptăm să se întoarcă de o viață. Viața noastră.
Respirația aceea oprită pentru câteva clipe, felul în care mingea a întins plasa, bucuria lui Ștefan, dar, mai mult decât orice, îmbrățișarea colegilor lui, palmele date cu ironie și tandrețe peste creștet, reacția minunată a Peluzei Nord și perplexitatea fericită a întregului stadion, toate derulându-se în alte 23 de secunde, înseamnă ceva.
Deac aproape de final, Bană doar la început
Trebuie să însemne ceva. Așa cum și faptul că Știința îl are pe Costel Gâlcă la pupitrul acestei noi istorii care poate fi cea mare. Și poate că va fi!
Altfel, îl sun pe Liviu, și el îmi spune de cele o sută de pase de gol ale lui Deac, împlinite în aceeași seară, la CFR - Farul. Caut repede rezumatul meciului de la Cluj și văd ceea ce oricum știam. Stilul Deac, un fotbalist despre care nici nu am realizat cât de mare este.
O sută de pase de gol într-o viață, la aproape 39 de ani. Un gol după 23 de secunde, la 20 de ani. Toate titlurile din lume pentru Deac, o lume de cucerit pentru Bană.
Primul a luat pe cont propriu CFR-ul, de vreo 17 ani, și l-a dus unde l-a dus, pe Ștefan l-a îndrumat cineva, oare cine?, sper că Sfântu Ilie, când avea 10 anișori, să intre pe poarta Universității. (Golul lui însă parcă e leit din colecția lui Gică Hagi, America ‘94!)
Destine care se continuă, destine care abia încep. Cifrele lui Liviu, care nu mint niciodată. Dorințele mele, care, uneori, mint.
Senzația că Renașterea nu a fost doar o mișcare culturală care a început la Florența. Deși acolo a început, la Florența, la acel 0-1. Oare ce-ar fi zis tata, sâmbătă, cam pe la zece și un pic, seara?
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
