"Profesorul și impostorii". Elogiul lui Vali Moraru dedicat unui om care a crescut generații întregi de campioni, departe de "șmecheria, hoția și violența care ne sufocă de aproape patru decenii"

Am ajuns ca un olimpic la matematică din fruntea țării să tremure în fața badigardului său, un general analfabet. Da, da, ăla cu ”Piața Scîntei”, ”Casa Scântei” și ”înlocuito”, ăla care e pensionar-salariat la stat.

Acesta e efectul doctoratelor plagiate pe la pretinse academii fără tangență cu abilități academice reale. Acesta e efectul acordării patalamalei de revoluționar pentru toți bișnițarii aflați aproape de sediile Comitetelor Județene de Partid în momentul elicopterului.

Acesta este efectul pietrelor aruncate în Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Acesta e efectul șmecheriei, meltenismului, hoției și violenței ridicate la rang de lege.

Titlul de cetățean de onoare al unei localități mai impresionează pe cineva? Pe mine, nu. Mai ales de când un neica nimeni din Bușteni a împărțit astfel de titluri pentru cine-a vrut și cine n-a vrut. Doar ca să-și satisfacă un orgoliu bolnav.

Putem investi oricât, tot nu vom ieși din Evul Mediu al performanței!

În oceanul ăsta de impostură, noi ne mirăm că nu avem campioana în Europa League. De parcă fotbalul n-ar fi o platformă perfectă de promovare a trișatului general.

Să ne imaginăm un scenariu ideal. Putem arunca găleți de bani în sport. Putem investi fără număr în metode noi de pregătire și în tehnologie modernă. Putem avea infrastructură de lux și management corporatist top.

Putem face scouting cu AI și cu platforme de date. Și, cel mai important, putem elibera sportul de influența politică.

Când le vom fi făcut pe toate astea, ce ne vom mai bucura! Dar tot nu va ajunge! Tot nu vom ieși din Evul Mediu al performanței. Pentru că încă mai e nevoie de ceva, de ingredientul cel mai important.

De oameni pricepuți și pasionați. Duceți-vă la Vaslui să-l întrebați pe Liviu Gugleș cum se lucrează cu copiii în sport! Cum se modelează oameni și cum se cresc sportivi. Vreme de 45 de ani.

Cu o sută de Liviu Gugleș în fiecare sport important din România ne-am putea apropia de titluri mondiale la sporturile de echipă. Am putea fi cei mai buni din lume. Așa cum mai suntem din când în când cu excepții ca David Popovici sau Simona Radiș.

De o săptămână, Liviu Gugleș este Cetățean de Onoare al Vasluiului pentru cei 45 de ani dedicați handbalului. Și nu cunosc personal pe altcineva care să merite mai mult.

Pe când avea puțin peste 30 de ani, Liviu Gugleș mergea prin toate școlile din oraș să facă selecție, să caute copii, să-i învețe handbal. Când am intrat prima oară în Sala Sporturilor de pe culoarul sportivilor mi s-a părut că, vorba lui Radu Paraschivescu, l-am prins pe Dumnezeu de jambieră.

Palidele neoane îmi păreau mari nocturne ale Europei, parchetul îmi părea luat direct din sălile NBA, tribuna îmi părea peluză de Bernabeu.

Aproape tot gimnaziul, de trei ori pe săptămână, abia așteptam antrenamentele cu domnul Profesor. Mi-l amintesc implicat, serios, mai tot timpul puțin aplecat în față, cu genunchii puțin îndoiți, parcă întotdeauna cu mâinile adunate în fața pieptului, mereu pregătit să primească o pasă.

De mine nu s-a prins sportul de performanță. Dar el a continuat la Vaslui sau la Sighișoara să-și facă munca. Fără oameni ca el nu avem nici o șansă. În nimic, nu numai în sport.

Citește și

”M-ai ’nțeles?”. Vali Moraru se întreabă cât valorează, de fapt, supremația din SuperLiga: ”Toată vânzoleala e inutilă dacă nu contăm în cupele europene”

”M-ai ’nțeles?”. Vali Moraru se întreabă cât valorează, de fapt, supremația din SuperLiga: ”Toată vânzoleala e inutilă dacă nu contăm în cupele europene”

”Om bun”. Editorial Vali Moraru, după dispariția lui Mitică Marcu

”Om bun”. Editorial Vali Moraru, după dispariția lui Mitică Marcu

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google